Sticla, cu două tăişuri

Mobilierul este destul de dificil de întreţinut, însă piesele decorative alese cu atenţie fac toţi banii şi dau un plus de eleganţă ambientului. A început să fie folosită masiv în arhitectură începând cu secolul al XIX-lea, în combinaţie cu structurile de metal. Azi, o găseşti în variate forme şi culori, în mai toate colţurile casei.

Obiectele din sticlă din casă nu se mai rezumă de mult doar la ferestre, uşi, mese şi tradiţionalul peşte decorativ postat pe televizorul din sufragerie.

Şi, chiar dacă designerii spun că avem în faţă unul dintre cele mai controversate materiale din punctul de vedere al amenajărilor interioare, asta nu înseamnă că nu eşti liber să te bucuri de versatilitatea lui, indiferent de stilul în care ţi-ai gândit căminul. Ai la dispoziţie sute de variante, pentru toate camerele locuinţei.

Eleganţă, dar şi probleme

Designerul Irina Neacşu ­ne-a vorbit despre rolul pieselor din sticlă în prezent şi despre cât de greu e să le faci faţă.

„Sticla e inclusă în acea categorie de materiale reci, ­ceea ce înseamnă că reflectă lumina, oferă senzaţia de spaţiu, însă nu şi confort termic din punct de vedere vizual şi tactil", spune designerul. Mobilierul din sticlă, mai spune Irina Neacşu, aduce un plus de eleganţă spaţiilor publice, însă acasă nu este deloc practic. Rece şi veşnic sensibil la murdărie, acesta îţi va da mai mereu bătăi de cap, mai ales dacă ai copii, care-şi vor lăsa mereu amprentele pe blatul de sticlă.

„Dacă îţi place sticla, este de preferat să alegi obiecte decorative, şi nu mobilier. Acestea sunt disponibile pe piaţă în zeci de forme, culori şi texturi. Dincolo de o discuţie referitoare la stiluri şi gusturi personale, sticla oferă, în general, un plus de sensibilitate şi de eleganţă interioarelor", arată designerul.