Statul roman nu va mai sustine financiar invatamantul superior

Chiar de la prima lectura a celor doua proiecte de lege ("privind organizarea programelor de studii universitare" si "privind infiintarea si functionarea consortiilor universitare"), pe care, in

Chiar de la prima lectura a celor doua proiecte de lege ("privind organizarea programelor de studii universitare" si "privind infiintarea si functionarea consortiilor universitare"), pe care, in sfarsit Ministerul Educatiei a reusit sa le puna sub lupa discutiei publice, incepand de ieri, se desprinde o concluzie trista: statul nu mai are bani sa finanteze invatamantul superior din Romania. Desi necesitatea schimbarii legislative, in sensul corelarii ei cu legislatia europeana a invatamantului superior era si este primul argument in favoarea sustinerii unui proiect legislativ (n.m. - ba chiar, avand in vedere rezolutiile Conferintei ministrilor europeni ai educatiei de la Berlin, adoptarea unor modificari de structura este deosebit de presanta), totusi nu acestea par a fi, in primul rand, preocuparile celor care au redactat prezentul proiect. Asta pentru ca, art. 15 al primului act, spune foarte exact ca "guvernul (...) asigura finantare publica de la bugetul de stat numai pentru specializarile si programele de studii pe care le considera relevante pentru interesul public al dezvoltarii societatii". Este cat se poate de clar ca se propune nici mai mult, nici mai putin, decat renuntarea la anumite specializari (probabil cele legate de "arte" sau stiinte mai putin atractive, ori specializari mai putin solicitate). Pana la urma, ideea de a finanta din banii publici doar specializarile de care are nevoie societatea nu este rea, dar numai cu conditia ca societatea si, mai ales, guvernul sa aiba o imagine clara asupra specialistilor de care au nevoie, ori asupra perspectivelor socio-economice ale Romaniei, pe urmatorii 20 de ani. Trebuie sa recunoastem ca asa ceva nu numai ca momentan nu exista, dar nici nu sunt semne ca, din punct de vedere al politicului, s-ar cunoaste directia spre care se va indrepta economia de piata a Romaniei. Aceasta prevedere este periculoasa si pentru ca inseamna reinvierea unei perioade pe care o credeam apusa definitiv, cand statul comunist a inchis - inchizand finantarea - liniile si specializarile pedagogice, psihologice, sociologice, jurnalistice etc. Sigur ca suntem saraci, sigur, se va spune, ca daca o universitate va dori sa-si finanteze specializarea "istoria artei" sau "biblioteconomie" nu o impiedica nimeni sa organizeze studierea ei. Cu siguranta, taxele de studiu - caci aceasta va fi forma prin care se vor putea finanta specializarile - vor fi prohibitive, ingradind serios accesul la educatie al celor care provin din medii mai sarace, adica vom obtine nu o democratizare a accesului la educatie - ceea ce reprezinta unul din scopurile politicii educationale ale Europei -, ci un invatamant superior prohibitiv, pe considerente financiare. Chiar si cel de-al doilea proiect, cel privind consortiile universitare, consacra aceeasi incapacitate a statului de a mai sustine invatamantul superior, intrucat vor fi stimulate prin finantare preferentiala acele universitati care se vor uni intr-un melanj cu specific romanesc si nu cum exista in acest moment in Europa - adica statul va da fonduri celor care, oricum, unindu-se, vor avea si venituri extrabugetare mai mari.