Stăpânii vinurilor

Institutul Master of Wine este cel mai exclusivist club de vinuri din lume. Poţi deveni „maestru“ doar trecând prin furci caudine. Expresia „Master of Wine“ (Maestru al Vinului) nu spune foarte multe consumatorilor români. Însă această categorie de experţi dictează calitatea şi preţul vinului pe glob.

Cunoscătorii „supremi" sau „cavalerii Jedi ai vinului", cum li se mai spune celor cu titlul de „Master of Wine", sunt specialişti care ştiu despre vin nu doar orice detaliu legat de vinul în sine - de la solul pe care au crescut strugurii până la artificiile întrebuinţate în timpul procesului de vinificaţie. Ei sunt şi experţi în orice latură conexă: piaţa globală şi cea locală din fiecare zonă a lumii, comerţ internaţional, legislaţie, dar şi PR şi publicitate.

A fi „Master of Wine" înseamnă să ai un cuvânt greu de spus în comerţul internaţional de vin, să fii angajat pentru a avea grijă de cele mai importante pivniţe de vin din lume (familii regale, cele mai mari restaurante, companii, case de licitaţii, colecţii private ale
miliardarilor etc).

Scriitori de vinuri

Înfiinţarea Institutului Master of Wine (IMW) la începutul anilor '50 a reprezentat o creştere a gradului de educaţie şi o schimbare a standardelor de calitate atât pe piaţa britanică (cei mai mulţi deţinători ai titlului MW sunt britanici), cât şi pe cea internaţională. Pe lista „celor 300" nu e niciun român, ci doar nume care au influenţat piaţa mondială a vinului. Michael Broadbent, fondatorul diviziei de vinuri a casei de licitaţii Christie's, este „Master of Wine". Serena Sutcliffe, cea care are în grijă vânzările de vinuri ale casei Sotheby's, este de asemenea unul, la fel ca şi soţul său, specialistul în Bordeaux, David Peppercorn.

Însă, poate cea mai cunoscută persoană deţinătoare a titlului MW este scriitoarea britanică de vinuri Jancis Robinson, prima persoană din afara industriei care a primit această calificare.

Examene draconice

Dobândirea titlului de „Master of Wine", calificare dată numai de către IMW, presupune un considerabil efort atât din punct de vedere financiar, cât şi intelectual.

Pentru a se înscrie la cursuri, pretendenţii trebuie să trimită un eseu şi mai multe note de degustare, pentru a convinge un Master să le devină îndrumător. Abia după ce sunt acceptaţi, aspiranţii trebuie să plătească o taxă de aproape 2.150 de lire sterline pentru a participa la cursurile acestei şcoli, care se întind pe durata a doi ani.

Potrivit portalului oficial al IMW, examenul final „este cel mai greu test de cunoştinţe şi abilităţi din lumea vinului". După primul an, aspiranţii trebuie să susţină un examen, care are rolul de a mai tria din pretendenţi, iar după cel de-al doilea an, cursanţii pot participa la „marele test", care constă în multiple degustări în orb şi un examen-eseu despre viticultură, vinificaţie, piaţa şi cultura vinului. Iată câteva dintre „simplele" subiecte din anul doi: „Cum pot fi evitate şi detectate cele mai întâlnite defecte în vinuri?"; „Argumentaţi care este rolul cursului de schimb şi cum influenţează acesta piaţa globală a vinului, cu precădere în perioada 2006-2009", „Argumentaţi expresia potrivit căreia vinul este «un rău social»".

Master după trei ani

Examenul scris şi degustările sunt susţinute separat şi foarte rar o persoană le trece pe amândouă în acelaşi timp. După această etapă, candidaţii trebuie să scrie o dizertaţie de 10.000 de cuvine pe o temă dată, iar dacă această lucrare este aprobată, aceştia devin „Master of Wine". Întregul proces durează în total, de la înscriere până la absolvire, trei ani.

Într-adevăr, presupune un efort să ajungi „Master", dar recompensele, în cele mai multe cazuri, nu întârzie, mai ales dacă activezi în cadrul pieţelor dezvoltate, din Marea Britanie, Olanda, Franţa, Spania, Italia sau Statele Unite.

Există însă şi cazuri în care nu ai foarte multe avantaje. Tim Atkin, scriitor britanic de vin ce a trecut testele IMW în 2002, a declarat că acest titlu nu i-a oferit decât „oportunitatea de a susţine câteva discursuri ocazionale şi accesul la mai multe crame, unde nu eram cunoscut, dar oamenii respectau titulatura".

1953 este anul înfiinţării Institutului Master of Wine. De atunci, din 2.000 de candidaţi, numai 281 au trecut examenul.

Master of Wine la Bucureşti

„Master of Wine" Caroline Gilby se va număra printre degustătorii care vor alcătui juriul celei de-a treia ediţii a concursului de vinuri Premiile de Excelenţă Vinul.ro 2011, competiţie ce se va desfăşura în perioada 2-4 noiembrie, în sediul din Bucureşti al Băncii Naţionale a României. Este pentru prima dată în istoria modernă a concursurilor de vinuri organizate în România când un deţinător al titlului „Master of Wine" va degusta şi va juriza vinurile româneşti.

Vinul săptămânii

La Cetate Chardonnay 2010

Chardonnay-urile din gama La Cetate au avut o evoluţie foarte interesantă, de-a lungul recoltelor. Primul vin alb al unei linii premium, formată în majoritate din vinuri roşii, Chardonnay La Cetate a reuşit prin construcţia sa să stea alături de vinuri din soiuri roşii puternice, intens aromate, elegante, precum Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Merlot sau Shiraz. Chiar şi expresia sa lemnoasă a fost diferită de la un an la altul, experimentele oamenilor de la Oprişor îmbunătăţindu-se continuu.

Chardonnay La Cetate 2010 (IG Dealurile Olteniei, 13,5 % vol. alc., sec, prod. Crama Oprişor) va fi lansat pe piaţă în perioada imediat următoare. Degustările în avanpremieră au arătat faptul că această recoltă este una dintre cele mai reuşite ale verticalei, promiţând o bună evoluţie în timp. Caise, piersici şi mirodenii exotice se exprimă intens în nas, gustul fiind uleios şi fructuos în acelaşi timp, amintind de citrice, piersici, pere coapte şi unt proaspăt. Lemnul şi aciditatea au un rol important atât aromatic, cât şi structural. Finalul lung mai aduce şi nişte note de coajă de pâine, unt şi piper verde.

Chardonnay La Cetate 2010 va fi disponibil atât în retail, cât şi în magazinele specializate şi în restaurante. 

ABC-ul vinului

Grasă de Cotnari - este un soi de viţă de vie tipic românesc, cultivat la noi încă din secolul al XV-lea. Pentru obţinerea vinului, strugurii sunt culeşi atunci când sunt deja trecuţi de maturitate şi atacaţi de putregaiul cenuşiu. Vinurile din Grasă de Cotnari sunt caracterizate de o aromă unică, datorată în parte unor substanţe produse de putregaiul nobil, aromă ce aminteşte parcă de cea a caiselor uscate, de ceara de albine sau de stafide. În urma învechirii, vinurile capătă şi miresme de nucă şi migdale dulci.

Geranium - miros neplăcut de muşcată, pe care îl dezvoltă vinurile în urma tratării cu acid sorbic, substanţă folosită ca antiseptic.

Glicerol - este un alcool care rezultă ca produs secundar al fermentaţiei alcoolice a zaharurilor. Este un lichid siropos, dulce, care dă senzaţia de catifelare a vinurilor, atenuând duritatea dată de acizi şi contribuind la reţinerea şi conservarea aromelor.

Hibrid - încrucişare a două specii de viţă. Pe parcursul crizei filoxerice, încrucişarea dintre viţa americană şi cea europeană a avut ca rezultat hibrizi rezistenţi la boală, dar, din care se obţin vinuri mediocre.

Ierbos - descriere dată vinurilor al căror gust sau miros dezvoltă tonuri apropiate de cele de vegetal-erbacee. Astfel, printre notele aromatice ierboase ale vinurilor se numără cele de iarbă verde sau fân proaspăt cosit.

Indicaţie geografică - este denumirea ce serveşte la identificarea unui vin originar dintr-o ţară, regiune sau localitate, în cazurile în care o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici determinate pot fi în mod esenţial atribuite acestei origini geografice.