Rufele murdare se spală întotdeaun a acasă!

Vă certaţi cu copiii? Aveţi probleme cu soţul sau cu soţia, care nu reacţionează aşa cum v-aţi dori şi uneori ajungeţi la dispute "încinse", dar apoi vă împăcaţi, chiar dacă

Vă certaţi cu copiii? Aveţi probleme cu soţul sau cu soţia, care nu reacţionează aşa cum v-aţi dori şi uneori ajungeţi la dispute "încinse", dar apoi vă împăcaţi, chiar dacă uneori asta vă consumă câteva zile?

Înseamnă că aveţi o familie vie, sănătoasă, care are toate şansele să dureze, atât timp cât ştiţi să mizaţi pe dialog şi nu faceţi apel la "instanţe" extrafamiliale, spun psihologii şi specialiştii în psihoterapii familiale.

În orice familie, traiul îndelungat într-un spaţiu restrâns, încrucişarea unor interese diferite, uneori opuse, duc, în cele din urmă, la apariţia unor conflicte. Pentru că fiecare membru al familiei vrea să-şi găsească locul pe care îl râvneşte, apar tensiuni. Toate aceste confruntări pun serios răbdarea şi nervii la încercare, chiar şi în cele mai unite familii.

Spre exemplu, atunci când copiii ajung la criza adolescenţei, cele mai mici excese ale tinerilor pot provoca nemulţumirea părinţilor: ora de culcare prea târzie, zgomotul insuportabil al boxelor care urlă la volum maxim, insolenţa, refuzul de a veni la masă alături de ceilalţi etc.

Toate aceste disensiuni nu sunt nicicum iscate din răutate, ci pur şi simplu din neglijenţa faţă de nevoile celorlalţi membri ai familiei, susţin psihologii. "Conflictele grave sunt cele care, în final, duc la rupturi în comunicarea interfamilială", susţine Beatrice Coper-Royer, psiholog şi psihoterapeut.

"Izbucnirile de genul <> sau <> nu sunt decât mici conflicte ale vieţii cotidiene care, dacă sunt însă neglijate, se agravează în timp şi degradează coeziunea familiei", explică specialista franceză.

Cea mai bună soluţie în cazul unor conflicte de interese care tind să se agraveze între diverşi membri ai familiei este dialogul. "Dacă, spre exemplu, în casă există doar un singur televizor şi fiecare vrea să vadă în acelaşi timp o altă emisiune, apar invariabil conflicte", exemplifică Beatrice Coper-Royer.

"O reuniune în care toţi să cadă de acord asupra programului de vizionare poate să dezamorseze o problemă aparent minoră, dar care, neglijată, poate submina unitatea familiei şi poate naşte conflicte grave", subliniază specialista în probleme familiale.

Când fraţii se ceartă, arbitrajul e bine-venit

De cele mai multe ori, rezolvarea acestor conflicte cade în sarcina părinţilor, chiar dacă sunt întru totul neplăcute. "Dacă părinţii caută să menţină coeziunea familiei, copiii au tendinţa să se afirme, mai ales în adolescenţă, şi să se desprindă de sub tutela ocrotitoare a adulţilor", explică Beatrice Coper-Royer. "De asemenea, copiii obişnuiţi deja din familie cu schimbul virulent de opinii vor fi mult mai bine adaptaţi la viaţa extrafamilială, în momentele dificile", arată specialista în psihoterapie familială.

În cazul disputelor dintre fraţi, părinţii trebuie să joace adesea rolul unor arbitri. Chiar dacă psihologii nu recomandă intervenţia adulţilor în conflictele minore, arbitrajul părinţilor este bine-venit, pentru a nu genera frustrări şi tensiuni iremediabile între fraţi.

Dacă în primele momente este bine să nu intervină, după câtva timp, când spiritele se calmează, intervenţia părinţilor este necesară pentru a clarifica lucrurile şi a
dezamorsa eventualele conflicte.

Important în astfel de situaţii este să se intervină cât de curând, nu prea târziu, când lucrurile sunt deja pe punctul de a fi uitate - cu fermitate şi cu convingere, după care discuţia se schimbă şi totul va reintra în normal, recomandă Beatrice Coper-Royer.

În fiecare cămin există o manieră proprie de "încheiere" a conflictelor. Unii se împacă ieşind împreună la un film, alţii se îmbrăţişează, alţii ies la un restaurant şi îşi cer iertare; toate aceste comportamente au ca scop reafirmarea apartenenţei la acelaşi grup şi revenirea la acesta. "Ne simţim mai bine, ne simţim ascultaţi, apăraţi şi mai bine pregătiţi pentru confruntările cu lumea exterioară, după astfel de dispute în interiorul familiei", crede Beatrice Coper-Royer.

"Din cea mai fragedă copilărie până la vârsta adultă, viaţa, mai mult sau mai puţin conflictuală din sânul unei familii, se va repercuta asupra raporturilor pe care le vom avea cu ceilalţi", detaliază specialista în terapii familiale. Tocmai de aceea este recomandat ca "rufele murdare să se spele în familie". Externalizarea conflictelor creează frustrări şi tensiuni suplimentare.

In momentul în care sunt făcute "publice", tensiunile tind să se cronicizeze şi riscă să nu mai poată fi rezolvate. Apelarea la o instanţă externă, din afara familiei, creează deja o senzaţie de infracţiune la echilibrul grupului, iar cel/cei vizaţi se simt obligaţi să riposteze mult mai vehement, adâncind astfel conflictul. Pe de altă parte, dacă "instanţa externă" nu face parte din cadrul familial, nu va putea judeca în mod corect, obiectiv, responsabilităţile fiecăruia.

"În cazul unor conflicte, nu vă grăbiţi să apelaţi la rude îndepărtate sau la vecini pentru a rezolva diverse dispute interne", recomandă Beatrice Coper-Royer, "deoarece aceştia vor pactiza invariabil cu unul sau cu altul dintre cei aflaţi în conflict şi vor distruge iremediabil echilibrul din sânul familiei". Dacă familia nu-şi îndeplineşte rolul aşa cum trebuie şi dacă părinţii nu renunţă să gestioneze conflictele, există riscul ca aceasta să se destrame, avertizează specialiştii.

Rolul "căştilor albastre" în cuplu, jucat preponderent de femei

De multe ori, în fiecare grup familial există "căştile albastre", "forţele de menţinere a păcii" care restabilesc ordinea firească a relaţiilor între membrii familiei. De cele mai multe ori, acestea sunt femeile, fie mamele, fie bunicile.

Ele sunt cele care restabilesc ordinea lucrurilor în interiorul grupului şi refac unitatea. Ca orice grup social, o familie îşi modifică constant raporturile între diferiţii ei membri şi îşi reface periodic unitatea.

Această construcţie numită familie se bazează în principal pe respectul şi recunoaşterea drepturilor fiecăruia dintre membrii ei. În acelaşi timp, fiecare îşi cere dreptul la existenţă şi la spaţiu vital. De aceea, conflictele nu sunt neapărat sinonime cu lipsa afecţiunii pentru ceilalţi. Psihologii susţin că astfel de confruntări în cadrul grupului sunt chiar necesare pentru echilibrul familiei.