România, ţara doctoratelor
0>> În ultimii şase ani, universităţile româneşti au scos aproximativ 15.000 de doctori în diverse domenii. Cele mai multe titluri, 2.031, au fost date la medicină. În orice ţară
>> În ultimii şase ani, universităţile româneşti au scos aproximativ 15.000 de doctori în diverse domenii. Cele mai multe titluri, 2.031, au fost date la medicină.
În orice ţară civilizată, accesul la doctorat este rezervat numai elitelor intelectuale. La noi, numai cine nu vrea nu face un doctorat. Pentru a ajunge conducător de doctorat, un profesor universitar din străinătate trebuie să se distingă prin lucrări ştiinţifice publicate în reviste internaţionale de prestigiu, ca să nu mai vorbim de activitatea de cercetare. La noi, numai 17% din universitarii care au doctoranzi reuşesc această performanţă.
Să ai un doctorat într-un domeniu sau altul nu mai înseamnă nimic în România. Oricine are puţină perseverenţă, banii şi pilele de rigoare poate obţine o diplomă care să-i ateste calităţile de intelectual de elită.
Locurile bugetate sunt puţine
În acest moment, 51 de universităţi din România organizează lucrări de doctorat. Cele mai multe au puţine locuri bugetate şi foarte multe în regim cu taxă. Un exemplu: şcoala doctorală de sociologie are în acest an 12 locuri de la buget şi cinci burse şi în medie 100 de doctoranzi pe an care îşi plătesc şcolarizarea.
Directorul Direcţiei pentru Învăţământul Superior din Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Corneliu Munteanu, spune că ideea acordării a cât mai multor diplome de doctor "este un lucru bun".
Între anii 2001 şi 2007, statisticile MECT arată un total de aproximativ 15.000 de titluri ştiinţifice acordate de universităţi şi validate de minister. Până în 2005, cele mai multe titluri au fost date în domeniile: medicină - 2.031, filologie - 807, inginerie industrială - 525, inginerie mecanică - 519, agronomie - 446, economie - 384.
Numărul de doctoranzi dintr-o instituţie superioară de învăţământ este legat implicit de numărul conducătorilor de doctorate din respectiva unitate. Astfel, universităţile mari îşi permit cei mai mulţi conducători: Universitatea Bucureşti are 437, Politehnica din Bucureşti are 305, Medicina din Cluj are 260, "Al.I. Cuza" din Iaşi, 209, iar Medicina din Bucureşti, 204. Numărul maxim de studenţi pe care îl poate avea un astfel de cadru didactic universitar este de 15. Potrivit statisticilor furnizate de Asociaţia cercetătorilor AD ASTRA, doar 17% din numărul total al cadrelor didactice din universităţi reuşesc să publice articole în revistele internaţionale de prestigiu.
Ce e mult nu e şi de calitate
Mircea Miclea este de părere că problema nu constă în numărul mare al deţinătorilor de titluri de doctorat, ci în calitatea acestora. El a denunţat "relaţia clientelară" dintre conducătorul de doctorat şi studenţii săi. "Dacă ai astfel de studenţi la doctorat, controlezi resurse, poziţii în diverse instituţii", a explicat Miclea.
El a amintit şi o iniţiativă legislativă, ce are deja girul Comisiei de învăţământ din Camera Deputaţilor, care ar putea da dreptul oricărei universităţi să decidă în mod autonom dacă organizează sau nu programe de doctorat. "Universităţile nu vor mai avea limită pentru numărul conducătorilor de doctorate. Acest număr ar trebui limitat în funcţie de capacitatea de cercetare, de fondurile şi resursele fiecărei instituţii", a explicat el.
Diploma de doctor, un titlu formal
Răzvan Florian, membrul fondator al Asocaţiei AD ASTRA, spune că diploma de doctorat trebuie să recompenseze o activitate reală de cercetare, şi nu doar un titlu formal. "Am cerut MECT să publice lista persoanelor care şi-au obţinut doctoratul în ultimii ani, să vedem dacă acest titlu a fost acordat pe merit sau nu, dar ministerul nu a fost transparent", a declarat Florian.
El susţine că, la universităţile cu renume din străinătate, un titlu de doctorat conferă deţinătorului competenţe reale, dobândite în urma unei munci destul de grele de cercetare şi a descoperirilor pe care acesta le-a făcut. Un studiu realizat de AD ASTRA a relevat faptul că mulţi profesori universitari din România, printre care şi unii conducători de doctorate nu au rezultate de nivel internaţional.
Exemple de doctori
Există deja mai multe exemple concrete de "doctori" care au dobândit acest titlu universitar în condiţii mai mult decât neortodoxe. Unul ar fi Ilie Morega, baron de Gorj, care a şi-a transformat titulatura de "doctor habilitat" (termen inexistent în învăţământul autohton) al unei universităţi particulare din Moldova, în cea de doctor pe sistemul universitar românesc.
Un alt doctor "de succes" a fost generalul Ioan Sîrbu, fostul comandant al Spitalului Militar Central din Capitală. El şi-a obţinut titlul la Timişoara. Elena Udrea a ajuns direct doctor în pliantele de prezentare a Universităţii Creştine "Dimitrie Cantemir" din Bucureşti, ea recunoscând totuşi că, în fapt, este doar doctorand în ştiinţe militare.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
