Romania si-a adus mortii acasa

Marti, ora 20,00. Aeroportul Baneasa s-a transformat intr-o imensa sala de asteptare plina cu haine cernite. Rudele celor morti la Madrid stau de o ora sa ia "ce a mai ramas din familie". Oamenii sunt

Marti, ora 20,00. Aeroportul Baneasa s-a transformat intr-o imensa sala de asteptare plina cu haine cernite. Rudele celor morti la Madrid stau de o ora sa ia "ce a mai ramas din familie". Oamenii sunt parca intr-o alta lume. Doar imaginea lumanarilor care ard si a coroanelor de flori ii mai trezeste. Atunci se ascund in colturi, parca sa nu deranjeze, si incep sa planga. Fratele Georgetei Dima nu crede nici acum ca isi va inmormanta sora. Spera ca in cosciugul cu numele ei este altcineva. "Au identificat-o dupa probele ADN. Nimeni nu ne-a zis ca e ea in cosciug. Vreau sa merg in Spania sa o caut". Cristian Ilea este disperat - "macar sa stiu ca o aduce pe ea si nu un strain". Georgeta a plecat in Spania de doi ani. Inainte lucra in Valcea, la o fabrica de armament. "S-a restructurat societatea si a ramas somera. A mai lucrat ca vanzatoare catva timp. Cand a plecat, baiatul ei avea opt ani. Chiar daca o ducea rau, Georgeta era o fire vesela si optimista. Zicea ca o sa-si rezolve problemele in Spania". Pe 11 martie, Georgeta Dima se afla in unul din ultimele vagoane ale trenului care a explodat in Atocha. Iar bombele teroristilor au fost puse chiar langa ea. "A mai existat un singur supravietuitor in tot vagonul. Ce s-a gasit de la Georgeta a fost doar un rest de geanta". Prietenii femeii au cautat-o zile in sir la toate spitalele si morgile din Madrid: "Noi eram acasa si tremuram langa telefon" - povesteste familia Dima. "Pe urma, acum doua zile, a cazut vestea. A fost identificata din probele luate din geanta ei. Dar inca nu credem ca ea e in sicriu". Fratele Georgetei nici nu poate semna hartia prin care urmeaza sa preia cosciugul si cei 300 de milioane de lei, ajutor al Guvernului. Zice ca o sa mearga la Madrid pe banii lui: "Imi e de copilul ei si de mama. Plang de doua zile, nu mai sunt oameni. ala mic o asteapta sa vina in Romania de Paste. Chiar daca era ilegal in Spania. Georgeta ne-a transmis ca o sa riste sa se intoarca pentru o saptamana, doar sa-si vada baiatul. Uite cum a venit!". La 22,30, in boxele aeroportului suna sinistru anuntul sosirii avioanelor militare: "cursele charter de la Madrid vor ateriza peste zece minute". Tinandu-se de mama, oamenii ies sa-si intampine mortii. Sunt bagati intr-un tarc, langa oficialitati. Cu fetele umflate de plans, abia stand pe picioare, amaratii privesc speriati la SPP-istii in costume scrobite care se plimba incruntati in jurul mai marilor din Guvern. Rudele raman, insa cuminti, in spatele oficialilor, sa-si vada mortii cum sunt scosi din AN-uri. Patriarhul Teoctist incearca sa-i imbarbateze. Batranii se descopera in fata Prea Fericitului si il asculta cu ochii in lacrimi. Pe urma, framantandu-si caciulile raman cu privirea pironita pe cutiile de lemn in care se afla resturile copiilor lor. In nici un sfert de ora au fost coborati toti zece. La fiecare sicriu scos din avion se ridica o cruce. In acordurile marsului funebru cosciugele sunt luate de soldati. Apoi, in liniste, a sunat ca o bubuitura cand sicriele au fost puse pe catafalc. O femeie a lesinat. "Au plecat de foame...", murmura un batran. Dupa Imnul national, slujba de pomenire este tinuta sub elicele AN-urilor chiar de catre Inalt Prea Sfintitul Teoctist. Mesajul ambasadorului Spaniei da lacrimile multimii: "Am vazut multi barbati si femei care au plecat in tara mea sa-si indeplineasca visurile. Acum ei au venit sa fie inmormantati". Declaratia premierului Adrian Nastase e mai scurta: "Dumnezeu sa-i odihneasca in pace, iar pe noi sa ne fereasca pe viitor de astfel de nenorociri". La miezul noptii, la aeroport sunt cateva mii de oameni. Multi nu au nici o legatura cu cei decedati dar au venit "sa aduca un ultim omagiu eroilor". Pun lumanari in drumul lor spre masinile care ii vor duce ultima oara acasa. La ora 1,00, o coloana de masini de un kilometru duce acasa trei morti. Toti sunt din Teleorman: Mihaela Paula Sfeatcu - din Alexandria, Ionut Popa si Petrica Geneva din Crangu. Intunericul este luminat de girofarele albastre ale dubelor in care sunt sicriele. Familiile sunt in masinile din urma. La ora 2,00 coloana ajunge cu sunet de sirene si claxoane in Alexandria. In fata blocului unde locuia Mihaela este un cordon de oameni. Neamurile, prietenii si vecinii fac un culoar de candele si lumanari prin care este purtat sicriul. O batrana cade in genunchi, isi da cu pumnii in cap. E mama fetei. Batrana e luata pe brate si dusa in urma sicriului sigilat. Cortegiul funerar isi reia drumul. Ionut si Petrica au plecat impreuna in Spania. Se intorc acasa tot impreuna. In ziua atentatului se aflau in acelasi compartiment in trenul care a explodat in gara Atocha. Au fost recunoscuti la aceeasi morga. La familia Geneva e strans tot satul. Tatal baiatului nu mai are lacrimi, parca e in transa. Repeta incontinuu: "Asta e... s-a terminat!". Sute de lumanari lumineaza casa saraca a romanului plecat in Spania sa-si intretina batranii. Ultimul ajunge acasa Ionut Popa. Prietena lui il asteapta aproape lesinata. Cineva a deschis cosciugul: fata tanarului e arsa. In batatura e toata suflarea satului Dracea. Oamenii plang cand o vad pe mama lui Ionut care striga singura in curte si isi smulge parul din cap. Un prieten izbucneste: "Mi-a promis ca vine acasa pe 10. De ce m-a mintit?!" Bunicul se roteste ametit in jurul sicriului: "Ti-am spus sa nu pleci! De ce nu m-ai ascultat?" Jalea in Teleorman e atat de mare ca in mijlocul noptii sute de oameni au iesit la geamuri si in portile caselor sa-i planga pe cei trei ca pe mortii lor. In celalalt capat al tarii, durerea e la fel de mare. La Blaj a pornit o alta coloana care il duce acasa pe Horatiu Suciu. Avea 18 ani si plecase in Spania fiindca nu mai putea de dorul mamei sale. Cu o zi inainte sa moara a vorbit cu sora sa ramasa in Romania. "Mi-a cerut sa o aduc a doua zi pe bunica la telefon. Am asteptat ore si ore ca sa ne sune. Apoi, cand a sunat telefonul, era mama: mi-a zis ca Horatiu a murit!".