VIDEO Rezervaţii de vis: Cheile Olteţului şi peşterile Gorjului

Localitatea Polovragi, situată între Râmnicu Vâlcea şi Târgu-Jiu, vă întâmpină cu un peisaj superb. Cheile Olteţului separă Munţii Parâng şi Munţii Căpăţânii. Apa râului are aceeaşi temperatură, 9-10 grade Celsius, indiferent de anotimp.

Despre Cheile Olteţului, Peştera Polovragi şi Mănăstirea Polovragi putem spune că reprezintă îngemănarea dintre natură şi credinţa în Dumnezeu. La câţiva kilometri depărtare de Polovragi se află Peştera Muierii, un adăpost în vremurile de restrişte pentru oamenii din acest colţ de lume, dar şi pentru strămoşul ursului de astăzi. 

Mai citeşte şi:

Timişorenii au şansa să înveţe cum să exploreze grote la un curs gratuit

Mănăstirea Polovragi, Cheile Olteţului şi Peştera Polovragi se află pe teritoriul unei singure localităţi, care parcă a fost binecuvântată. În comuna Polovragi se ajunge pe DN 67 Râmnicu Vâlcea - Târgu Jiu, la intrarea în Gorj, venind dinspre Râmnicu-Vâlcea. Pentru a ajunge în comună, se virează pe un drum judeţean şi se mai parcurg doi kilometri. Mănăstirea se află la poalele Muntelui Piatra Polovragilor. Intrarea în incinta lăcaşului de cult se face printr-o poartă din lemn, frumos modelată, pe care scrie : „Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului".

Mănăstirea Polovragi este ctitorită în jurul anului 1505, de către Radu Comisul şi Pătru Spătaru, fiii marelui boier Danciu Zamona. Actuala biserică este ridicată în 1643 de către Danciu Pârâianu, cu ajutorul domnitorului Matei Basarab. Biserica are hramul Adormirea Maicii Domnului şi este construită în stil bizantin.

Turla este de formă poligonală, catapeteasma este realizată din lemn de tei cu frumoase împletituri florale, iar pridvorul - în stil brâncovenesc. Pictura, în frescă, datează din timpul lui Constantin Brâncoveanu, fiind realizată de primii meşteri ai şcolii brâncoveneşti de la Hurez. Mănăstirea a fost fortificată de Tudor Vladimirescu, care a folosit-o ca bază de operaţiuni  militare.

De la început, în Mănăstirea Polovragi au vieţuit călugări. În 1968, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotărât transformarea acesteia în lăcaş pentru călugăriţe. Mănăstirea se află în proces de refacere a picturii, ultima restaurare semnificativă fiind făcută în 1984.

Cheile Olteţului îţi taie răsuflarea

Privite de sus, Cheile Olteţului îţi oferă pe tavă măreţia inegalabilă  a naturii

Cheile Olteţului încep chiar din spatele Mănăstirii Polovragi şi, pentru a pătrunde în această lume, se intră pe drumul de macadam care trece prin dreapta lăcaşului de cult. Pe anumite porţiuni, drumul este săpat în munte şi ai senzaţia că stânca uriaşă se prăvăleşte peste tine. Cheile au o lungime de aproximativ doi kilometri şi separă Munţii Parâng şi Munţii Căpăţânii.

Apa Olteţului taie cei doi munţi, care, la un moment dat, aproape că se întrepătrund, distanţa dintre ei ajungând la 70 de centimetri. Cheile Olteţului sunt recomandate celor care vor să scape de caniculă, pentru că temperatura este aici cu 10 grade Celsius mai mică decât la intrare, munţii înalţi şi foarte apropiaţi constituind o pavăză împotriva razelor solare.

Cheile Olteţului au fost declarate arie naturală protejată de interes naţional. Suprafaţa rezervaţiei naturale este de 150 de hectare, aceasta incluzând şi Peştera Polovragi, care este, de asemenea, arie naturală protejată. În unele locuri, apa Olteţului curge printr-un adăvărat hău, la  25 de metri faţă de nivelul drumului şi este greu de observat. O curiozitate este că apa râului are o temperatură constantă de 9-10 grade Celsius, indiferent de anotimp.

Drumul şerpuieşte printre versanţi, pe lângă apa cristalină a Olteţului, peisajele fiind de o frumuseţe copleşitoare. Pe Cheile Olteţului au fost identificate 405 specii de plante, dintre care multe sunt rare: piciorul cocoşului, lăcrămiţa, studeniţa, guşa porumbelului, panseluţa de munte sau ghio­ceii bogaţi.

Peştera Muierii, adăpost pentru femei şi copii

Peştera Muierii se află în comuna Baia de Fier, învecinată cu Polovragi. Este una dintre cel mai renumite şi frumoase din ţară. Nu de puţine ori, populaţia din zonă s-a refugiat în interiorul peşterii în vremurile de război. Accesul se face printr-o galerie îngustă şi trebuie să mergi ghemuit pentru a putea intra. Aici se găsesc stalagmite şi stalactite uriaşe, iar specialiştii au făcut numeroase cercetări, peştera fiind rezervaţie speologică din 1955.

În Galeria Ursului au fost găsite fragmente de ursus speleus, strămoşul ursului de astăzi, iar în peşteră a fost descoperit şi cel mai mare craniu de ursus speleus din Europa. În Sala Musteriană au fost găsite dovezi care arată că peştera a fost locuită de om la Mijlocul Paleoliticului şi în Paleoliticul Superior.

Legenda de la care vine denumirea peşterii spune că atunci când ţara era cotropită de duşmani şi bărbaţii plecau să-i înfrunte, femeile se retrăgeau în galerii, alături de copii şi bătrâni, până la trecerea pericolului.

Peştera lui Zamolxe, zeul dacilor

Din 1968, Mănăstirea Polovragi este lăcaş pentru măicuţe

Peştera Polovragi se găseşte pe versantul Munţilor Căpăţânii, la circa 200 de metri de la intrarea pe Cheile Olteţului, pe malul stâng al râului.  Intrarea în peşteră a fost făcută în urma intervenţiei omului, în anii '60, odată cu realizarea drumului forestier. Până atunci, se pătrundea printr-o gaură foarte îngustă, iar apoi se cobora în interior pe o frânghie.

Peştera este situată la 670 de metri altitudine şi are aproape 10 kilometri lungime, fiind printre cele mai mari din România. Doar o porţiune de 900 de metri este electrificată, fiind deschisă pentru vizitare. 

Peştera Polovragi mai este cunoscută şi ca Peştera lui Zamolxe, deoarece, conform unei legende străvechi, zeul dacilor s-ar fi retras aici după cucerirea Daciei de către romani, iar picăturile de apă ce se preling de pe vârfurile stalactitelor sunt lacrimile vărsate de acesta pentru poporul său.

În peşteră se găseşte şi o formă calcaroasă care poartă denumirea de „Tronul lui Zamolxe", dar şi un desen straniu aflat pe unul dintre pereţi: moartea, sub forma unui schelet cu o coasă în spate. Acest desen îi este atribuit călugărului Pahomie, care şi-a găsit, într-o vreme, adăpost în peşteră. Tot aici s-au mai refugiat şi alţi oameni aflaţi în situaţii dificile, mărturile fiind însemnele lăsate pe pereţi, datând din anii 1700-1800.

Peştera este uşor de vizitat, galeriile fiind spaţioase, dar este închisă de la sfârşitul toamnei până primăvara, când hibernează coloniile de lilieci care trăiesc aici.

Horezu, tradiţie în ceramică

Un drum la Horezu vă oferă prilejul să achiziţionaţi diverse obiecte decorative Foto: Mediafax

Cale de aces auto. DN 67 Târgu-Jiu-Râmnicu Vâlcea, apoi spre nord circa 2 km pe drumul judeţean până în comuna Polovragi şi, în continuare, tot pe drum judeţean, paralel cu râul Olteţ, alţi 2 km spre nord, până în rezervaţie, drumul traversând longitudinal rezervaţia prin chei.

Alte atracţii turistice. Zona montană Rânca, Lacul Vidra şi staţiunea Voineasa, Ansamblul monumental «Calea Eroilor» de la Târgu-Jiu (realizat de Constantin Brâncuşi), staţiunile Băile Govora şi Olăneşti, alpinism, scufundări în râul care reprezintă activul peşterii, Horezu - centru al ceramicii tradiţionale.

Cazare. Pensiunea «Cheile Olteţului», de trei margarete, este situată chiar la intrarea în chei. Tariful pe noapte: 140 de lei.

Vila Andrei este situată la 1 km de DN 67, în apropierea Peşterii şi Mănăstirii Polovragi, o cameră putând fi închiriată cu 70 de lei pe noapte.

Pensiunea Miraj se află în imediata apropiere a Mănăstirii Polovragi şi la un kilometru distanţă de peşteră. Tariful pe noapte pentru o cameră dublă este de 100 de lei, iar pentru un apartament - 150 de lei.

Pensiunea Castania, aflată lângă Mănăstirea Polovragi, este clasificată la trei margarete. Tariful este de 120 de lei /noapte.

Asociaţia Naţională de Turism Rural: Conacul Ovidiu Dumitrescu şi Casa Mihăilescu Elena, ambele în comuna Polovragi. Tarif: 50-70 lei/noapte.

Semnal GSM. Pe cheile Olteţului există semnal, dar cu anumite intermitenţe, în toate reţelele importante de telefonie mobilă.