Războiul tutunului acasă la nefumători

Deseori, nefumătorii primesc vizita unor persoane care fumează. Gazdele strâmbă din nas când oaspeţii vor să-şi aprindă ţigara, iar musafirii se simt stingheriţi dacă li se interzice să

Deseori, nefumătorii primesc vizita unor persoane care fumează. Gazdele strâmbă din nas când oaspeţii vor să-şi aprindă ţigara, iar musafirii se simt stingheriţi dacă li se interzice să fumeze. În astfel de situaţii e nevoie de un compromis, dar de multe ori cei care cedează se simt frustraţi.

Legislaţia actuală reglementează fumatul în spaţiile publice, fără a discuta eficienţa acestor măsuri. Dar ce se întâmplă acasă? Spaţiul personal este apărat de fiecare individ, fumător sau nefumător, printr-un set de reguli nescrise şi uneori nici verbalizate.

De aici şi potenţialele situaţii tensionate şi conflicte. O astfel de regulă spune că atunci când se află pe teritoriul unui fumător, un nefumător nu îi poate cere acestuia să nu aprindă ţigara. Ce se întâmplă, însă, când fumătorii vin pe teritoriul nefumătorilor? Poate fumatul să submineze o relaţie de prietenie?

Psihologul Aurelia Băndilă consideră că este foarte posibil: "Dacă cei care vin în vizită sunt prieteni foarte apropiaţi, fie sunt invitaţi să fumeze într-o cameră în care nu se doarme, fie se acceptă politicos viciul lor." Însă relaţiile între familia nefumătoare şi prietenii fumători se pot răci cu timpul dacă fiecare vizită reprezintă un deranj prea mare, fie că e vorba de disconfortul fizic al nefumătorilor, fie de dificultatea aerisirii spaţiului după "asediu".

Pe de altă parte, psihologul Augustin Cambosie este de părere că nefumătorii nu trebuie să cedeze atunci când gestionează relaţia cu fumătorii. "Fumătorii inflexibili trebuie să se lovească de inflexibilitatea nefumătorilor", spune acesta.

Într-o casă în care nu se fumează e obişnuită cutuma de a fuma într-un alt spaţiu, fie balcon, bucătărie ori curte. De obicei, spaţiul desemnat e suficient de incomod, astfel încât să nu-ţi vină să te duci mereu să fumezi. "Dacă în restaurante e mai greu să îţi impui voinţa, măcar acasă putem fi stăpâni", afirmă Cambosie. Psihologul se declară un fumător cu consideraţie pentru nefumători.

Dispută pentru teritoriu

"În general, oamenii care vin la mine în casă ştiu că nu agreez fumatul. Majoritatea prietenilor mei sunt nefumători. Dar dacă ar veni cineva în vizită şi nu s-ar mai opri din fumat, cred ca aş face două lucruri: mai întâi l-aş ruga să fumeze mai rar sau chiar deloc, explicându-i că nu îmi place acest obicei. Dacă nu înţelege şi ignoră opinia mea, continuând să fumeze, l-aş exila în cel mai urât loc al casei, să fumeze acolo, în cazul meu, o debara neamenajată", declară Cristina D.

Gabriela S. (28 de ani) spune că nu îndrăzneşte să interzică prietenilor fumători să fumeze în casă. "Din bun-simţ faţă de oamenii care îmi vin în casă, cei mai mulţi fiind prieteni foarte apropiaţi, nu îmi permit să le zic ceva, aşa că îi las să fumeze."

Petre M. (39 de ani) afirmă că fumatul în casă e o excepţie, după caz: "Le pot şi permite, în semn de mare prietenie. Totul e negociere psiho-socială. Contează cine fumează, când anume etc."

Felul în care se stabilesc raporturile într-un cuplu în care doar unul dintre parteneri este fumător depinde în primul rând de suportabilitatea celui care nu are acest obicei. Ideal ar fi ca perechile să se formeze pe echipe de fumători şi nefumători, dar ştim că efectiv acest lucru este imposibil. Raporturile, spune Augustin Cambosie, trebuie să se regleze discursiv.

"Fie fumătorul îşi creează un loc al lui, astfel încât să-şi expună partenerul la cât mai puţin fumat pasiv, fie găseşte modalităţi de a se lăsa de fumat." Ajutorul pentru persoana care doreşte să renunţe la fumat vine atât de pe frontul farmacologic, cât şi de pe cel psihologic, prin consiliere şi terapie. Faptul că un partener fumează şi celălalt nu poate, totuşi, să creeze o distanţare între aceştia odată cu trecerea timpului.

"Deşi fumatul nu este o chestiune de fond, ci una de formă, de stil de viaţă, când trăieşti cu cineva trebuie să aveţi acelaşi ritm", declară psihologul Aurelia Băndilă. Micile asincronii duc până la urmă la marile rupturi şi, din acest motiv, "este bine ca tabieturile să fie comune", consideră aceasta.

Un alt aspect se referă la repulsia fizică pe care partenerul nefumător o poate resimţi, cu timpul, faţă de jumătatea fumătoare. Pe de altă parte, psihologul Mihaela Sterian consideră că fumatul în sine nu ar trebui să reprezinte o sursă de conflict atunci când există respect de ambele părţi.

Fiecare vrea să îşi împartă teritoriul şi atunci partenerii trebuie să negocieze, recomandă aceasta. Dacă există probleme, cauza este cel mai probabil în altă parte. "Este posibil să fie vorba, de fapt, despre un transfer de la anumite conflicte care disociază la nivelul fumatului."

Ce spun cercetătorii

Un studiu realizat recent de cercetători americani relevă diferenţele de atitudine ale fumătorilor şi ale nefumătorilor asupra restricţiilor impuse fumatului. Cercetarea s-a axat pe analizarea grupurilor de fumători şi nefumători, descoperindu-se mai multe categorii.

Astfel, fumătorii se împart în fumători refractari, relaxaţi şi inflexibili. La rândul lor, nefumătorii sunt vehemenţi, neputincioşi şi indiferenţi. Fumătorii relaxaţi consideră firesc ca nefumătorii să nu fie nevoiţi să le inspire fumul. Aceştia sunt şi cei care au exprimat dorinţa de a renunţa la fumat într-o bună zi şi sunt dispuşi să facă un compromis de dragul confortului unui nefumător.

Fumătorii inflexibili sunt cei care au atitudini mai agresive şi mai puţină consideraţie pentru confortul nefumătorilor. Ei vor să exprime că le place să fumeze şi nu vor protesta la aplicarea de restricţii suplimentare privind fumatul în spaţii publice.

De asemenea, e mai puţin probabil să aibă reguli privind fumatul la ei acasă. De obicei, sunt fumători veterani şi cel mai adesea au ca partener de viaţă tot o persoană fumătoare. Fumătorii refractari sunt mai tineri şi iau în considerare posibilitatea de a renunţa la fumat.

În privinţa nefumătorilor, cei vehemenţi sunt mai tineri, sunt persoane educate şi în genere nu ar accepta un partener fumător. Sunt mai ageri în identificarea efectelor fumatului asupra sănătăţii şi susţin impunerea de restricţii suplimentare privind fumatul în public.

Cei neputincioşi sunt apropiaţi ca opinii de cei vehemenţi, însă întâmpină probleme în a exprima şi impune aceste opinii. Nefumătorii indiferenţi sunt toleranţi la adresa fumătorilor şi au o atitudine pasivă în privinţa tutunului.

Dacă în restaurante e mai greu să îţi impui voinţa, măcar acasă putem fi stăpâni
Augustin Cambosie, psiholog