Razboiul de 125 de ani pentru construirea unei catedrale a Ortodoxiei romanesti

Pare greu de crezut: credinciosii ortodocsi din Romania se chinuiesc de peste 125 de ani sa-si construiasca o catedrala in Bucuresti. In tot acest rastimp, Biserica si cei pe care ii pastoreste s-au

Pare greu de crezut: credinciosii ortodocsi din Romania se chinuiesc de peste 125 de ani sa-si construiasca o catedrala in Bucuresti. In tot acest rastimp, Biserica si cei pe care ii pastoreste s-au lovit de incompetenta autoritatilor si de certurile dintre politicieni, care au subminat concretizarea vointei populare. In 1878, anul dobandirii independentei de stat a Romaniei, in Capitala existau circa 100 de biserici, nici una suficient de incapatoare si reprezentativa. Asa a fost lansata ideea construirii unei catedrale, intru cinstirea eroilor care s-au jertfit pentru credinta si unitatea neamului, pentru independenta. Propunerea ierarhilor, adresata autoritatilor vremii, a fost reluata in 1885, cand a fost recunoscuta Autocefalia Bisericii Ortodoxe Romane. Au inceput discutii interminabile privind amplasarea sfantului lacas (s-au propus si respins zeci de locatii), adoptarea unei decizii concrete fiind amanata cateva decenii.
Prima locatie - Parcul Carol
Dupa intregirea tarii, infaptuita in 1918, regele Ferdinand sustine necesitatea construirii unei Catedrale a Mantuirii Neamului. Iarasi insa, proiectul nu avanseaza deloc pana la infiintarea Patriarhiei Romane, in 1925. Primul Patriarh, Miron Cristea, a cerut initial ca locul de amplasare al catedralei sa fie Parcul Carol. Pana la urma insa, din cauza criticilor aparute in presa, a fost preferata Piata Bibescu Voda (Piata Unirii de astazi), locul fiind marcat cu o troita, pe 11 mai 1929. Amplasamentul a fost stabilit, dar nu s-au gasit fondurile necesare pentru demararea lucrarilor. A venit al doilea razboi mondial si, dupa razboi, comunismul. Abia in septembrie 1995 s-a constituit Comisia consultativa pentru construirea Catedralei Mantuirii Neamului, prezidata de patriarhul Teoctist. Prima propunere a Comisiei, lansata in 1997, a fost ca locatia viitoarei catedrale sa fie in Parcul Carol. Proiectul initial - o constructie ce ar fi costat 1.000 de miliarde la banii de atunci, cu peste 10.000 de locuri, cu anexe ce ar fi ocupat 2 hectare, impunand defrisarea parcului pe o raza de 5 hectare - a fost considerat megalomanic si criticat. Patriarhia a raspuns prin reducerea drastica a dimensiunilor: 5.000 mp pentru constructia propriu-zisa si doar 2.000 mp pentru anexe, costul lucrarilor in aceasta varianta fiind estimat la 40-50 de miliarde de lei. Totodata, a fost acceptata si propunerea schimbarii amplasamentului, in Parcul Tineretului. Spre sfarsitul anului 1998, si acest amplasament a fost abandonat, in favoarea Pietei Unirii.
Reintoarcerea in Dealul Mitropolitului Filaret
Pe 5 februarie, in Piata Unirii s-a pus chiar piatra de temelie a catedralei, iar locul a fost sfintit cu o cruce. Mai apoi, s-a organizat un concurs (cu un premiu I de 10.000 de dolari) pentru desemnarea proiectului arhitectonic cel mai fezabil, la acesta participand inclusiv arhitecti din strainatate. Finalmente, pe 2 noiembrie 1999, din cele 30 de proiecte prezentate, au fost alese doua (premiul II si III, premiul I nefiind acordat). S-a programat inceperea lucrarilor in vara anului 2000, catedrala urmand a avea inaltimea de 75 m si o capacitate de aproape 2.500 de locuri. A venit termenul scadent, a trecut si vara anului urmator si totul a fost luat de la capat. De data asta, amplasamentul a fost stabilit pe axul Bulevardului Unirii, in apropierea magazinului Junior. A urmat inca un concurs de proiecte, iar lucrarile de constructie urmau sa inceapa pe 25 martie 2002, de sarbatoarea Buneivestiri. N-a fost sa fie insa, nici de aceasta data. Asa s-a revenit la ideea amplasamentului din Parcul Carol, peste 5 hectare din suprafata acestuia fiind transmise in administrarea BOR, in aprilie 2003, prin Hotarare de Guvern. Venind momentul in care Biserica a cerut punerea in aplicare a actului normativ, Traian Basescu, primarul Capitalei, s-a pus de-a curmezisul si a initiat un soi de referendum electronic, pe site-ul de Internet al institutiei pe care o conduce, cu scopul de a muta, din nou, amplasamentul Catedralei Mantuirii Neamului. Intr-un comunicat de presa al Patriarhiei Romane, emis ieri, se arata ca "Fata de celelalte amplasamente propuse, Parcul Carol (...) indeplineste cel mai bine exigentele bisericesti, care prevad ca locasurile de cult sa fie asezate in locuri curate si linistite, de preferinta pe o colina sau un platou inalt. Parcul Carol indeplineste si o importanta functie liturgica, fiind cel mai apropiat de centrul Patriarhiei Romane, de unde se pot organiza procesiuni la marile sarbatori religioase si nationale si la reuniunile crestine. In plus, terenul pe care s-a amenajat Parcul Carol, la inceputul secolului trecut, a apartinut Mitropoliei Tarii Romanesti, inca de la mijlocul secolului al XVII-lea, fiind ingrijit in mod deosebit de Mitropolitul Filaret (1792-1793), al carui nume a ramas, pana astazi, in toponimia locului: Dealul si Lacul Filaret".