Puşcărie pentru animale

Lipsa unor habitate potrivite şi stresul de captivitate al animalelor din grădinile zoologice sunt suplinite de administraţie prin alocarea unei cantităţi mai mari de hrană. Ţarcuri şi

Lipsa unor habitate potrivite şi stresul de captivitate al animalelor din grădinile zoologice sunt suplinite de administraţie prin alocarea unei cantităţi mai mari de hrană.

Ţarcuri şi cuşti de numai câţiva metri pătraţi, cu grilaje din fier-beton roase de rugină, garduri de sârmă ghimpată strâmbate de furie şi de vremuri, împrejmuiri din lemn putrezit, pardoseli din beton rece şi veşnic umed. Acestea sunt condiţiile în care trăiesc captive animalele de la grădinile zoologice din România. Pentru ca situaţia să se schimbe, ar trebui întocmit câte un proiect pentru fiecare adăpost în parte. Nu există însă nicio companie românească abilitată să facă acest lucru.

Încă de la intrare, Grădina Zoologică gălăţeană din Pădurea Gârboavele (adică Secţia Zoo a Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii) dă fiori. Parcă ai păşi pragul unei închisori din Evul Mediu. Rugina este peste tot: pe gardul de la intrare, pe fiecare bară de protecţie şi fiecare bucată de plasă înnodată care "asigură" împrejmuirile de lemn putred.

Nici panoul care anunţă intrarea într-o rezervaţie naturală nu a fost ocolit. Grădina a fost amenajată în anii "60, iar acum adăposteşte peste 200 exemplare de mamifere şi păsări. Hrana bună, alinarea necuvântătoarelor Bătrânul urs brun stă pe un postament de beton care îi pune tot timpul sănătatea în pericol, putând apărea oricând infecţii.

De acelaşi "confort" se bucură şi leii africani, şi familia de tigri siberieni. Toată vara, postamentele s-au umezit permanent pentru a reduce pe cât posibil din stresul provocat de caniculă. Numai trei adăposturi corespund standardelor - ţarcul struţilor, ţarcul ierbivorelor şi arealul lupilor. Familia de tigri siberieni este mândria parcului, pentru că în lume mai sunt numai 8.000 de exemplare. Mai mult, acum patru luni s-a îmbogăţit şi cu doi noi membri, tigruţii fiind acum răsfăţaţii parcului, ca şi măgăruşa Duminica, abandonată în pădure prin iulie şi adoptată de parc.

Nu mai puţin de 15 kilograme de carne mănâncă pe zi un tigru siberian, hrană adusă din supermarketuri, expirată pentru oameni, recomandată animalelor. Bătrânul Jan, cum este alintată maimuţa Rhesus, are la discreţie banane, pepene galben, roşii, mere, salată. Veteranul grupului de urşi se joacă bucuros cu leagănul improvizat, construit din nişte resturi de lanţ vechi şi o bucată neşlefuită de lemn. Alinarea bietelor necuvântătoare rămâne prin hrană bună şi dragostea îngrijitorilor. Aceeaşi situaţie poate fi întâlnită şi la grădinile zoologice din Târgovişte şi Bucureşti. În dreptul cuştilor au apărut tăbliţe care informează vizitatorul că urşii trăiesc într-un spaţiu neautorizat.

Proiect pentru fiecare adăpost în parte

Pentru că jumătate de secol nu s-a investit în întreţinerea spaţiilor, acum trebuie bani grei pentru reabilitare şi pentru a întruni condiţiile impuse de Uniunea Europeană. Mădălin Şerban, director ştiinţific în cadrul Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii Galaţi şi membru al Federaţiei Grădinilor Zoologice şi Acvariilor din România, ne-a declarat că "trebuie aproximativ şase milioane de lei pentru reabilitarea spaţiilor de la leii africani, tigrii siberieni şi urşii bruni".

El a adăugat că, deşi Consiliul Judeţean a aprobat la sfârşitul anului trecut finanţarea acestor lucrări, banii nu au fost alocaţi încă. "Trebuie câte un proiect pentru fiecare adăpost în parte, dar problema este că, în România, nu există nimeni, nicio companie abilitată în proiectare de grădini zoologice", ne-a explicat Mădălin Şerban. Soluţia ar fi organizarea de licitaţii pentru firme din Europa.

Ar mai fi însă o problemă: Ministerul Mediului a emis o serie de normative în ceea ce priveşte condiţiile ce trebuie asigurate animalelor din grădinile zoologice, care nu concordă nici pe departe cu cele ale UE. "Nimeni din cadrul ministerului nu a putut să ne explice de ce trebuie să alocăm spaţii de mii de metri pătraţi unui animal când nici UE nu impune acest lucru şi nici vizitatorul nu ar mai putea găsi animalele în aşa spaţii mari. Nu se pune problema închiderii parcului. Iar până la reabilitare, noi încercăm pe cât posibil să atenuăm stresul de captivitate prin hrană consistentă, alte posibilităţi nu avem", a conchis directorul.