Produsele romanesti certificate dupa standardele UE nu sunt suficient de bune pentru piata interna

Mai multe ministere tin cu dintii de certificarile proprii

Intregrarea in Uniunea Europeana va obliga firmele romanesti sa se conformeze directivelor, normelor si standardelor acesteia, daca vor dori sa intre in piata libera europeana. Certificarea produselor nu este obligatorie decat pentru un numar limitat de domenii, dar va aduce un plus de incredere partenerilor de afaceri straini. Deocamdata, insa, certifcarea produselor care circula pe piata romanesca este o problema incurcata. Pe de-o parte se gasesc in magazine sticle de bauturi racoritoare pe eticheta carora scrie "certificat de calitate ISO 9000". Inscriptia este abuziva si poate crea un fals sentiment de siguranta cumparatorului care crede ca bautura cu pricina este mai buna decat alta. Putini romani stiu ca standardul ISO 9000 nu se refera la calitatea produsului, ci doar certifica managementul unitatii care a produs bunul respectiv. Pentru certificarea calitatii produselor exista sumedenie de standarde, fiecare pe domeniu sau. Pe de alta parte, produsele si unitatile certificate deja conform standardelor europene trebuie recertificate, deoarece o parte din ministerele noastre nu recunosc aceste standarde. Intreprinderea "Timpuri Noi", de pilda, a obtinut certificarea managementului calitatii conform standardului ISO 9000. Patalamaua este recunoscuta in intreaga Europa, dar nu si la Ministerul Transporturilor din Romania. Conform unui ordin al fostului ministru al Transporturilor, Anca Boagiu, certificarile pe care o unitate, un produs sau un serviciu nu sunt recunoscute decat daca sunt eliberate de organismul intern al ministerului - AFER. Ordinul nu priveste doar produsele care pot afecta siguranta in circulatie, ci este valabil chiar si pentru vopseaua care se aplica pe gardul unui depou. Situatia este similara la Ministerul Apararii Nationale. Tot ce este achizitionat de acest minister, de la echipamente militare pana la maturi, trebuie certificate in prealabil de un oficiu propriu - OMCAS. Masura poate fi justificabila in cazul echipamentelor militare, dar nu si pentru calculatoarele achizitionate pentru birouri, de pilda. In mod bizar, alte achizitii care se fac din fonduri publice, nu trebuie sa beneficieze de nici un soi de certificare, desi reglementarile europene prevad clar acest lucru. Initiatorii Legii achizitiilor publice au "uitat" sa specifice acest lucru in text, iar guvernantii, atat cei din vechea legislatura, cat si cei noi, au "uitat" si ei sa modifice legea. Firmele, obligate sa-si certifice managementul si produsele, o data conform normelor europene, si o data conform normelor diferitelor ministere s-au plans RENAR - organismului national care are atributii in domeniul certificarii pe piata romaneasca. O certificare pentru managementul calitatii unei firme costa intre 1.000 si 3.000 de USD si necesita luni de verificari. Apoi, fiecare produs scos pe piata trebuie, la randul sau, certificat separat. Costul este tot in jurul a 1.000 de USD, in functie de numarul incercarilor de laborator. Daca firma respectiva are certificarea unui vopsele verzi, de exemplu, si doreste sa scoata pe piata o vopsea cu aceleasi caracteristici, dar de culoare rosie, noul produs trebuie din nou certificat. Bineinteles, costul scade daca majoritatea caracteristicilor produsului nou corespunde cu a celui vechi, dar sumele si timpul necesare certificarilor si recertificarilor sunt substantiale.