Pasiunea s-a dus. Iubirea rămâne?

Rutina traiului în comun şi lipsa vieţii sexuale distrug un cuplu după câţiva ani de convieţuire . Încetarea vieţii sexuale înseamnă cu adevărat sfârşitul unui cuplu sau este doar un

Rutina traiului în comun şi lipsa vieţii sexuale distrug un cuplu după câţiva ani de convieţuire .

Încetarea vieţii sexuale înseamnă cu adevărat sfârşitul unui cuplu sau este doar un nou început în doi? La această întrebare, pe care, deopotrivă, bărbaţii şi femeile o ridică frecvent, încearcă să răspundă şi să ofere soluţii psihoterapeuţii.

"Ne iubim trei luni, ne certăm trei ani şi ne tolerăm treizeci de ani". Este, din păcate, deviza multor cupluri occidentale din ultimii ani. Statisticile arată că durata medie de viaţă a unei căsnicii nu depăşeşte patru-cinci ani. În cele mai multe cazuri, după câţiva ani, relaţiile dintre parteneri se rezumă strict doar la un soi de parteneriat de convivialitate.

Sexul devine o rutină, mai ales dacă în familie apar şi copiii. Unii bărbaţi, dar mai ales femeile, consideră în mod greşit că anii de căsnicie sau naşterea unui copil echivalează cu încetarea sau scăderea în intensitate a relaţiilor sexuale dintre parteneri. Unele femei acceptă acest lucru ca pe ceva de la sine înţeles, în timp ce altele se simt frustrate când pasiunea scade şi vor să o reînvie.

Importanţa componentei sexuale depinde, evident, de ambii parteneri şi, după ce relaţia sexuală se întrerupe, relaţia poate continua neschimbată doar dacă ambii parteneri nu se simt frustraţi de această situaţie. Există oameni care nu simt lipsa actului sexual. Sunt însă şi situaţii când fie femeile, fie bărbaţii sunt tentaţi să-şi caute împlinirea erotică în afara cuplului.

Olivier Florant, sexolog şi consilier marital, susţine, spre exemplu, că dragostea şi sexul sunt un liant puternic în cuplu, un motor care împinge relaţia timp de mai mulţi ani. "Însă, este un motor care nu rezistă mult timp, la fel ca în cazul rachetelor spaţiale", explică specialistul francez.

"Este nevoie ca sexul - prima treaptă a rachetei ce propulsează cuplul - să fie continuat de o a doua treaptă, mult mai puternică, cea a ataşamentului, şi care creează o intimitate nu numai sexuală, dar şi intelectuală şi afectivă", exemplifică într-un mod foarte plastic Olivier Florant.

"Cei doi parteneri trebuie să-şi reafirme zilnic ataşamentul faţă de cel de alături, să spună <> măcar o dată pe zi", este sfatul consilierului marital.

Când cei doi parteneri nu percep la fel lipsa vieţii sexuale, apar tensiuni nedorite şi conflicte care schimbă radical viaţa cuplului şi pot duce chiar la despărţire. Problemele din viaţa sexuală se reflectă în relaţia de cuplu, dar, în aceeaşi măsură, pot fi exteriorizări ale unor probleme de alt gen - fie ale fiecărui partener în parte, fie ale relaţiei ca atare. Schimbarea locului de muncă, lipsa banilor sau copiii pot exercita presiuni care duc la blocaje şi pe plan sexual.

Rutina şi plictiseala

Relaţia sexuală presupune o doză de mister, de tensiune care ne face să rezonăm şi în acest plan alături de partener. Tocmai de aceea, psihologii susţin că a-ţi cunoaşte foarte bine partenerul poate fi riscant, întrucât s-ar putea ca, la un moment dat, să nu te mai simţi atras de el. Prietenia este un lucru bun într-un cuplu, dar cu oarecare limite.

Când trec împreună peste o mulţime de greutăţi, partenerii ajung să-şi cunoască foarte bine toate punctele slabe. Tocmai de aceea, este posibil ca "vraja" şi misterul să se destrame, iar relaţia sexuală să aibe de suferit, tocmai din pricina rutinei şi a lipsei de nou, de inovaţie în cuplu.

După ani şi ani de sex, standardizat, lipsit de inventivitate şi surprize, inevitabil intervine rutina, plictiseala, iar în cele din urmă, relaţia sexuală se poate reduce la o datorie pe care partenerii o au de îndeplinit.

Un cuplu viabil presupune comunicare

Pentru că după naştere libidoul femeii este, în general, mai scăzut şi în plus se adaugă oboseala şi stresul legate de rolul de mamă, interesul ei pentru partener scade şi, implicit, relaţia sexuală pierde din intensitate sau chiar încetează.

Bărbaţii înţeleg mai greu aceast lucru şi se simt respinşi sau chiar geloşi pe noul membru al familiei, care absoarbe energia şi atenţia partenerei. Într-o asemenea situaţie, este nevoie de multă răbdare, tact şi tandreţe din partea bărbatului, pentru a putea reînvia interesul partenerei.

Pe de altă parte, spun psihologii, un cuplu este un organism în care raporturile de forţă şi echilibrul se modifică în permanenţă, în funcţie de stările sufleteşti şi dispoziţia emoţională a fiecăruia dintre parteneri.

De aceea, un cuplu viabil presupune comunicare, dispoziţia de a renunţa uneori în favoarea partenerului, apropiere sufletească şi, în plus, intimitate fizică. Intimitatea dată de sex este foarte importantă, atât în plan fizic, cât şi în plan psihic, explică specialiştii în psihologie.

Soluţia problemelor care apar în cazul încetării relaţiei sexuale într-un cuplu constă în comunicarea dintre parteneri. Nu este nimic ruşinos în a recunoaşte că există o problemă de ordin sexual.

Comunicarea permite înţelegerea dorinţelor şi nevoilor celuilalt, adaptarea reciprocă şi apropierea spirituală, care, uneori, înlesnesc atât de mult apropierea fizică. Este de preferat să înţelegem care sunt problemele partenerului în loc să exercităm asupra lui presiuni sexuale.

>> Ataşamentul creează o intimitate nu numai sexuală, dar şi intelectuală
şi afectivă Olivier Florant, consilier marital