Părintele Olimpiadei moderne, un român şters din istorie

Moşierul român Evanghelie Zappa a iniţiat Jocurile Olimpice moderne înaintea lui Pierre de Coubertin, încă de la 1859. La Atena, grecii îngrijesc un „templu“ care îi poartă numele, „Zappeion“. Acasă, în Câmpia Bărăganului, românii i-au distrus conacul.

Au existat oameni care de-a lungul istoriei au punctat fericit timpul şi spaţiul prin atitudinile şi acţiunile lor excepţionale. Unii s-au înscris definitiv în cartea cu nume aureolate a omenirii. Alţii, chiar dacă n-au fost mai prejos, tind să fie în mod nemeritat uitaţi sau trecuţi, eventual, la „anexe".

O astfel de situaţie o găsim şi-n cazul moşierulul Evanghelie Zappa. Astăzi aproape nimeni nu mai ştie că acesta a contribuit financiar la înfiinţarea Academiei Române şi că ar trebui să fie citat constant alături de Pierre de Coubertin ca întemeiator al Jocurilor Olimpice moderne, pe care a început să le organizeze, cu fonduri proprii, la Atena, în anul 1859.

Omul cu mai multe origini

Aşa cum se regăseşte în lucrarea „Ialomiţa - obiective istorice, culturale şi turistice", Evanghelie Zappa s-a născut în anul 1800 în Lamporo, regiunea Epirului de nord, în Albania. Însă, în biografia acestuia, originea sa etnică a stârnit multe interpretări, avansându-se ideea că ar fi fost albanez, macedoromân sau grec. Faptul că vorbea greceşte şi s-a zbătut toată viaţa să reînvie Jocurile Olimpice i-a făcut pe unii să aprecieze că acesta era grec, nu aromân.

Peste ani, rudele lui Zappa au contestat oficial şi public această supoziţie probând în instanţă originea sa albaneză. Cu toate astea, Evanghelie însuşi, după obţinerea cetăţeniei române în 1844 şi stabilirea definitivă în Ţara Românească, menţiona într-o „Proclamaţie" tipărită la Bucureşti în vara anului 1852 despre dubla sa
adopţie: „Eu a iubit şi iubesc pe greci, i-am respectat şi-i respect încă, nu mai puţin iubesc şi respect şi pe români, a căror ţară am adoptat-o ca p-o a doua Patrie a mea şi am ales umbra legilor ei sub care trăiesc astăzi".

O dată cetăţenia română luată se stabileşte la Broşteni, judeţul Ialomiţa, unde cumpără moşia Broştenii Noi „cu toate trupurile şi numirile ei" de la serdarul Ioan Al. Filipescu, ginerele fostului domnitor Gh. Bibescu. De aici drumurile îi sunt deschise. Cumpără pământ cu nemiluita, păduri, lacuri şi construieşte mori, magazii şi povarne (fabrici de spirt). Cu cât îşi sporeşte averea, cu atât actele sale filantropice urmau să fie mai consistente.

Donator şi fondator al Academiei Române

Zappaion, unul dintre edificiile importante ale Complexului Olimpic din Atena

Evanghelie Zappa a contribuit financiar la întemeierea Societăţii Literare, care avea să devină mai târziu Academia Română, oferind domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în februarie 1860, o donaţie de 3.000 de galbeni.

Din aceştia, 2.000 de galbeni erau pentru întocmirea unui dicţionar românesc, 200 pentru o gramatică şi 800 pentru realizarea unor traduceri din autori clasici, la care va mai adăuga 2000 de galbeni pentru a contribui la fondul pentru premiile literare şi ştiinţifice, donaţii ce vor constitui „Fondul Zappa" ca fond literar.

Cum între marele moşier şi domnitorul Cuza se legase o strânsă prietenie, cât şi pentru faptul că Zappa era un competent cunoscător al problemelor agrare, acesta, alături de Mihail Kogălniceanu, îşi permite să-l sfătuiască pe Cuza cum ar trebui să fie concepută şi aplicată reforma agrară şi ce conţinut să aibă decretul din primăvara anului 1864 de înfăptuire a reformei agrare. Totodată, Evanghelie Zappa este cel care-şi oferă printre primii moşiile spre delimitare, conform legilor agrare, cedând o treime din ele.

Întemeietorul Jocurilor Olimpice moderne

Evanghelie Zappa (1800-1865)

Într-un mod oarecum nedrept istoria îl consemnează doar pe baronul Pierre de Coubertin ca părinte al ideii reluării Jocurilor Olimpice, când într-o conferinţă ţinută la Paris, în anul 1894, acesta propunea ca oraşul Atena să fie gazda Jocurilor Olimpice din 1896. Adevărul este însă altul.

Cu mult înainte de conferinţa lui Coubetin, în prima parte a anului 1856, Evanghelie Zappa trimitea de la Bucureşti regelui Othon I de Bavaria al Greciei şi guvernului elen propunerea reânfiinţării Jocurilor Olimpice la Atena, dând asigurări că va pune la dispoziţie fondurile necesare, atât pentru cheltuielile de organizare, cât şi pentru construirea unor edificii sportive.

Cum propunerea nu s-a materializat, revine peste doi ani cu o nouă petiţie adresată regelui şi cu o ofertă clară: cedarea a 400 de acţiuni pe care le avea la Societatea Elenă a Vapoarelor şi donarea a încă 3000 de galbeni pentru a fi fondată la Atena „Instituţia Olimpicelor", desfăşurarea din patru în patru ani a concursurilor numite „Olimpii", începând cu anul 1859, construirea unui complex expoziţional şi cultural-sportiv. A

cceptându-se oferta, primele Jocuri Olimpice moderne, desfăşurate după planul lui Zappa, au fost inaugurate pe 15 noiembrie 1859, în prezenţa familiei regale, a guvernului şi a altor personalităţi din acea vreme. Însă schimbarea regilor în Grecia (lui Othon I îi urmează George) şi contextul internaţional neprielnic au făcut ca periodicitatea Jocurilor Olimpice să nu mai fie respectată.

Următoarele două ediţii ale Jocurilor Olimpice „Zappaiene" s-au desfăşurat în anii 1875 şi 1889, ultima stând şi sub semnul inaugurării, la 20 octombrie 1888, la Atena, a impunătorului „Zappeion", un uriaş complex expoziţional dedicat manifestărilor olimpice şi ridicat din averea lui Evanghelie Zappa. Cum acesta moare în 1865, n-a apucat să-şi vadă măreaţa construcţie.

„Era un moşier cu vederi progresiste..."

În curtea bisericii din satul Broşteni, comuna Ion Roată, judeţul Ialomiţa, în dreptul altarului, sunt două cavouri cu mici monumente aparţinând familiei Zappa. Unul dintre ele mai păstrează, poate, câteva oseminte ale celui ce a fost Evanghelie Zappa. De ce poate?

Deoarece dorinţa testamentară a acestuia a fost ca la patru ani după moarte (perioadă olimpică) osemintele să-i fie dezgropate, să fie sfinţite după canoanele creştine şi reângropate în Grecia: „...capul în curtea sau în faţa Stabilimentului Olimpicilor din Atena, iar oasele în curtea şcolii din Labova...". Şi cum e greu de crezut că s-au putut lua absolut fiecare oscior, e posibil ca o mică parte să fi rămas şi-n mormântul de la Broşteni.

În faţa cavourilor, fostul profesor de istorie Ioan Niţu (74 de ani), actualmente cântăreţ la biserica din sat ridicată de Evanghelie Zappa, povesteşte: „Moştenind nişte averi de la familia sa, în anul 1844, Evanghelie Zappa s-a stabilit la Broşteni. A avut aici un conac, un palat cu etaj, împrejmuit cu ziduri cu contraforturi şi turnuri de observaţie pentru arnăuţi. Avea crescătorie de animale, o moară de făină şi mălai, iar la marginea pădurii o povarnă, o fabrică de spirt. De aceea este considerat un moşier cu vederi progresiste. Datorită morii şi fabricii de spirt a creat 154 de locuri de muncă, făcând saltul de la moşier la capitalist. Tot el a fost cel care, cu patru ani înainte de decretul lui Cuza, în 1860, a eliberat din robie toţi ţiganii de pe moşia sa. 

"Moştenind nişte averi de la familia sa, în anul 1844, Evanghelie Zappa s-a stabilit la Broşteni."
Ioan Niţu
sătean

Cina cea de taină cu Alexandru Ioan Cuza

Cripta moşierului

Scormonind în memorie, fostul profesor spune mai departe: „În anul 1860, în drumul său spre Constantinopol pentru a obţine confirmarea Imperiului Otoman a noului stat România (turcii constituiau singura forţă europeană care nu recunoscuse România), domnitorul Alexandru Ioan Cuza a poposit două nopţi la conacul lui Evanghelie Zappa.

Într-una dintre ele au discutat probleme culturale şi economice. Cu această ocazie Cuza i-a spus că este pe punctul să înfiinţeze Academia Română. Atunci Zappa l-a întrebat care este contribuţia statului român. «Este de 5.000 de galbeni», a răspus Cuza. «Ei bine, atunci dau şi eu 5.000 de galbeni», a zis Zappa. A avut mereu o preocupare deosebită pentru cultura românească".

Conacul boieresc al lui Evanghelie Zappa, în ruine

Tot în lucrarea „Ialomiţa-obiective istorice, culturale şi turistice" se aminteşte că, în anul 1857, după planurile lui Zappa , a fost construit conacul de la Broşteni, cu un etaj, cu camere spaţioase, frumos împodobite şi luxos mobilate. Nu lipseau confortul şi bunul gust, mobilierul în stil european, cu porţelanuri, argintării şi cărţi, toate emanând bogăţie şi un trai îmbelşugat. Nu degeaba Cuza şi poetul Dimitrie Bolintineanu (în calitate de ministru al culturii) au hotărât să poposescă aici în drumul lor spre Constantinopol.

Impresia lăsată alaiului domnesc l-a făcut pe domnitor să dăruiască gazdei un inel cu efigia domnească, iar pe Bolintineanu să aibă numai cuvinte de laudă la adresa reşedinţei boiereşti. Pe vremea aceea conacul era împrejmuit cu ziduri înalte de doi metri, avea o întinsă livadă cu pomi fructiferi şi grădini cu flori menite să adauge locului un plus de farmec. De asemenea, la conac, exista un numeros personal compus din dascăli de limbi şi culturi străine, consilieri, funcţionari, slujitori şi slujnice. În pemanenţă toate acareturile erau păzite de o ceată de arnăuţi.

Furat cărămidă cu cărămidă

Arena Jocurilor Olimpice din Atena, în anul 1906

Peste drum de biserica din Broşteni şi de mormintele familiei Zappa, pe un tăpşan întins, se mai văd stinghere trei ziduri de cărămidă arsă, trei ruine din ceea ce acum mai bine de un secol şi jumătate constituia înfloritorul şi măreţul conac al lui Evanghelie Zappa.

Ce e drept, conacul în sine a rezistat în forma concepută de moşier şi excelent conservat până în anul 1990. Dar, cum după naţionalizare şi cooperativizare în el se instalase şi funcţionase sediul CAP-ului, sătenii şi-au zis că o dată cu Revoluţia acesta brusc devine al nimănui şi-au dorit să-l transfere, pe bucăţele, în gospodăriile lor.

Astfel, ba noaptea, ba la lumina zilei, înarmaţi cu ciocane sau târnăcoape s-au pus să-l demoleze cărămidă cu cărămidă, făcându-şi din prada luată câte o coşare, un pătul, coteţe la păsări sau porci. Până s-a trezit Ministerul Culturii că acest conac făcea parte din patrimoniu, era prea târziu! În afară de cele trei frânturi de zid nu mai rămăsese nimic.

Actualul primar al comunei Ion Roată, Mihai Ghiţă (43 de ani), spune cu obidă: „În urma unui proiect de restaurare cei de al cultură au constatat că sumele care trebuiau alocate erau colosale. De aceea au lăsat totul baltă. Am zis că măcar să conservăm ce a mai rămas, dar uitaţi-vă în ce hal e totul! Sătenii sunt răi, că vin şi fură stricând totul în jur. Mi-e şi frică să nu cadă peste ei zidurile rămase. Dar nu pot să le dărâm, că fac parte din patrimoniu! În 1990 a început vandalizarea conacului, păcat de valoarea istorică a acestui monument".