Oricat de greu ar fi la serviciu, nimeni nu reclama, ca sa nu ramana fara fabrica

Teleorman este judetul in care investitorii straini au gasit vad bun pentru afaceri profitabile. Forta de munca ieftina si lipsa oricarui control din partea institutiilor statului au fost mana

Teleorman este judetul in care investitorii straini au gasit vad bun pentru afaceri profitabile. Forta de munca ieftina si lipsa oricarui control din partea institutiilor statului au fost mana cereasca pentru cei care vor sa faca profituri rapide. In Zimnicea, fabricile de zahar, de mezeluri, de paine sau cea de tevi sudate, dar si fabricile de confectii neprivatizate, au tras pe linie moarta. Singurul serviciu disponibil ar ramane munca la camp, la coada sapei, insa majoritatea femeilor tinere prefera "la patron". De multe ori indura toanele acestora, pentru un salariu sub cel minim pe economie. Daca le intrebi pe angajatele care lucreaza "in lohn", "fetele tinere", cum le spun cei mai in varsta, angajatorii sunt un fel de balauri care le terorizeaza si le exploateaza fara mila. Cand vine vorba de o sesizare oficiala, femeile nu mai zic nimic, "sa nu-l inchida pe ala si sa-mi pierd slujba". Directorul Agentiei Judetene de Ocupare a Fortei de Munca (AJOFM) Teleorman, Mihai Murar, recunoaste ca are informatii potrivit carora strainii - majoritatea patroni italieni - ar abuza de puterea pe care le-o da functia si ar comite o serie de nereguli in relatia cu angajatii. Exista date precum ca, la angajare, femeile ar fi silite sa isi semneze si demisia in alb, pentru a le fi mai usor patronilor sa se debaraseze de ele atunci cand nu mai au comenzi. Angajatele se vaita in stanga si in dreapta, insa, cand vine vorba sa faca o plangere, refuza si dispar. In lipsa oricarei sesizari, Inspectia Muncii nu poate face nimic. Inspectorii teleormaneni au mers de cateva ori la fabricile de confectii, insa au aplicat amenzi numai pentru nerespectarea normelor de protectie a muncii, ne-a declarat seful Inspectoratului Teritorial de Munca, Constantin Parlan. Patronii au platit un mizilic de cateva milioane. Am mers la una dintre fabricile de confectii din Zimnicea, unde lucreaza cateva sute de femei. Am cerut sa vorbim cu liderul de sindicat. Portarul s-a intors si ne-a spus ca acesta nu vrea sa vorbeasca cu noi sub nici un chip. Am solicitat apoi o intrevedere cu reprezentantul italian. Portarul a venit si ne-a informat ca putem vorbi numai cu liderul de sindicat, dar dupa ora 15,30, adica in momentul in care isi termina treaba schimbul I. Am asteptat ca femeile sa iasa de la serviciu. Cateva nici nu si-au mai schimbat halatele albastre si au plecat catre casa cu o sacosa in mana, cu geanta pe umar si puloverul pe brat. Intrebate de viata de dincolo de gard, unele nici nu si-au intors privirile catre noi, altele ne-au privit, dar au tacut. Dupa ce au trecut de coltul fabricii, au inceput sa strige ca e "dezastru", "teroare" si ca "nu avem ce manca". Asa si-au descris femeile teleormanene viata de zi cu zi sub talpa patronilor straini, despre care oficial nici nu vor sa deschida gura. Ultimele statistici oferite de AJOFM arata ca, din aproape 427.000 de locuitori cat are Teleormanul, peste 15.500 nu au un loc de munca. Dintre acestia, un numar de 11.847 nu mai primesc indemnizatia de somaj.