Oameni ai strazii eleganti si manierati

Daca copiii strazii oficialii se mai descurca, adultii fara adapost sunt lasati sa moara in strada. Pentru ei s-au construit numai trei centre de noapte in Capitala, toate insumand nu mai mult de 400

Daca copiii strazii oficialii se mai descurca, adultii fara adapost sunt lasati sa moara in strada. Pentru ei s-au construit numai trei centre de noapte in Capitala, toate insumand nu mai mult de 400 de locuri. Grosul homlesilor, circa 5.000 de oameni, conform unui calcul al fundatiei Samusocial, ramane pe dinafara. Serviciile de urgenta pentru aceste persoane - haine si hrana calda pe timp de iarna, dusuri si spalatorii, paturi de convalescenta - sunt aproape inexistente in Romania. La fel si locurile de munca protejate sau atelierele pentru recalificare profesionala, speciale pentru aceste persoane. Spre exemplu, in Bucuresti, orasul cu cei mai multi oameni ai strazii, exista numai doua cabinete medicale destinate acestor amarati - unul finantat de fundatia belgiana Samusocial si altul la Spitalul Colentina, finantat din bugetul asigurarilor de sanatate. Un batran de 73 de ani, vaduv, spune ca a fost profesor de muzica in Ramnicu Valcea. Toata ziua umbla bezmetic prin metrou, de la un capat la altul. Face aceleasi curse de zeci de ori, "doar, doar mi-o trece vremea si m-oi apropia mai repede de moarte", spune el. Intotdeauna e barbierit, curat, cu pantofii luna - nici prin cap nu ti-ar trece ca traieste pe strada. Garsoniera i-a dat-o fiului sau, care, ulterior, a incercat sa-l inscrie pe batran la un azil. "Am incercat din rasputeri la toate caminele din Valcea si din jur, dar peste tot imi spuneau ca nu sunt locuri si ca trebuie sa astept doi-trei ani, pana moare vreun batran. Si la Bucuresti mi-au zis la fel", povesteste batranul. Pentru a face viata copilului mai usoara, si-a facut bagajul ca si cand ar fi plecat la azil si a luat trenul spre Bucuresti. Cea mai mare spaima a lui este sa nu afle fiul sau ca traieste pe strazi. "Baiatului meu i-am spus ca deja m-am internat intr-un azil din Capitala, ca sa nu-l mai amarasc. Mai mult de cateva luni de viata nu mai am, fiindca sufar de ciroza", spune batranul cum ar vorbi despre un lucru banal. Pe strazile din Dorobanti, un tanar de 35 de ani, foarte ingrijit si manierat, cerseste cantand la muzicuta. Ilie Burlan are numai zece clase, doarme pe scari de blocuri, dar se poarta ca un domn. Vine dintr-o comuna olteana. "Parintii nu m-au iubit niciodata, asa ca am plecat de la ei... Tata era debil, se ruga de mine in genunchi sa-l omor si imi striga "n-ai curaj! n-ai curaj!"", povesteste barbatul. "Mananc mai putin, numai sa nu stau jegos pe strada. Dau o suta de mii la o centrala termica pentru a ma lasa si pe mine sa fac baie la furtun", spune el. Amintirea iernilor dormite prin scari de blocuri il umple de groaza: "De la degeraturi si infectii faceam viermi care imi sapau carnea piciorului. M-au dus la urgenta si le-am umplut cada cu viermi. Nefiind asigurat medical, nici un spital nu ma tine mai mult de cateva zile, oricat de bolnav sunt. Imi scoate perfuzia si ma externeaza. A doua zi, ma imbolnavesc iar". Norocul lui este talentul de a canta la muzicuta: "I-am cantat, odata, primarului din Voluntari, i-a placut, m-a urcat in masina si m-a tinut vreo doua saptamani pe langa primarie, sa dorm. Mi-a dat bani, haine, iar eu, in schimb, ii cantam." Pana acum un an, a baut de-a stins - cate cinci sticle de votca pe zi. Dupa un preinfarct, doctorul i-a zis ca daca nu renunta la bautura, se curata. De frica, s-a facut "baiat cuminte"- a renuntat la alcool si a inceput sa se ingrijeasca. Acum s-a aciuat in scara blocului "Mario Plaza". Se lauda ca a ajuns "vecin" cu Oana Sarbu. "Eu las curat in urma mea, nu supar pe nimeni. La inceput, Oana Sarbu a chemat politia sa ma goneasca. I-am spus intr-o iarna cand iesise sa-si plimbe catelusa: "V-ati lasa animalul sa inghete in strada?". I s-a facut mila si m-a lasat in pace. Acum imi aduce de mancare si ceva bani", povesteste Ilie. Astfel de istorii auzi de la fiecare amarat care traieste pe strada. Norocul oficialilor este ca bolile, frigul si foamea ii curata repede.