Nunţile de miliarde ale chinezilor

Afacere naţională de zeci de miliarde de dolari, nu yuani, „ziua cea mare“ e o zi tot mai scumpă pentru tinerii chinezi. În China, peste 10 milioane de tineri îşi pun pirostriile în fiecare an. Moment în care, de dragul lumii, topesc averi.

China e vedeta timpului: atelierul lumii şi investitorul strategic global, o superputere economică în facere, curând şi una militară. Încrezători în aceste descrieri şi prognoze (mai mult decât au fost în viitorul comunist), starea de spirit a chinezilor e bună - muncesc pe rupte, caută afaceri, pentru tot mai mulţi veniturile sunt satisfăcătoare. De unde şi pofta de însurătoare, respectiv măritiş.

Bani de nuntă

Corespondentul BBC din Shanghai descrie un cuplu local, suficient de tipic, Cecilia şi Ye Min, care s-au logodit în februarie, urmând să facă nunta în septembrie. Ginerică economiseşte de patru ani pentru această zi, încă de la absolvire. Inelul de logodnă l-a costat 3.500 de dolari americani - preţul mediu al acestei afaceri în China. În urmă cu peste un deceniu, chinezii socoteau că diamantele sunt doar pentru mecanica perforărilor. Vremurile sunt altele, China a devenit şi cea mai mare piaţă pentru nestemate casnice.

Inelul cu diamănţel e doar începutul sfârşitului pentru economii. Mai sunt fotografiile de nuntă, adesea în veşminte şi decor de cinema, apoi plata personajelor însoţitoare şi a decoraţiunilor - cea mai mare parte a acestei note e plătită de socrii mari. Ca paranteză, Lawrence Lo, cronicar de mâncăruri şi vinuri, şeful unei agenţii de etichetă, face o observaţie: „Circa 85% dintre nuntaşi sunt fete, nu vin prea mulţi băieţi pentru că sunt prea ocupaţi cu munca. Ei au obligaţia să muncească din greu ca să agonisească pentru căsătorie."

Urmează banchetul, cel mai mare capitol bugetat: Cecilia şi Ye Min au invitat 200 de oameni, la 20 de mese, pentru care au plătit 12.000 de dolari. Alegerea restaurantului se face după gustul şi aspectul mâncărurilor, dar mai ales după buget. La un hotel de cinci stele, preţul pentru o masă de zece persoane pleacă de la 1.200 de dolari. Cum China e bine populată, iar unii tineri au deja averi în spate, ocazional pot fi adunate şi peste 100 de mese...

Ţinerea rangului

Şi la chinezi, nunta nu e doar tradiţionalul ritual de trecere pentru viitorii soţi. Este şi un spectacol pentru rubedenii şi vecini, prieteni şi amici, colegi sau parteneri de afaceri. Adică pentru „obraz". Corespondenţa BBC îl citează pe preşedintele unui înalt comitet de standarde în planificarea financiară al ţării: „Obrazul are prea mare importanţă în China. Din punct de vedere financiar este stupid să dai toţi aceşti bani pe o seară... ai putea să-i dai pe o casă, să-i pui într-un fond de pensii, să cumperi o asigurare", recomandă raţionalul domn Feng Lui.

Există însă consilieri care îi pot ajuta pe tineri să nuşi cheltuie salariul pe un an într-un foc de artificii: vin chinezesc în locul celui de import, eliminarea caviarului şi a aripioarei de rechin din meniu - sau nunta în parc, cu un cocktail în loc de banchet. Ori chiar nuntirea prin vecini mai modeşti, în Thailanda, Malaiezia.

Fie şi cu aceste reduceri, industria căsătoriilor din China ajunge azi la 80 de miliarde de dolari - iar clasa mijlocie chineză, în expansiune alertă, consumă nu doar tot mai multă benzină, dar şi banchete simbolice. Pe Cecilia şi Ye Min din Shanghai, întreaga nuntă îi costă aproximativ 30.000 de dolari. Nu-şi fac griji mcu domiciliul conjugal, întrucât vor locui la un etaj al casei părinteşti a soţului. Până acolo, cei doi vor face o escală de 14 zile în paradis - în Mauritius. Nota de 5.000 de dolari au împărţit-o deja, având în vedere că la acea vreme ce e al unuia va fi şi a celuilalt.

Luni de miere

Într-o ediţie trecută, FP România descria cum se racordează Europa la turismul nupţial chinez. Prima destinaţie ar fi romanticul Paris. Administraţia Sardiniei investeşte însă consistent fonduri şi eforturi organizatorice în atragerea tinerilor însurăţei chinezi pe insula cu faleze sălbatice, ape turcoaz, puzderie de vestigii şi delicatese culinare.

Pentru asta, pe insula italiană care trăieşte astăzi doar din turism chinezii trebuie să se simtă ca acasă: indicaţiile scrise sunt traduse în ideograme, iar personalul celor mai exclusiviste resorturi a primit noţiuni de limbă şi mcivilizaţie chineză. O găselniţă poate aduce şi mai mulţi yuani Sardiniei: „călătoriile de nuntă colective", care implică rubedenii şi prieteni ai mirilor.