Nicusor, copil al strazii: "Cand pictez icoane simt in mine liniste si o mare bunavointa"

Una dintre vedetele aniversarii a 15 ani de existenta a Organizatiei "Salvati copiii", filiala Mures, a fost un copil al strazii. Povestea sa, inevitabil trista, are parte de un final fericit. Fericit

Una dintre vedetele aniversarii a 15 ani de existenta a Organizatiei "Salvati copiii", filiala Mures, a fost un copil al strazii. Povestea sa, inevitabil trista, are parte de un final fericit. Fericit pentru ca a deschis o fanta prin care acum isi vede viitorul. Singurele perioade de libertate ale vietii lui Nicusor Ratiu s-au derulat in strada. O libertate vulnerabila, salbatica, sanctionata ca atare de mediu, singura protectie fiindu-i asigurata de recluziunea anilor petrecuti prin case de copii. Si nu are de gand sa-si "incerce norocul in lume", cum spune indeobste povestea, ci doreste tot indaratul unor ziduri sa ramana. De data aceasta e o decizie asumata, cu argumente. Acest adolescent de 18 ani picteaza. Icoane. Si vrea sa ajunga intr-o manastire, pentru ca acolo divinitatea sa-i potenteze germenele pe care l-a implantat intransul. Nicusor este in clasa a VII-a si e deja un pictor consacrat. La sedinta aniversara, pe holul din fata salii de sedinte a Palatului Administrativ erau expuse 24 de icoane, reprezentand in special portrete ale lui Iisus, ale fecioarei Maria sau de sfinti...
Povestea strazii convertita in har
Vorbeste calm, idei curg usor secvential, sunt evenimente pe care, evident, nu vrea sa (si) le aminteasca. Are insa privirea limpede si, cand vine vorba de icoanele sale, ochii i se lumineaza. Primele amintiri: "Eram mic, in spital, la Timisoara, unde mama ne-a abandonat, pe mine si pe fratele meu geaman. Au venit niste oameni de la o gradinita speciala din Targu Mures si ne-au luat de acolo". Spune ca fratele sau se afla acum la o fundatie in Giurgiu. Au fost despartiti 15 ani, iar ultima oara s-au vazut anul trecut. "La 7 ani au venit parintii si m-au dus acasa, in Bucuresti, unde am stat cateva saptamani si iar m-au abandonat in strada. M-au gasit niste oameni de la Directia pentru Protectia Copilului din Bucuresti, care m-au dus la Centrul "Pinocchio", dupa care am ajuns la "Echipa Fantastica". De acolo iarasi m-au scos parintii si la 8 ani iar m-au abandonat". Ajuns din nou pe strada decide sa ia un tren pana la Targu Mures, unde doarme intr-un bloc. "De acolo m-a luat Politia, m-au dus la sectie si au facut tot felul de chestii foarte dure". Initial ezita, apoi accepta: "Bataie, amenintare, ba cu bastonul, ba cu arma pusa la cap. Au crezut ca am furat sau am omorat. M-au dus intr-un centru de minori din Targu Mures, unde am stat doi ani si jumatate; si acolo m-au batut zdravan. Cei de la "Salvati copiii" m-au ajutat sa trec de vremurile rele si m-au plasat la o familie care a plecat in strainatate. Am ajuns apoi in Centrul de plasament nr. 3 unde am stat multi ani linistit. Acum stau intr-o casa de tip familial din Santana de Mures, unde suntem opt copii ingrijiti de o familie". Scoala si-a inceput-o la acel centru de plasament, dupa care a fost transferat la Scoala Generala "Ion Chinezu" din Santana. "Acolo m-au invatat sa fac icoane". Intrebat ce simte cand le picteaza, Nicusor se insufleteste si, simultan, se interiorizeaza, ochi-i privesc undeva in interior, iar vocea i se schimba: "Liniste. Ma simt mai linistit de cand pictez icoane. Nu stiu cum sa va spun, dar e ceva special. Nu pot sa va descriu, detaliat, ce simt, dar e ceva in mine, o mare bunavointa, cand fac o pictura pe sticla sau pe lemn". In total are peste 40 de lucrari pe care urma sa le scoata la o expozitie cu vanzare. "Viitorul meu il vad asa: termin cele opt clase, apoi va trebui sa mai fac 2-3 scoli, dupa care vreau sa ajung intr-o manastire, unde sa locuiesc si sa pictez icoane". L-au podidit lacrimile... Ana Chirtes, directoarea filialei muresene a Organizatiei "Salvati copiii": "Nicusor, copil al strazii, a facut parte din primul nostru program de alfabetizare de la centrul de minori. Educatia porneste de la pasii esentiali, legati de scoala, si nu de la hrana. Daca el are dorinta minima de a invata, saltul calitativ este declansat". Elena Rohan, "mama" casei de tip familial din Santana: "El e un copil cuminte, linistit. Mereu cere parerea cand picteaza, ma consulta cand are vreo nelamurire de viata. Datorita rolului terapeutic al picturii, la ora actuala, traumele din copilarie nu cred ca-l mai afecteaza. Nicusor este acum un copil perfect normal, nu are retarduri legate de memorie, atentie sau inteligenta".