Negocieri "dure" pentru lista cadourilor trimisă Moşului

"Dragă Moşule, de Crăciun vreau…". Aşa încep majoritatea scrisorilor pe care cei mici le trimit Moşului. Cine se ocupă însă în familie de "înregistrarea" şi punerea în practică a

"Dragă Moşule, de Crăciun vreau…". Aşa încep majoritatea scrisorilor pe care cei mici le trimit Moşului. Cine se ocupă însă în familie de "înregistrarea" şi punerea în practică a dorinţelor celor mai răsfăţaţi locuitori ai planetei?

Sărbătoarea copiilor din toată lumea este o probă dificilă pentru majoritatea familiilor. Din momentul în care primesc "comanda" pentru un anumit cadou, "Moşii" de pretutindeni sunt nevoiţi să caute obiectele care să corespundă cel mai bine cerinţelor celor mici.

Sandrine Vincent, sociolog, autoarea lucrării "Jucăria şi utilitatea ei socială", a realizat un amplu sondaj în urma căruia a descoperit că, în ultimii ani, copiii primesc aproape în totalitate ceea ce i-au cerut Moşului. "Acest lucru arată rolul din ce în ce mai mare pe care familia şi societatea actuală îl acordă copiilor", reliefează autoarea.

De Crăciun, toată lumea încearcă să le facă pe plac copiilor şi să le arate că sunt iubiţi. "În familie, este una din funcţiunile principale ale jucăriei", explică autoarea franceză. "A oferi o jucărie unui copil este un semnal care îi transmite acestuia mesajul <> ".

Tocmai de aceea, explică Sandrine Vincent, apare teama de a nu greşi, de a nu-l dezamăgi atunci când îi facem un cadou copilului. Scrisoarea către Moş este de aceea un pretext cu ajutorul căruia copilul îşi defineşte clar opţiunea asupra unui cadou anume, iar părintele poate astfel să-şi ghideze mai bine căutările şi să-i satisfacă celui mic mai bine dorinţele.

Pe de altă parte, îndemnat de părinţi, copilul care îi scrie Moşului îşi ia rolul în serios şi este astfel convins că Moş Crăciun există într-adevăr. Vegheat de cei mari, copilul intră într-o acţiune girată de adulţi, prin urmare nu poate fi decât una extrem de reală şi demnă de toată încrederea.

De cele mai multe ori, lista cadourilor dorite de cei mici nu ajunge la Moş Crăciun necenzurată. Dimpotrivă, remarcă Sandrine Vincent. Mai ales în familiile unde educaţia copilului este atent îndrumată, părinţii fac modificările de rigoare, în aşa fel încât nu orice fel de jucării să fie puse sub brad în seara de Ajun.

Din ce în ce mai mulţi părinţi sunt atenţi la dimensiunea educativă a jucăriei şi sunt tot mai exigenţi în ceea ce priveşte alegerea. Jucăriile considerate "prea comerciale" sunt în ultima perioadă proscrise tocmai din acest motiv.

Negocieri pentru lista cadourilor

O altă problemă care apare din ce în ce mai frecvent este preţul mereu în creştere al jucăriilor pentru copii. Pentru părinţi, un cadou este o investiţie tot mai mare şi de aceea riscul unei alegeri greşite trebuie eliminat. Pentru siguranţa investiţiei, cei mai mulţi părinţi se duc cu copiii să vadă împreună jucăria mult dorită. Apar astfel între părinţi şi copii negocierile de genul: "Sigur îţi place jucăria asta? O să te joci cu ea sau după câteva zile iar o să te plictiseşti de ea şi o să o arunci ca pe celelalte?".

În final, după mai multe runde de negocieri, se ajunge la o listă finală, acceptată de ambele părţi. Abia după această înţelegere finală începe împărţirea sarcinilor în familie. În general, mama copilului este cea care poartă răspunderea.

"Ea este cea care joacă rolul dirijorului, asigură transmiterea dorinţelor celui mic către ceilalţi, ierarhizează şi distribuie fiecare membru al familiei în rolul potrivit", explică autoarea franceză. O altă funcţie a jucăriei este aceea de a arăta copilului ierarhia familială, explică Sandrine Vincent.

Faptul că jucăria cea mai frumoasă, mai dorită, cea mai scumpă este de obicei oferită de cei care îi sunt şi cel mai aproape copilului: părinţii. Urmează ceilalţi componenţi din familie, bunici, unchi, mătuşi. Uneori, aceştia sunt însărcinaţi de "regizorul principal" să ofere acele jucării pe care mama nu le agreează mai mult şi anume jucăriile considerate banale, comerciale (păpuşi Barbie, jocuri video etc).

Pasând cadourile mai puţin agreate în sarcina altora, părinţii rezolvă două probleme: pe de o parte îşi păstrează conduita adoptată în raport cu educaţia copilului, iar pe de altă parte îndeplinesc toate dorinţele celui mic.

Tot acest comportament se înscrie în logica unei societăţi moderne, în care copilul devine din ce în ce mai precoce, arată Gilles Brougere, profesor în ştiinţa educaţiei la Universitatea Paris XII, autorul unei lucrări intitulate "Jucării şi companie". Brougere susţine că alegerea de către copil a jucăriei - indiferent dacă aceasta este sau nu pe placul părinţilor - nu este deloc un lucru nociv, deoarece, în cele din urmă, el este "beneficiarul" acesteia.

"Jucăria este considerată astăzi ca un spaţiu al plăcerii infantile", consideră Brougere. "Este simbolul autonomiei sale, chiar dacă anumiţi părinţi au dorinţa de a-l influenţa. Faptul că micuţul îşi alege jucăriile nu este un lucru absurd, de vreme ce el este cel care se joacă cu ele", conchide autorul francez. Ritualul oferirii de cadouri copiilor are şi o altă funcţie, explică Brougere.

Crăciunul devine astfel o excepţie care le permite părinţilor să menţină controlul dorinţelor celor mici pe parcursul anului. Pe de altă parte, cadoul, chiar dacă este ambalat în "straie" de Moş Crăciun, este puternic personalizat (i se spune copilului: "A venit Moşul pe la mamaia" sau "Este cadoul pe care Moşul l-a lăsat unchiului pentru tine"), ceea ce îl determină pe copil să păstreze amintirea membrilor familiei şi să dea importanţă mai mare cadoului primit. Acesta poartă astfel şi o mare încărcătură emoţională.

A oferi o jucărie unui copil este un semnal care îi transmite acestuia mesajul
<>
Sandrine Vincent,
sociolog