Muzica uşoară românească: trecut sau viitor?

Artiştii care umpleau sălile în „Epoca de Aur“ sunt încrezători că ritmurile care i-au consacrat vor rezista peste timp. „Adevărul“ a întrebat două vedete din epoci diferite despre supravieţuirea muzicii uşoare în concurenţa cu noua generaţie.

Vă mai aduceţi aminte de Aurelian Andreescu, Margareta Pâslaru, Stela Enache, Florin Bogardo, Dan Spătaru, Aura Urziceanu, Mirabela Dauer, Angela Similea sau Elena Cârstea? (Lista este, evident, mult prea scurtă pentru a ilustra întreaga istorie a muzicii româneşti.)

Citiţi şi:

Paula, Ovi şi Nightlosers fac spectacol

Ei s-au consacrat ca „mari voci", un termen măgulitor, dispărut astăzi şi introdus cu forţa în alfabetul limbii de lemn. Acestea au fost vedetele care umpleau sălile de spectacole pe litoral înainte de 1989 şi care realizau în nopţile de Revelion show-uri de varietăţi, răsunătoare pentru perioada respectivă, depăşite în Europa doar de francezi sau de italieni.

Concursuri de compoziţie sau discoteci

Orice tânără speranţă visa, pe atunci, când Hollywoodul era prea departe, iar televiziunile private nu fuseseră inventate aici, să ajungă pe scena de la Mamaia.

Forţa cu care s-a propagat acest gen de muzică, mai ales în anii '70-'90, îi atrăgea ca un magnet pe copii către mirajul reflectoarelor, un apetit de altfel de actualitate.

Se purtau concursurile de compoziţie sau întrecerile de karaoke după piese ale unor consacraţi ai scenelor. După 1989, societatea românească şi-a schimbat conducătorul, dar şi-a schimbat şi gusturile, iar muzica uşoară a fost încet-încet trecută într-un con de umbră. Artiştii activi în '90 au continuat să producă în continuare, din păcate, pentru un public din ce în ce mai restrâns.

Iar odată cu intrarea tehnicii în viaţa muzicală de la noi, butoanele caselor de producţie au înlocuit scrâşnetul melodios al corzilor de chitară, zilele pierdute în faţa unui pian sau vocea.

Ritmurile s-au schimbat şi au umplut discotecile apărute ca ciupercile după ploaie. Decăderea acestui gen de muzică are cauze complexe şi nu poate fi judecată într-o singură pagină de ziar.

„Compoziţiile de pe vremuri  au un aer desuet" 

Alexandra Ungureanu face parte din noua generaţie a muzicii româneşti, dar este crescută însă, după cum recunoaşte, în spiritul muzicii uşoare.

„În adolescenţă, Festivalul de la Mamaia era cel mai înalt loc unde îmi doream să ajung. Am colaborat cu mai mulţi compozitori din generaţia anterioară, precum Ionel Tudor, Marius Ţeicu, Adrian Romcescu. Totuşi, vedeam că acele compoziţii au un aer desuet, iar eu încercam să le dau un aer modern", spune Alexandra.

Dezamăgirea ei este că Festivalul de la Mamaia şi altele asemănătoare s-au denaturat: „Nici interesul faţă de acest gen de muzică nu mai e ca pe vremuri, nici compozitorii nu sunt stimulaţi suficient. E un cerc închis". Alexandra Ungureanu crede însă că, pentru copiii de acum care vor să facă muzică, Festivalul de la Mamaia rămâne una dintre principalele căile prin care pot intra în atenţia publicului larg.

Faţă de colegii de scenă formaţi în era şlagărelor, Alexandra are numai cuvinte de laudă: „Generaţia veche, a muzicii uşoare, este foarte talentată, de cele mai multe ori mai talentată decât cei care au venit după ei. În plus, încă sunt mulţi nostalgici care ascultă muzică uşoară. Multă lume îşi doreşte să asculte piese în maniera aceea".

Concluzia Alexandrei Ungureanu este însă una destul de amară: „Nu cred că se va reveni în viitor la o industrie a muzicii uşoare româneşti. Se mai fac spectacole cu săli pline, dar Festivalul de la Mamaia nu va mai atinge celebritatea bine-cunoscută care l-a consacrat". ;

"Nici interesul faţă de muzica uşoară nu mai e ca pe vremuri, nici compozitorii nu sunt stimulaţi suficient."
Alexandra Ungureanu
artistă

„Acest gen n-o să dispară niciodată"

Adrian Daminescu este reprezentantul generaţiei vechi, cu site personal, cont pe Facebook şi clipuri pe YouTube. S-a adaptat la social network şi compune la fel de împătimit ca altădată.

„Muzica uşoară, sau light music, a primit această denumire pentru că este uşor de asimilat, nu de creat. Se face foarte greu, pe note, cu ştiinţă, cu simţ, cu mult bun-simţ. Muzica uşoară n-o să dispară niciodată. Amintiţi-vă că multe piese sunt evergreenuri", explică Daminescu. De pildă, piesa „Într-o zi" are peste 100.000 de vizualizări pe YouTube, iar „Şi m-am îndrăgostit de tine" depăşeşte 95.000.

Şi Adrian Daminescu este dezamăgit de insuccesul Festivalului de la Mamaia, despre care spune că va redeveni ce a fost atunci când în comisia de jurizare vor fi profesionişti. Dar nici cu noile stiluri de muzică nu se împacă foarte bine: „Nu este vorba de muzică, ci de jocul cu sunetele. Vezi tu, din cauza tehnicizării, când cade curentul, nu mai avem muzică. Atunci vă cântă Daminescu".

Interpretul mărturiseşte că predă muzică din dragoste, ca să lăse ceva în urma sa. „Se tehnicizează totul. În noile stiluri, totul se îndreaptă către sex, nu către complex, care înseamnă dragoste, viaţă în doi, respect. Nu trebuie să uităm tradiţia muzicii uşoare, care înseamnă respect şi iubire adevărată".

O bucurie recentă a lui Adrian Daminescu este că a constatat o revenire a valorilor în mass-media, în ceea ce el numeşte „ceasul al
12-lea". „Numai valorile creează, restul procreează. Încercăm să întreţinem flacăra artei în această ţară", concluzionează artistul. 

"În noile stiluri, totul se îndreaptă către sex, nu către complex, care înseamnă dragoste, viaţă în doi, respect."
Adrian Daminescu
artist