Mama si fiu s-au aruncat sub rotile trenului ca sa nu ajunga boschetari

Rusu Constantin, 31 de ani, si mama sa, Valeria, 64 de ani, au fost nevoiti sa-si vanda garsoniera pe care o aveau la Barlad, pentru a-si achita datoriile. Femeia lucrase la Fabrica de fermentare a

Rusu Constantin, 31 de ani, si mama sa, Valeria, 64 de ani, au fost nevoiti sa-si vanda garsoniera pe care o aveau la Barlad, pentru a-si achita datoriile. Femeia lucrase la Fabrica de fermentare a tutunului Barlad, pensia ei de 2 milioane de lei fiind singurul venit al familiei. Fiul ei nu avea slujba. Erau amandoi oameni la locul lor, si la Barlad aveau un comportament ireprosabil cu vecinii, care, de altfel, ii mai ajutau din cand in cand cu ce puteau. Constantin lucra cu ziua pe unde gasea. Sotul Valeriei a murit cand copilul avea doar 2 ani. In ultimii ani, viata lor a inceput sa fie din ce in ce mai grea. Datoriile la apa, electricitate si celelalte au crescut enorm, iar in cele din urma, in luna noiembrie a anului trecut, au fost nevoiti sa-si vanda singura avere pe care o aveau - garsonierea -, actualul proprietar care a cumparat-o dandu-le termen de mutare in luna februarie 2004. Cu banii luati, au platit datoriile si le-au mai ramas 10 milioane de lei. Sambata, 21 februarie, noul proprietar s-a prezentat sa ocupe garsoniera. Ramasi pe drumuri, cei doi au hotarat sa mearga in comuna Bogdana, judetul Vaslui, unde stiau ca au niste rude, dar ajunsi acolo au aflat ca ele nu mai erau in viata. In aceasta situatie disperata, cei doi au ajuns la concluzia ca nu mai au cu ce si de ce sa traiasca. Mama i-a spus fiului ca, decat sa ajunga sa stea pe sub poduri si prin canale, mai bine sa-si ia adio de la viata. Au hotarat sa se sinucida noaptea, "ca sa nu vada lumea". De la Bogdana au plecat la Vaslui, au mancat la o autoservire cu ultimii bani pe care-i mai aveau si apoi s-au indreptat spre Iasi. Aici au coborat in Gara de Nord a orasului si, pentru ca nu aveau practic nici o destinatie, au luat-o de-a lungul caii ferate. La ora 2 din noapte au ajuns la podul de cale ferata de peste raul Bahlui, situat intre doua mari cartiere ale Iasiului. Aici au decis sa se arunce in fata primului tren care a aparut. "Ne vedem pe lumea cealalta", i-a spus mama fiului sau, inainte de a se arunca sub rotile unui tren personal. Ea a murit pe loc, dar Constantin a supravietuit. Grav accidentat, a fost transportat, dupa ce l-au descoperit niste lucratori de la o unitate din vecinatate, la Spitalul de Neurochirurgie Sfanta Treime, din Iasi. De pe patul spitalului, el a mai gasit puterea sa povesteasca: "Ne-am prins de mana si ne-am aruncat in fata trenului. Sunt hotarat sa mor. Dupa ce ies din spital, voi incerca din nou sa ma omor. Sunt singur pe lume, nu am serviciu, nu am acoperis deasupra capului. Decat boschetar, mai bine mort. Biata mama acum e singura. Dar, in curand, ma voi vedea cu ea. Asa cum am promis".