"M-a tras de mânecă şi mi-a spus «mami»"

Elena, asistent maternal, ne-a povestit că s-a ataşat atât de mult de micuţul pe care l-a luat în grijă, încât vrea să îl adopte Pentru unii părinţi de "împrumut", meseria de

Elena, asistent maternal, ne-a povestit că s-a ataşat atât de mult de micuţul pe care l-a luat în grijă, încât vrea să îl adopte

Pentru unii părinţi de "împrumut", meseria de asistent maternal a devenit mai mult decât un simplu serviciu de unde iei bani şi atât. Deşi are doi copii ai ei, doamna Livia din Bucureşti a mai luat în grijă un micuţ. Îi face toate poftele şi vrea să îl vadă crescând în casa ei. La fel simte şi Elena Horduna, care s-a ataşat atât de tare de Ştefan, încât urmează să depună actele pentru a-l înfia.

Îl alintă în toate felurile. Gogonelul, Gogoşelul, Iubi, Scumpu. E sufletul familiei. Micuţul, pe care l-a luat în îngrijire Livia A. din Bucureşti, a împlinit de curând doi ani. Când l-a adus prima oară acasă era în faşă. Era atât de mic şi drăgălaş, încât toată familia l-a îndrăgit pe loc. Doamna Livia are o meserie ca oricare alta. Cea de asistent maternal.

Deşi au doi copii ai lor, o fetiţă de 12 ani şi un băieţel de 10, mămica şi tăticul de "împrumut" îl iubesc pe Gogoşel ca şi cum ar fi al lor. Nu fac diferenţe. "Am fost foarte tânără când i-am avut pe ai mei şi nu am asimilat atât de mult. Acum, am simţit într-adevăr că am crescut un copil. M-am gândit că această meserie îmi permite să rămân acasă şi cu copiii mei. Era o oportunitate bună de a-i supraveghea în permanenţă şi totodată un venit, serviciu, cu tot ceea ce include", ne-a povestit doamna Livia.

S-a ataşat foarte tare de copil încât, dacă ar putea, l-ar păstra pentru totdeauna. "Parcă mă chema şi avea nevoie de mine. Am simţit ceva deosebit pentru el când l-am văzut prima dată", continuă mămica. Vor să-l vadă crescând, să-l ducă la grădiniţă şi apoi la şcoală. La început, tăticul a spus: "îl luăm, îl creştem, ne facem datoria faţă de el. Îi oferim absolut tot ce îi trebuie, dar să nu mă pui să stau cu el". Nici vorbă de aşa ceva. Nu se mai dezlipeşte de micuţ. "Nu ne aşteptam să se lipească atât de tare de el. Nu a stat cu copiii noştri cât a stat cu el", spune zâmbind mămica. Când l-au adus acasă a fost mare agitaţie. "Se supărau că nu îi lăsam să stea mai mult timp cu el", îşi aminteşte doamna Livia. Gogoşelul de doi anişori a învăţat să spună "mama" şi "tata". La fel de norocos ca Gogoşel este Ştefan. Sufletul Elenei Horduna.

Elena i-a adus lui Ştefan un frate

Şi-a dorit toată viaţa un copil. A durat atât de mult cu actele, încât îşi pierduse orice speranţă. Într-o dimineaţă, însă... "Am fost sunată şi m-au întrebat: <> În primele ore nu prea am avut contact cu el, pentru că trebuia să semnez tot felul de hârtii. Abia în maşină am realizat. A fost foarte lipicios. S-a agăţăt de gât ca o liană şi nu mai voia să îmi dea drumul. Seara, acasă, el a fost bine, eu am început să plâng şi ziceam <> ", rememorează Elena. "Meseria" de mamă a luat‑o pe nepregătite în urmă cu trei ani.

Acum, nici în ruptul capului nu se mai dezlipeşte de Ştefan. Urmează să depună actele pentru a-l adopta. Îşi aduce aminte cum era Ştefan când l-a luat acasă: "Era pe holul căminului maternal şi se juca cu o bicicletă din plastic. Am auzit un copil strigând: <> . Eu mă uitam aiurea. A venit, m-a tras de mânecă şi mi-a zis iar <> . Avea o pereche de pantalonaşi din lână, tricotaţi, şi un pulovăraş. Am scăpat repede de ele, pentru că nu mi-au plăcut. Era mic şi mergea un pic crăcănat. Era slăbuţ. Primele trei-patru zile am zis ce înger de copil. Unde îl puneai, acolo stătea. După aia, au început crizele de personalitate.

O lună a fost greu, ce plângea el, dar ce plângeam eu seara. Mama zicea... <> , eu spuneam: <> . Acum, Ştefan are şi un frate. Pe Andu, luat în grijă de sora Elenei. Au şi ei nume de alint: Buburuze, Gândaci, Princhindei sau Dalmaţieni. "S-a schimbat viaţa noastră. E frumos. Parcă sunt aici dintotdeauna. Nu ştiu cât sunt ei ai noştri, ci cât suntem noi ai lor", mai spune Elena.

Părinte de "împrumut" pentru copiii lăsaţi de izbelişte

Asistentul maternal este un părinte social care are în grijă copii fără cămin, care provin din familii cu probleme, ori care au fost abandonaţi în maternităţi. Salariul unui asistent maternal este de 650 lei. Îşi desfăşoară activitatea la domiciliu şi are contract de muncă individual. Statul acoperă costurile legate de creşterea şi îngrijirea copiilor.