Juliana Reisman: „La Auschwitz furam ca să-mi hrănesc sora“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Juliana Reisman (92 de ani) din Bistriţa-Năsăud este unul dintre puţinii supravieţuitori ai lagărului de la Auschwitz-Birkenau, unde a reuşit să reziste ororilor un an.  Acum, femeia trăieşte într-un cămin pentru bătrâni, şi, pentru că suferă de Alzheimer, povestea îi este reconstituită de două bune prietene.

„Antisemitismul nu va dispărea niciodată din România"

Cu ochii pierduţi şi mâinile împreunate ca pentru rugăciune, Juliana Reisman, o evreică de 92 de ani, spune că, odată, demult, a cunoscut iadul de la Auschwitz. Avea 25 de ani când a ajuns acolo împreună cu familia. Şi-a pierdut părinţii şi sora cea mică, dar ea, după un an de chinuri şi teroare, a supravieţuit, fiind eliberată de trupele sovietice la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Acum, femeia trăieşte, de mai bine de un an, într-un cămin pentru vârstnici din satul bistriţean Fântânele, comuna Matei. De peste cinci ani, Juliana Reisman suferă de Alzheimer.

Zile întregi fără mâncare

Era cald afară când nemţii i-au luat familia. Părinţii ei aveau un hotel şi un res­taurant cunoscut în Gheor­gheni, judeţul Harghita. Erau oameni gospodari. Se întristează când povesteşte despre ei. Erau zile în care evreii stăteau la rând la mâncare şi nu primeau nimic, îşi aminteşte Juliana Reisman. Hrana pe care le‑o dădeau nu era comestibilă. „Era un fel de orez cu mălai sau păsat", spune supravieţuitoarea.

Cel mai dureros a fost momentul în care a aflat că naziştii i-au ars părinţii în cuptoare. „Ne-au zis că trebuie să suferim pentru că suntem jidovi", rosteşte plângând bătrâna. S-a întors din lagăr după un an, când avea 26 de ani şi nişte amintiri apăsătoare. Bătrâna spune că doar credinţa în Cel de Sus a ţinut‑o în viaţă. La Auschwitz-Birkenau şi-a întâlnit viitorul soţ, Eduard Reisman.

Prietenie de peste jumătate de secol

Juliana Reisman (centru) alături de prietenele sale din Sfântu Gheorghe, Ella Gaspar (stânga) şi Farkas Lili din Dej (dreapta) 

image

În ţară s-a întors cu trenul şi s-a stabilit la Gherla, judeţul Cluj, unde a locuit patru ani. Apoi s-a mutat la Dej, unde şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţă. Acolo a locuit şi sora ei, de care a avut grijă în lagăr, Rosalia. Farkas Lili din Dej, de 76 de ani, spune că bătrâna îi este prietenă de peste jumătate de secol, s-au cunoscut în 1957. Familia Farkas avea nevoie de lemne. Făcuseră comandă, cineva le-a adus dimineaţa, iar Juliana Reisman a venit să se asigure că totul este în regulă. „Mi-a lăsat o impresie plăcută, iar de atunci am devenit prietene bune, deşi e mai mare decât mine cu 16 ani. O iubesc foarte mult", spune Farkas Lili. 

Se vizitau foarte des, familiile lor mâncau împreună şi ele aveau grijă una de cealaltă. Juliana Reisman era contabilă la Depozitul de lemne din Dej, iar soţul ei lucra la Consiliul Popular din aceeaşi localitate. „Era o femeie activă, binevoitoare şi foarte descurcăreaţă. Avea o minte brici. Îţi intra repede în suflet. Era atrăgătoare, avea grijă de aspectul ei şi o vedeai mergând mult pe bicicletă", spune Farkas Lili.

Juliana Reisman era o familistă convinsă. Ţinea legătura cu fratele ei din Braşov şi cu cealaltă soră din Târgu-Mureş. Soţii Reisman nu au avut copii. „Mereu îmi zicea: «Numai minte să-mi dea Dumnezeu că, în rest, ştiu eu ce am de făcut». Şi uite că acum are Alz­heimer", spune cu amărăciune Farkas Lili.

O altă prietenă de-a bătrânei, Ella Gaspar, voluntar la Obştea Evreiască din Sfântu Gheorghe, spune că nu mai ştia nimic de Juliana de vreo doi ani. „În octombrie 2009, nepoata ei a luat-o şi a dus-o. Unde, nu ştiu. Acum aflu că este la Fântânele. Mă bucur enorm că Juţa, cum o alintam, e bine", spune Ella Gaspar, o fostă educatoare, în vârstă de 60 de ani.

Juliana Reisman, la mormântul soţului ei din Cimitirul Evreiesc din Sfântu Gheorghe  Fotografii: arhiva Ella Gaspar

image

Aceasta povesteşte că a cunoscut-o pe supravieţuitoare în 1982, la scurt timp după ce soţii Reisman s‑au mutat de la Dej la Sfântu Gheorghe, ca să fie mai aproape de fratele ei din Braşov. „Părinţii mei erau prieteni cu familia Reisman. Am început să ne vizităm, mai ales că Juţa stătea într-un bloc vecin. Ne vedeam zilnic de mai multe ori, şi aşa ne-am împrietenit. E ca o bunicuţă pentru mine. Mi-a povestit multe despre familia ei şi despre iadul de la Auschwitz", mărturiseşte Ella Gaspar. Ea îşi aduce aminte că Juliana Reisman era veselă, foarte descurcăreaţă, cochetă, dar şi o bună gospodină.

Fura ca să-şi hrănească sora

Bătrâna i-a povestit, înainte să fie diagnosticată cu Alz­heimer, prin câte a trecut în adolescenţă şi câtă suferinţă a îndurat în lagărul de la Auschwitz-Birkenau. Părinţii ei erau oameni înstăriţi. Aveau un hotel mare şi un restaurant în oraşul Gheorgheni, judeţul Harghita. În mai 1944 naziştii i-au luat părinţii, cele trei surori şi un frate şi i-au dus cu trenul la Auschwitz.

„Tanti Juţa era atunci în vizită, la sora ei Rosalia, în Ungaria. Nemţii au luat-o pe Juţa de acolo. Familia Farkas avea patru fete, Ilona, Etel­ka, Rosalia şi Juliana, res­pectiv un băiat, Bella. Părinţii şi Ilona, sora cea mică, au murit în lagăr, restul s-au întors acasă cu trenul", mai povesteşte Ella Gaspar.

Aceasta zice că, ajunşi în lagărul nazist, membrii familiei Farkas au fost despărţiţi. Părinţii şi sora cea mică au fost duşi la Auschwitz, iar ceilalţi, la Birkenau, la detaşamentele de muncă. „Tanti Juţa mi-a spus că a muncit la Auschwitz-Birkenau împreună cu una dintre surori, Etelka. Juţa era foarte descurcăreaţă. «Lucram la bucătărie şi furam ca să-mi hrănesc sora mai mare, Rosalia», mi-a spus ea. Acolo a aflat dureroasa veste a morţii părinţilor şi surorii celei mici, Ilona. Au fost arşi", povesteşte Ella Gaspar. Mama bătrânei avea în jur de 55 de ani şi era bolnavă, iar tatăl suferea de diabet. 

"Familia Farkas avea patru fete, Ilona, Etelka, Rosalia şi Juliana, respectiv un băiat, Bella. Părinţii şi Ilona, sora cea mică, au murit în lagăr, restul s-au întors acasă cu trenul.'
'
Ella Gaspar
prietenă

"Părinţii ei erau oameni înstăriţi. Aveau un hotel mare şi un restaurant în oraşul Gheorgheni, judeţul Harghita. În mai 1944 naziştii i-au luat părinţii.''
Ella Gaspar
prietenă

„Fiecare loc în care păşeşti îţi trezeşte fiori"

Ella Gaspar crede că tanti Juţa a rezistat în lagăr datorită faptului că era foarte descurcăreaţă. „Mi-aduc aminte că într-o zi mi-a povestit că mama ei reuşise să strecoare o parte dintre bijuteriile familiei într-un borcan cu gem. Când erau în tren, undeva în Ungaria, mama Julianei a aruncat borcanul pe câmp şi le-a zis că a făcut acest lucru ca să se bucure alţii de acele bijuterii, nu nemţii", mărturiseşte Ella Gaspar.
„Acum un an am adus-o aici, unde, alături de alţi 39 de vârstnici, poate trăi fără griji. Când a coborât din maşină şi a văzut locul unde a ajuns a zis: Ăsta e ultimul tren, am ajuns acasă", susţine Devai Arpad, directorul căminului din Fântânele.

Plină de enrgie

Acesta e uimit de câtă energie are bătrâna care, deşi suferă de Alzheimer, zilnic dă cu mopul, face paturile celorlalţi vârstnici şi îi înveseleşte. „Îi plac mult prăjiturile. Se plimbă mult, se uită la televizor, la desene în special", spune zâmbind Devai.

La acel cămin au fost, vara trecută, voluntari şi studenţi de la Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. „După ce am văzut-o şi am vorbit cu ea mi-am dat seama ce înseamnă să te bucuri de fiecare clipă pe care ţi-o oferă viaţa. Mi-am dat seama că suferinţele noastre pălesc în faţa unor drame cum e cea trăită de doamna Reisman", este de părere Cătălina Kiss, 23 de ani, psiholog.

Istoricii spun că Holocaustul este o dramă a istoriei omenirii. „E rezultatul unor aberaţii ideologice care nu trebuie să se mai repete. E o dovadă că omul, mai exact regimurile dictatoriale, extremismul, xenofobia, antisemitismul, pot comite cele mai mari atrocităţi", afirmă Claudiu Şular, preşedintele Asociaţiei Judeţene a Profesorilor de Istorie din Bistriţa-Năsăud.

Şular a fost în 2006 la Auschwitz-Birkenau, printr-un program al Ministerului Educaţiei. „Fiecare loc în care păşeşti îţi trezeşte fiori, de la barăcile în care erau ţinuţi în detenţie în condiţii inumane, camerele de gazare, cuptoarele de incinerare, locurile de execuţie, până la mesajul de la intrare", povesteşte Şular.

1,1 milioane de persoane au fost omorâte la Auschwitz din care 90% au fost evrei.

Auschwitz-Birkenau, oroarea umanităţii

„Munca vă va face liberi“ stă scris la intrarea în lagărul de la Auschwitz   Foto: shutterstock

image

Auschwitz (sau Auschwitz-Birkenau) este numele unui complex de lagăre de concentrare şi exterminare al Germaniei naziste, aflat pe teritoriul Poloniei. Numele provine de la traducerea în limba germană a oraşului din apropiere, Oświecim, situat la aproximativ 60 de kilometri vest de Cracovia. Lagărele de la Auschwitz au fost un element major în perpetuarea Holocaustului; se estimează că 1,1 milioane de persoane au fost omorâte acolo, din care peste 90% au fost evrei.

Cele trei lagăre principale au fost Auschwitz I (centrul administrativ), Auschwitz II (lagăr de exterminare) şi Auschwitz III (lagăr de muncă).
Se estimează că germanii au înfiinţat 15.000 de lagăre în ţările ocupate, multe dintre ele în Polonia. Transportul prizonierilor se desfăşura adesea în condiţii îngrozitoare, în vagoane de marfă, în care mulţi mureau înainte de a ajunge la destinaţie. La 27 ianuarie 1945, Auschwitz a fost eliberat de către trupele sovietice. În 1947, statul polonez a fondat un muzeu pe locul unde se aflau Auschwitz I şi II.

Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite