Ion Trandafir, povestea celui mai tare freeskier din Estul Europei - VIDEO

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Românul, supranumit „Le Saint“, ocupă primele locuri în competiţiile internaţionale de ski freeride, sport practicat în afara pârtiilor amenajate. Sportivul a lansat primul film românesc dedicat sporturilor de iarnă, „Global Freezing“, şi o platformă on line unde invită oamenii gratuit la mişcare, www.outdoorromania.ro.

„Aici le aşteptăm, trebuie să ajungă", spune Trandafir după ce urcă cu Dacia lui Logan distrusă pe bordurile unei străzi din Braşov, şi parchează în cele din urmă în faţa Policlinicii. Pe bancheta din spate se ceartă pe locuri nişte echipamente de ski, o carte de la anticariat de Stendhal şi multe alte cutii şi obiecte neidentificate.

Cu maşina asta a făcut Ion Trandafir zeci de drumuri în Franţa sau Austria în căutarea pârtiei perfecte pentru ski freeride sau pentru a ajunge la vreun concurs. La cum arată, zici că a coborât şi ea pe offpiste (traseu în afara pârtiei amenajate), odată cu el. Ion e relaxat şi aşa va rămâne toată ziua, până în seară când, după o zi petrecută ca să rezolve diverse treburi în Braşov, se va întoarce acasă, la Bran, unde îl aşteaptă soţia şi cei doi băieţei.

Drumul spre freeride

Când apare maşina pe care o aşteptăm, Ion sare vioi şi se îndreaptă spre cele două femei din autoturismul care parchează alături: la volan este mama lui, Rodica, lângă, bunica lui. Buna, cum îi spune Ion, a suferit un accident vascular acum patru ani, a rămas cu partea dreaptă paralizată. Ion se duce direct la geamul ei, bate cu palma puternic, râzând înspre ea şi sărind în sus ca un copil.

Buna înţelege ce se spune în jur, dar nu mai poate să vorbească. Faţa i se luminează instantaneu când îl vede ţopăind. Rodica Munteanu (mama lui Ion a divorţat când el era mic, şi-a păstrat numele de domnişoară, iar Ion a luat numele tatălui, Trandafir) coboară de la volan, să închidă portiera cealaltă, cât fiul ei o scoate pe Buna din maşină, să o poziţioneze în scaunul cu rotile.

La 67 de ani, mama lui Ion are o geacă portocalie de munte, bocanci şi-şi păstrează alura de schioare de odinioară. Cu aceste două femei a crescut Ion şi le iubeşte la nebunie pe amândouă.

Profesoară de schi şi membră a lotului naţional de schi fond, Rodica Munteanu şi-a îndreptat copilul spre schi alpin încă de la 4 ani. Timp de 18 ani, Ion va practica schi alpin, va face parte din loturile naţionale de juniori şi de seniori şi apoi va aborda un sport care abia înmugurea în 1996: ski offpiste sau ski freeride, practicat în afara pârtiilor amenajate. De altfel, Ion va purta primele schiuri produse special pentru ski freeride, către sfârşitul anilor '90.

Şi carte, şi sport

După ce o duce pe Buna la un control de rutină la policlinică, Ion se aruncă în maşină - încercând să forţeze lichidul de parbriz, total necooperant, să spele geamul îngheţat, căci afară ninge şi iarna s-a înstăpânit bine. Mergem la o clinică privată de data asta, să-şi facă testele de efort, necesare fiecărui sportiv de performanţă la începutul sezonului de schi.

Când era micuţ, pe vremea asta era deja plecat în cantonament. „Toată iarna, din 10 decembrie până în 30 martie, nu călcam la şcoală, eram la concursuri sau antrenamente, iar primăvara în - Bucegi, pe Valea Albă, sau la Bâlea Lac. Vara eram la mare, la 2 mai, la o bază a Ministerului Sportului, la antrenamente, toamna eram în Poiană, dădeam probele fizice de control pentru calificarea în noul sezon", spune Ion conducând pe străduţele înzăpezite din Braşov.

De la 12 ani începe să meargă la concursuri internaţionale, în Cehia, Ungaria, Bulgaria, Polonia. Acasă stătea destul de puţin, dar nu neglija şcoala şi citea foarte mult. Antrenorul le aducea în cantonamente meditator la matematică şi la română, să nu piardă firul. Mai târziu avea să facă două facultăţi, de Sport şi Fizioterapie, pe care acum le consideră destul de nefolositoare.

„Am demonstrat că se poate face şi carte, şi sport. Dar pe copiii mei nu o să-i terorizez. O să meargă la şcoală la limita corijenţei, o să înveţe bine câteva limbi străine şi matematica, apoi vor merge prin lume, să călătorească, să experimenteze, să li se deschidă mintea."

Aşa e Ion. Nonconformist. Şi aşa vrea să-şi crească şi copiii, în spiritul liber al sportului, fără constrângeri sociale. Abia aşteaptă să vină anul următor: atunci o să termine de achitat împrumutul de la bancă pentru pensiunea ridicată în Bran şi se vor stabiliza cu banii. Îşi vor lua o dubiţă nouă şi Ion, împreună cu Ioana, soţia, Aron (alias Mielu), 2 ani, şi Luca (alias Blondu), 4 ani, vor merge la schi şi la surf prin Europa.

Se naşte „Le Saint"

Am ajuns la clinică şi Ion face ecografia cardiacă. Când medicul află cu ce se ocupă- că face un schi, sport ce presupune să sară de pe stânci, de la înălţimi de 14 -16 metri, face ochii mari: „Dar aveţi doi copii!"

„Da, dar controlez foarte bine ceea ce fac", îi răspunde calm sportivul. Probabil că altfel nici nu avea cum să reziste 14 ani în sportul acesta. Cei care s-au apucat odată cu el, în acea zi memorabilă de la Bâlea Lac, când a fost într-un fel prima sesiune de freeride oficială din România, s-au accidentat între timp şi s-au lăsat.

În ziua aceea, spune Ion, era cea mai mare zăpadă pe care a văzut-o în viaţa lui, iar cabana de pe malul Lacului Bâlea era acoperită cu o pătură albă. Atunci a sărit primele stânci adevărate, podurile de pe Transfăgărăşan, a schiat pe lângă cascadă şi a coborât offpiste tot ce a prins, până jos, la Balea Cascadă. S-a întors la Bâlea de atunci în fiecare an, dar din ce în ce mai singur.

„Pentru că sportul acesta cere seriozitate - dietă, stretching, antrenament, experienţă - nu este ceea ce se cheamă un sport extrem, care te ajută să fii ­cool. Se practică în locuri greu accesibile, concursurile se fac pe gol alpin - feţe foarte înclinate, culuare, stânci. Cere experienţă, nu o mare veleitate. Cei care ajung la un nivel în sportul acesta ştiu ce fac în proporţie de 98%. Dar accidentarea aceea, posibilă în procentul de 2 %, poate fi fatală".

Încrezător în experienţa şi talentul lui, Ion a investit apoi în el, a mers la ­concursuri în străinătate, pe pârtii din Franţa, Germania, Austria şi, începând cu 1999, a început să se remarce. Locuri întâi şi doi la concursuri internaţionale în Slovenia, Austria, Bulgaria şi, fireşte, România, şi chiar un impresionant loc 8 la campionatul mondial de la Chamonix, Franţa, în 2003. Lumea începuse să se întrebe mirată „cine e băiatul ăsta?".

În câţiva ani aveau să afle: Ion Trandafir, cel mai bun freeskier din Estul Europei, „Le Saint", supranume căpătat atunci, la mondialele de la Chamonix. Care are o inimă sănătoasă, spune medicul, şi e pregătit pentru acest sezon.

"După fiecare concurs îmi vine să-i mulţumesc mamei că m-a dat la schi. "
Ion Trandafir
schior freeride

Sport de familie

Ion Trandafir provine dintr-o familie cu tradiţie în schi, mama sa, Rodica Munteanu, a fost profesoară în acest sport şi membră a lotului naţional. Cei doi fraţi ai mamei sale au o istorie în acest domeniu: Daniela Munteanu a fost de trei ori campioană naţională la schi alpin, la începutul anilor '70 iar Dorin Munteanu, schior şi el, a participat la Olimpiada de la Grenoble, în aceeaşi perioadă.

„Parcă ai vrea să nu se mai termine muntele"

Ion Trandafir

Ion în copilărie şi mama lui, Rodica Munteanu



Un etaj mai jos trebuie să treacă prin probele de anduranţă la efort. E un cabinet îngust, în care Ion se urcă pe banda de alergare gol de la brâu în sus, în blugi şi adidaşi, sub privirile admirative ale tinerei asistente. Nu este un bărbat înalt, dar e bine proporţionat, un trup armonios.

Pentru a-i putea ataşa electrozii - conectaţi la aparatul care înregistrează parametrii corpului său supus la efort, valori printate apoi pe hârtie - asistenta a luat un aparat de ras, s-a apropiat de el şi a spus, roşind aproape instantaneu: „e prima dată când rad un bărbat". Începe să alerge din ce în ce mai tare şi hârtia cu valori curge în jos, într-un fâşâit amestecat cu zgomotul adidaşilor lovind banda.

Mountain-bike, trekking, canoeing, schi

Ion face mişcare de când se ştie. Când nu schiază, face escaladă, când nu face escaladă, face mountain bike. De altfel, este profund antiurban şi încearcă să promoveze mişcarea în natură. „Elimină tot ceea ce este stresant pentru tine prin mişcare", „întoarcerea la natură nu trebuie să fie un clişeu de comunicare, ci o realitate", sunt doar două dintre „postulatele" de pe site-ul lui, pe care l-a lansat curând, www.outdoorromania.ro.

Mountain-bike, trekking, canoeing, ski offpiste sunt activităţi promovate de el şi de echipa lui de prieteni, toţi sportivi practicanţi. Au planuri mari cu această platformă, vor să formeze o comunitate de oameni care să se bucure împreună de sporturi în aer liber.

Se gândesc să realizeze în anii următori un fel de caravană outdoor: să meargă în toată ţara şi să practice diverse sporturi cu localnicii, folosindu-se de ceea ce oferă natura în zona respectivă. Ion spune că vrea să facă asta pentru „copiii distruşi, care nu ştiu altceva decât fotbal". Pe timp de vară, schiorul face mountain biking cu grupuri de turişti, conducându-i pe trasee montane. Face asta gratuit, şi nu doar pentru cei care se cazează la pensiunea lui din Bran, ci pentru oricine doreşte să îi însoţească.

2011: un nou film, un nou contract

Ion în copilărie şi mama lui, Rodica Munteanu

Ion şi cei doi copii ai săi, Luca (sus), şi Aron (în spate), în ­excursie în munţi



Un medic impunător, cu barbă albă, a concluzionat că Ion are o stare de sănătate excelentă, şi schiorul a ieşit din cabinet la fel de neemoţionat cum a intrat. Nici nu avea cum să fie altfel, „chiar dacă" are 36 de ani şi doi copii, cum glumeşte el.

Se poate considera satisfăcut: graţie formei maxime în care se află, tocmai a semnat un contract cu „Movement", o celebră companie de freeski internaţională, pentru a deveni imaginea lor pentru Europa de Est, începând cu ianuarie 2011, când îşi încheie contractul cu Armada. Din 2000 până în 2009, Trandafir a fost cooptat în echipa internaţională a altei celebre companii în domeniu, „Dynastar". De asemenea , este rider Columbia din 2008.

Este singurul român cu astfel de rezultate în ski freeride şi anul acesta a mai marcat o premieră: a realizat, împreună cu alţi rideri, primul film dedicat sporturilor de iarnă din România, „Global freezing", proaspăt lansat la Braşov şi Bucureşti.

Seara, în faţa şemineului pensiunii sale din Bran, în zgomotul jucăriilor celor mici, Ion aude clar liniştea zăpezii de pe munte, acolo unde este de multe ori doar el şi vreo doi prieteni.

„După ce ai urcat până sus vreo jumătate de zi, începi să cobori, sari câteva stânci de cinci-şase metri, dai linii şi le scoţi pe toate fără frână, faci viraje şi te duci mai departe, mai departe, parcă ai vrea să nu se mai termine muntele. Ai dat run-ul şi apoi e linişte, nu se mai aude nimic. Jos, îţi iei schiurile în spate şi pleci acasă. Eşti fericit."

Ion şi cei doi copii ai săi, Luca (sus), şi Aron (în spate), în ­excursie în munţi
Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite