Învaţă să fii părinte-model!

De multe ori, psihologii pun părinţilor întrebarea: "Ce este copilul pentru dvs.?". O fiinţă lipsită de apărare pe care trebuie neapărat să o protejaţi, un viitor adult în dezvoltare,

De multe ori, psihologii pun părinţilor întrebarea: "Ce este copilul pentru dvs.?". O fiinţă lipsită de apărare pe care trebuie neapărat să o protejaţi, un viitor adult în dezvoltare, un adult în miniatură sau - situaţie destul de des întâlnită, din păcate - sursa tuturor relelor?

Răspunsul la aceste întrebări aparent inofensive poate spune multe despre felul cum un părinte îşi îndeplineşte rolul. Dincolo de anumite caracteristici unice, fiecare părinte se încadrează, spun specialiştii în psihologie, în câteva categorii bine definite.

Un sondaj efectuat în urmă cu doi ani în Franţa arăta că majoritatea părinţilor sunt de acord cu afirmaţia "Pentru a fi un bun părinte, nu este de-ajuns să improvizezi, trebuie să şi înveţi". A disciplina un copil înseamnă să "ghidezi un copil în comportamentul său şi să delimitezi cu bunăvoinţă limitele acestuia", susţine specialista canadiană în psihoterapie Joe-Ann-Benoît în lucrarea sa "Provocarea disciplinei familiale".

Este normal pentru orice părinte să-şi pună întrebarea dacă este sau nu un părinte bun pentru copiii săi. Să se întrebe dacă educaţia pe care o oferă urmaşilor săi este sau nu cea mai bună şi dacă este un pedagog bun. La urma urmei, fiecare părinte îşi doreşte pentru copiii lui tot ceea ce este mai bun pe lume. Fiecare părinte îşi pune întrebarea dacă este un exemplu bun pentru copiii lui.

Rezolvarea acestor probleme este foarte dificilă, atâta vreme cât nu există un răspuns ideal şi nicio "diplomă" de părinte. A fi părinte este un rol extrem de dificil, dar şi o provocare. Pe de altă parte, copiilor le place să-şi compare părinţii cu cei ai prietenilor şi colegilor. Şi, de multe ori, ceilalţi părinţi sunt, în ochii copiilor, mai buni, mai toleranţi, mai înţelegători şi, totodată, mai generoşi.

Pentru a fi un părinte ideal, susţin psihologii, este bine să nu daţi dovadă de slăbiciune. Este bine să respectaţi limitele impuse, să ascultaţi totodată cu atenţie argumentele celor mici (indiferent dacă uneori acestea sunt mai mult sau mai puţin absurde), să le respectaţi punctul de vedere şi - ceea ce este cel mai important - să păstraţi întotdeauna un contact cât mai bun cu aceştia.

Comunicarea permanentă este de multe ori cheia succesului şi a încrederii reciproce dintre părinţi şi copii. În cele din urmă, încrederea previne apariţia tensiunilor şi a problemelor care mai târziu devin greu de gestionat şi de rezolvat. Un alt secret al unui părinte "bun" este tocmai faptul că nu trebuie să vă puneţi la îndoială capacitatea de a fi un părinte capabil.

Cele cinci categorii de părinţi

V-aţi întrebat cum reuşiţi să vă faceţi ascultat, ca părinte, de către copiii dumneavoastră? În general sunteţi sever, democrat, indulgent, prieten sau ezitant în relaţiile cu ei? Este adevărat că niciodată nu vă veţi putea încadra într-un singur tip, ci doar veţi avea o caracteristică dominantă.

Un părinte sever, de exemplu, nu este întotdeauna inflexibil; nu interzice şi nu pedepseşte tot timpul. Sunt şi momente în care acesta este dispus să negocieze, să asculte, să fie tolerant la revolta şi nesupunerea copilului. Dar, în general, are un mod sever de a se impune. Dumneavoastră cum sunteţi de fapt? Vă regăsiţi în tipologiile creionate de psihologi şi enumerate în continuare?

Află ce "portret" ţi se potriveşte

Sever

Sunteţi inflexibil şi intolerant în privinţa respectării unor norme şi principii educaţionale! Ştiţi cum să vă faceţi ascultat de copii. Însă prea multe reguli, prea multă disciplină şi închistare le răpeşte copiilor spontaneitatea şi le înăbuşă dorinţa de a se maturiza. Atenţie, să nu deveniţi un părinte tiranic! Copiii unui astfel de părinte se comportă aşa cum îşi doreşte acesta, dar trăiesc în permanenţă cu teamă.

Sfatul psihologului: Încercaţi să aveţi răbdare să-i ascultaţi şi căutaţi să le înţelegeţi felul lor de a fi. Învăţaţi să fiţi mai puţin dominator şi dur. Devenind mai flexibil, controlul asupra copiilor nu vă este ameninţat. Iar copiii vor simţi dragostea dvs.

Protector

Detestaţi legile şi regulamentele stricte şi de cele mai multe ori cedaţi în faţa copilului pentru a evita conflictele. Vă este greu să-i refuzaţi copilului o cerere. Lipsa de fermitate este pentru dumneavoastră o slăbiciune, iar pe copil îl privează de securitatea oferită de fermitatea părintelui. Problema este că astfel îi încurajaţi copilului comportamentele agresive şi negativismul. Copilul are tendinţa să devină exagerat de răsfăţat şi să nu vă mai recunoască autoritatea.

Sfatul psihologului: Când sunteţi tentat să cedaţi, amintiţi-vă că aveţi dreptul de a vă exercita autoritatea şi de a avea o atitudine fermă. Veţi câştiga respectul copilului şi vă veţi face ascultat.

Democrat

Ştiţi să fiţi ferm şi să vă impuneţi în faţa copilului atunci când este necesar. Abordaţi problemele într-un mod flexibil şi rezonabil şi acest lucru vă sporeşte autoritatea în faţa copilului. Aţi găsit calea de mijloc. Puteţi fi duri când copilul încalcă o regulă de bază, dar şi toleranţi din când în când. Nu vă este greu să-l faceţi pe copil să înţeleagă ce este permis şi nepermis, rezonabil sau nerezonabil. Modul deschis de a comunica, fermitatea, calmul şi simţul umorului sunt atuurile dumneavoastră în abordarea relaţiei cu copilul.

Sfatul psihologului: Perseveraţi! Acest tip de atitudine conferă copilului cal şi echilibru, îl face să se maturizeze, să se autodisciplineze şi să-şi asume criticile şi responsabilităţile.

Indiferent

Vă limitaţi relaţiile cu cei mici doar la strictul necesar, cumpărându-vă de cele mai multe ori "pacea". Aveţi adesea sentimentul că "din copilul ăsta nu poate ieşi ceva bun". Adoptaţi reguli pe care le prezentaţi celor mici mai mult ca doleanţe şi pe care, de îndată ce copilul opune rezistenţă, le abandonaţi. Cedaţi destul de repede în faţa capriciilor acestuia şi încet, încet demisionaţi din funcţia de părinte. Nu sunteţi nici receptiv, dar nici exigent vizavi de copiii dvs. Ei pot specula această slăbiciune, încercând să obţină amânări sau să se eschiveze de la îndatoririle ce le revin. Tindeţi să deveniţi excesiv de tolerant!

Sfatul psihologului: Ceea ce aveţi de făcut este să învăţaţi să vă impuneţi punctul de vedere fără a vă justifica.

Prieten

Vă bazaţi întotdeauna pe principiul libertăţii în relaţiile cu copiii dvs. Aveţi ferma convingere că cel mic este egalul dvs. Nu impuneţi niciodată acestora limite şi nu îi contraziceţi; în cel mai rău caz, doar negociaţi. Aveţi senzaţia că interdicţia cea mai mică va strica relaţia de prietenie pe care o aveţi cu cei mici. De aceea, ascultaţi întodeauna mofturile copiilor, încercaţi să fiţi egalul său, vorbiţi ca el. Copilul pentru dumneavoastră este un "rege"

Sfatul psihologului: Încercaţi să conştientizaţi faptul că prietenia adevărată presupune şi anumite măsuri mai puţin plăcute, iar impunerea unor reguli şi constrângeri este de mai mare ajutor pentru copii decât ignorarea lor.