Ca-n filme: Vânătorul hunedorean cu trofee europene

Tiberiu Lup (63 de ani), campion al României la tir vânătoresc în 1983 şi 1984, ale cărui trofee de vânătoare sunt expuse în Europa,  vorbeşte despre pasiunea sa de-o viaţă. Tiberiu Lup spune că vânătoarea de mistreţi este cea mai antrenantă şi mai periculoasă, în timp ce ursul este un animal mai degrabă uşor de ţintit.

Crescut într-o familie de vânători, hunedoreanul Tiberiu Lup respectă cu stricteţe un cod nescris al vânătorilor: nu trage decât dacă e convins că vânatul are o şansă. "Bunicul şi tatăl meu au fost vânători. Pot să spun că am crescut cu arma în casă. Am fost cu ei la vânătoare şi am învăţat că dacă nu respecţi vânatul nu ai voie să ţii o armă în mână", povesteşte Lup.

Mistreţul care a învins

În 1966, imediat ce a împlinit vârsta de 18 ani, Tiberiu Lup a primit un cadou: permisul de vânătoare. „Pe vremea aia nu oricine primea dreptul de a avea o armă. Trebuia să provii dintr-o familie respectabilă, erau interogaţi vecinii şi erai supus mai multor teste psihologice. Oricum, am obţinut permisul fără nicio problemă, pentru că mi-l doream foarte mult", spune hunedoreanul.

Pasiunea pentru arme a făcut din Tiberiu Lup unul dintre cei mai renumiţi ţintaşi ai României. În 1983 şi 1984, hunedoreanul câştigă titlul de campion al României la tir vânătoresc. "Şi astăzi împuşc un mistreţ de la 300 de metri în condiţiile în care am o carabină cu lunetă", explică Lup.

De-a lungul carierei sale vânătoreşti, hunedoreanul a fost pus în situaţii delicate. „Eram foarte tânăr şi am plecat la vânătoare de mistreţi. Mă postasem pe o cărare pe care ştiam că treceau mistreţii. Problema era că respectiva potecă era împrejmuită de stânci. În momentul în care am împuşcat mistreţul, acesta a încercat să scape, dar singura variantă era să treacă peste mine. Ceea ce a şi făcut. Am învăţat atunci o lecţie importantă: trebuie să laşi vânatului o cale de scăpare", a povestit Lup.

La vânătoare cu primul secretar

Hunedoreanul a realizat şi filme documentare având ca subiect vînătoarea şi are o colecţie de peste 800 de hărţi cinegetice

În perioada comunistă a avut ocazia să vâneze alături de marii potentaţi ai vremii. „Nu am participat la vânătoare alături de Nicolae Ceauşescu, şi asta pentru că fondul de vânătoare în care activam nu era pe lista preferinţelor lui. Din câte ştiu, dictatorul a fost la vânătoare de capre negre în Retezat unde a şi împuşcat trei exemplare." În schimb, Lup a vânat alături de fostul prim secretar Radu Bălan.

Tiberiu Lup l-a însoţit la mai multe partide de vânătoare şi a apreciat la el faptul că respecta regulile vânătorii. „Fostul prim-secretar era pasionat de vânătoarea de urşi, iepuri şi de fazani. Sigur, nici mistreţii nu erau ocoliţi. Trăgea foarte bine şi rareori rata vânatul. Zona Ţinutului pădurenilor îi plăcea foarte mult atunci când venea vorba de vânătoare", îşi aminteşte Lup.

Trofeele, poveşti de vânătoare

De-a lungul celor 44 de ani de vânătoare, Tiberiu Lup a vânat toate animalele pe care şi le-a dorit. Are trofee cu care a obţinut locuri importante la nivel european. „Am trofee de mistreţ, mă refer la coliţii acestora, care au luat aur în România şi locul şapte la nivel european. Sunt obiecte de o rară frumuseţe, pe care numai un vânător le poate aprecia la justa lor valore.

Practic, în spatele fiecărui colţ de mistreţ, corn de cerb sau craniu de urs se află o poveste de vânătoare. Sigur, pentru neiniţiaţi respectivele trofee nu au valoare decât estetică", explică Lup. An de an, vânătorul hunedorean participă la expoziţii. A expus trofee de vânătoare în Luxembrug, Elveţia, Germania şi alte ţări europene. " Am prezentat trofeele mele în toată Europa. Cu toate acestea diploma cu care mă mândresc este un loc I la o expoziţie în Alba Iulia, unde am prezentat un trofeu de colţi de mistreţ. Este admirabil", spune Lup.

A făcut filme documentare

Vânătoarea de mistreţi este cea mai antrenantă şi periculoasă, spune vânătorul. "Ursul e uşor de vânat. Practic vine spre tine în două picioare cu membrele inferioare ridicate ca şi cum s-ar preda. Tot ce trebuie să faci e să ţinteşti cu atenţie. În schimb, la mistreţi e cu totul altceva. Mistreţul are un auz şi un miros desăvârşite. Vine în viteză, atacă, simţi cum adrenalina o ia razna şi îl vânezi fără remuşcări.E ca o luptă, în care adversarul te poate face praf", explică hunedoreanul. Nici iepurii nu sunt greu de vânat, spune Lup.

"Cine le cunoaşte comportamentul ştie foarte bine când să tragă. Momentul saltului, când animalul descrie un arc de cerc, este fatal pentru iepurele de câmp", explică Lup.

Vânătorul mai spune că de multă vreme preferă să imortalizeze în imagini vânatul, în detrimentul împuşcării animalului. „Prefer să urmăresc vânatul şi să-l fotografiez. Pentru mine, faptul că am apăsat pe declanşatorul aparatului este echivalent cu apăsarea trăgaciului. Animalul este învins", a explicat Lup. De altfel, vânătorul are o impresionantă colecţie de filme documentare făcute de el, unele dintre ele devenind obiect de studiu printre vânători.

Fotografia, o nouă pasiune

Vânătorul spune că de ceva vreme preferă să imortalizeze în imagini vânatul, în detrimentul împuşcării animalului. Pentru Lup, declanşarea aparatului foto este echivalentă cu apăsarea pe trăgaci.

"Am prezentat trofeele mele în toată Europa. Cu toate acestea, diploma cu care mă mândresc este un loc I la o expoziţie în Alba Iulia."
Tiberiu Lup
vânător

„Eu sunt vânător, nu braconier"

Pasiunea pentru vânătoare este atât de intensă încât Tiberiu Lup colecţionează orice are legătură cu acest sport. „Am colecţii de timbre, cărţi poştale, arme de vânătoare, filme documentare. Pentru că vânătoarea este un sport. Niciodată nu am ucis un animal fără să-i ofer o şansă. Când mă duc la vânătoare de fazani şi văd pasărea stând în copac bat tare din palme pentru a o speria. Abia după ce zboară o prind în cătarea puştii. E ca un fel de fair-play vânătoresc. Un cod onorabil care trebuie respectat de orice vânător", explică Lup.

Colecţia hunedoreanului mai cuprinde 800 de hărţi de vânătoare şi cărţi de specialitate. „Este incredibil câte cărţi se scriu despre acest sport. Vânătoarea este complexă şi presupune pregătire fizică, ştiinţa de a citi în urmele lăsate de animale, cunoştiinţe de orientare în teren, informaţii despre obiceiurile animalelor... Într-un cuvânt, vânătoarea este o adevărată enciclopedie", explică Lup. O altă regulă esenţială pe care o respectă este că nu vânează noaptea. „Atunci majoritatea animalelor se hrănesc. Iar hrana înseamnă supravieţuire. Nu pot ca atunci când un animal caută să supravieţuiască eu să intervin şi să-l ucid. M-aş simţi ca un braconier. Eu sunt vânător, nu braconier", spune Lup.

La vânătoare în Libia şi în Maroc

Lup a primit permisul de vânătoare la 18 ani

După 1990, hunedoreanul a avut ocazia să vâneze pe continentul african la invitaţia unor foşti colegi de facultate. „Am terminat ingineria la Cluj şi acolo am avut colegi veniţi din Maroc şi Libia. Ştiind de pasiunea mea pentru vânătoare, am fost chemat să vânez alături de ei iepuri de deşert sau lapini", spune hunedoreanul.

Totuşi, partida de vânătoare nu l-a încântat pe Tiberiu Lup. „Nu mi-a plăcut deloc. În primul rând s-a vânat noaptea, iar eu nu fac aşa ceva. Apoi, se trăgea aiurea, se striga, adică nu era o vânătoare organizată", a explicat hunedoreanul. De-a lungul anilor, acesta a mai fost  şi în Maroc la vânătoare de păsări dar nu a tras niciun cartuş. „Şi marocanii vânează tot noaptea. Şi asta din cauză că ziua e foarte cald şi e inconfortabil. Am fost cu ei, dar nu am tras. Pur şi simplu am urmărit partida de vânătoare", explică hunedoreanul.

Una dintre supărările lui Tiberiu Lup este legată de apariţia unei noi „specii de vânători". „ Sunt mulţi oameni cu bani pentru care vânătoarea este privită ca o fiţă. Ca un fel de apanaj al bogaţilor. O ieşire la iarbă verde alături de prietenii tăi plini de bani, dar având arma asupra ta. Aşa se face că mulţi dintre ei obţin permise de vânătoare fără a avea nici cea mai vagă idee despre acest sport. Iar de aici până la transformarea vânătorii într-un măcel nu e decât un pas", spune vânătorul.