Prea Fericitul Patriarh Teoctist, 17 ani de patriarhat

Cateva mii de romani au tinut sa il felicite pe Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, la aniversarea a 17 ani de la intronizarea sa ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Ieri, dupa Sfanta

Cateva mii de romani au tinut sa il felicite pe Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, la aniversarea a 17 ani de la intronizarea sa ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Ieri, dupa Sfanta Liturghie, oficiata in Catedrala Patriarhala, a urmat un scurt moment aniversar, la care au participat personalitati ale vietii publice, reprezentanti ai altor culte si ai corpului diplomatic acreditat la Bucuresti, preoti, monahi, monahii si credinciosi. A fost prezent Prea Fericitul Parinte Anastasios, Arhiepiscopul Tiranei si al intregii Albanii, aflat intr-o vizita frateasca in Romania. Intre cele mai importante realizari ale pastoririi Prea Fericitului Teoctist se numara: reactivarea Mitropoliei Basarabiei si infiintarea unor noi eparhii in tara si in diaspora, infiintarea unor noi scoli de teologie, intarirea legaturilor ecumenice si, mai ales, dezvoltarea operei de caritate in toate eparhiile, astfel incat astazi avem aproape 100 de institutii socio-caritative in Romania si asistenta religioasa in spitale, orfelinate, camine de batrani, armata, penitenciare, ca si predarea religiei in scolile publice. In cuvantul sau, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a spus: "Am rostit cu psalmistul David deseori: Pasii mei indrepteaza-i, Dumnezeule, dupa cuvantul Tau, incercand ca si in viata, prin rosturile si responsabilitatile pe care Biserica mi le-a incredintat inca din anii fragezi ai tineretii mele, sa fac o lucrare spre slava lui Dumnezeu, a poporului si tarii noastre. In aceste clipe nu pot sa uit darurile pe care le-am primit de la cei patru Patriarhi ai Bisericii noastre, pe care i-am cunoscut personal si fara de care poate nu eram acum in acest loc si in aceasta raspundere. Dumnezeu m-a ajutat pana acum, cu rugaciunile ierarhilor, preotilor si credinciosilor, care au reprezentat pentru mine intotdeauna o mare bucurie si un prilej de intelepciune. De cate ori ma intalnesc cu credinciosii, le sunt recunoscator tuturor si, daca n-am putut sa implinesc intreaga mea misiune si responsabilitate, a bunului samarinean, cum am spus si alta data, cer iertare credinciosilor si clerului pentru neputinta omeneasca de a le indeplini mereu precum samarineanul milostiv, care s-a daruit pe sine celui cazut intre talhari".