Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist implineste 89 de ani

Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, aniverseaza la 7 februarie 2004 implinirea varstei de 89 de ani. Cu acest prilej, Prea Fericirea Sa va oficia Sfanta Liturghie in

Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, aniverseaza la 7 februarie 2004 implinirea varstei de 89 de ani. Cu acest prilej, Prea Fericirea Sa va oficia Sfanta Liturghie in Catedrala patriarhala, incepand cu ora 9. Sfanta Liturghie va fi urmata de un moment aniversar la Palatul Patriarhiei (ora 13), la care si-a anuntat participarea membri ai Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, personalitati ale vietii publice romanesti, reprezentanti ai altor culte si ai Corpului diplomatic acreditat la Bucuresti. In cursul dupa-amiezei (ora 18), Parintele Patriarh Teoctist va lua cina, asa cum obisnuieste de ani de zile la aniversarea sa, impreuna cu persoanele in varsta de la caminul Radu Voda (str. Radu Voda nr. 20, sector IV), aflat in grija personala a Prea Fericirii Sale. P.S. Calinic i-a trimis Patriarhului Teoctist o epistola, in numele sau si al enoriasilor din Episcopia Argesului si Muscelului, intitulata "Patriarhul Biblic", din care citam: "Sunt rare cazurile cand o Biserica sa aiba un Patriarh de 89 de ani, din care 54 numai in slujire ca arhiereu al Vesnicului Dumnezeu! De multe ori mi-a fost dat sa aud cand Patriarhul Teoctist povestea - cu darul inconfundabil - despre vremi, oameni si intamplari, cu o prospetime si vioiciune rar intalnite! Precizia in date si amanunte este uluitoare! Precum si memoria este! O data mi-am ingaduit, cu buna stiinta, in timp ce depana amintiri, sa-l intrerup cu o intrebare oarecare, cu gandul de a-l deruta in discursul sau si a vedea daca se mai poate intoarce si innoda firul rupt. A divagat pe seama intrebarii o vreme si, pe cand eu uitam indrazneala mea, l-am auzit zicand: Si acum, Calinic, sa continuam de unde am ramas cand m-ai intrerupt! Am ramas uimit cand l-am auzit pe Patriarhul Teoctist reluand, exact de unde a ramas, sirul povestirii. I-am spus ca am facut-o intentionat pentru a afla cum sta cu memoria, la varsta totusi venerabila. A zambit ingaduitor! Daca ai sta sa numeri in ce calitati si virtuti a inotat acest uluitor ierarh ortodox roman pe o perioada istorica dintre doua milenii, ai putea incepe cu Credinta curata in Dumnezeu! Nici o abatere si nici o delasare de la implinirea datoriei! Mi-a spus, la ceas de taina, de mai multe ori: Voi plecati mereu si ma lasati singur! Sunt atatea probleme care cer rezolvare urgenta! Cum n-as pleca si eu ca voi, dar stau legat aici pe Dealul Patriarhiei unde bat vanturile din toate partile! Ce stiti voi! Apoi se rezema pe speteaza scaunului si privirea si-o ducea in zare, iar pleoapele ii striveau lacrimi de diamant. De fiecare data am ramas dezarmat si fara cuvant de aparare! Eram in fata unui magnific Patriarh! Asa precum ii era si Singuratatea!..."