Faţă în faţă cu Dalai Lama şi cu Maica Tereza

Scriitorul Vasile Andru (69 de ani) povesteşte despre două dintre marile întâlniri spirituale ale vieţii sale. Andru a stat de vorbă şi cu marii asceţi de la noi, Părintele Teofil Pârâianu şi Părintele Galeriu. Andru a înfiinţat prima şi singura şcoală de isihasm (pace lăuntrică prin rugăciunea inimii) din România.

Se spune că sfântului Arsenie cel Mare un înger i-ar fi şoptit, pe când era senator roman, trei cuvinte care i-au schimbat radical cursul vieţii: „Taci, fugi, linişteşte-te!". Arsenie provenea dintr-o familie nobilă senatorială, iar efectul acestui îndemn divin s-a tradus prin părăsirea funcţiilor ce le deţinea la curtea împărătească şi  îmbrăţişarea ascetismului. Vasile Andru nu a avut transformări radicale în viaţă, nu a avut crize mistice, ci s-a întâmplat, aşa cum frumos spune, „să pornească cu o lumină de la bun început". Când erau mici, el şi fraţii lui adormeau cu pasaje din Biblie, citite de părinţi, nu cu basme. Asta s-a răsfrânt asupra destinului său aşa: a devenit scriitor şi un căutător al liniştii lăuntrice. Cele două constante ale vieţii sale au rămas scrisul şi rugăciunea.

În una din taberele isihaste, unde le vorbea zecilor de tineri

Vasile Andru a fost binecuvântat cu mari întâlniri în viaţa sa: a stat de vorbă cu marii călugări creştini de la noi, Părintele Teofil Pârâianu şi Părintele Galeriu, s-a întâlnit cu liderul spiritual tibetan Dalai Lama, a petrecut Paştele anului 1992 împreună cu Maica Tereza, s-a sfătuit cu mari maeştri spirituali hinduşi sau budhişti. I-a căutat pe toţi şi împrejurările în care i-a găsit - căci nu toată lumea care îi caută îi şi găseşte - sunt încă învăluite în mister.

Paştele cu Maica Tereza

Era pe străzile Calcuttei, în India, unde venise cu o bursă în filosofie la Şivananda Forest Academy. Locuia într-un ashram - ceva între mănăstire şi universitate, explică Andru - şi studia sanscrită, medicină tradiţională, şi, bineînţeles, filosofie. Ajunsese în Calcutta cu acest scop declarat, de a o întâlni pe Maica Tereza, dar fără să-şi fi stabilit un plan prin care să ajungă la ea. De fapt, nu avea niciun fel de informaţie, se plimba pe străzile haotice cu acest gând în minte. „A apărut deodată un om în faţa mea, un om care m-a întrebat: «Vreţi să vă călăuzesc la Maica Tereza?» Am spus că da şi m-am luat după el. Era indian, a spus că se numeşte Rodriguez.

După o oră de mers, am ajuns în faţa unui stabiliment cu o poartă impunătoare ca o mănăstire. Am tras de un lanţ, a sunat un clopot şi uşa s-a deschis imediat. Când m-am uitat în spate după Rodriguez, nu l-am mai găsit. Dispăruse." A intrat în clădire firesc şi a găsit ceea ce căuta. „A apărut în faţa mea Maica Tereza, cu o simplitate şi o expresie de bunătate rustică. Era desculţă, fragilă, dar cu ochii foarte vii, ce dădeau lumină feţei sale. Am urmat-o, printre măicuţe şi camioane ce descărcau donaţii din toată lumea. Ea s-a întors spre mine şi mi-a spus: «Asta facem noi aici, lucrăm şi ne rugăm»".

În vizită la liderul spiritual tibetan Dalai Lama

Se găseau la Ordinul Misionarele Milei, unul dintre cele peste 100 la nivel internaţional, unde nefericiţii planetei primesc îngrijire trupească şi spirituală. După ce i-a prezentat stabilimentul, l-a invitat să se întoarcă a doua zi, să se roage împreună. „A doua zi era Paştele ortodox. Am mers şi am găsit acolo zeci de închinători. Maica era în ultimul rând, se ruga fără să iasă în relief."

La reşedinţa lui Dalai Lama

Pe maestrul Dalai Lama l-a vizitat la reşedinţa sa dintr-un orăşel aflat în nordul Indiei, în Himalaya, la Dharamsala, aşezare supranumită „Micul Tibet". Trimisese cu câteva zile în urmă un eseu care-i aparţinea, „Tibetanii sunt moştenitorii celor trei comori", şi asta a fost cartea lui de vizită. I s-a îngăduit să stea lângă Dalai Lama pe toată durata primirilor: veneau la el fel şi fel de oameni, pentru bună povăţuire, vindecare sau pur şi simplu pentru bucuria de a-l vedea.

„Avea o mobilitate a expresiei faciale, devenea grav când cineva îi expunea un caz dramatic, râdea ca un copil lângă un copil, intra în stare de reculegere când trebuia să vindece un bolnav." La sfârşitul primirilor au stat faţă în faţă. „Mai mult întreba el, pentru că, atunci când se afla în faţa unui străin, voia să afle, nu să predice. Am întrebat dacă are o soluţie sau un mesaj pentru România, şi a răspuns cu «nu ştiu», la fel ca la multe alte întrebări. Poate că preajma lui, destinul lui sunt cele ce inspiră soluţia, nu cuvintele", spune Andru. 

Împreună cu învăţatul Swami Vişnudevananda, într-un ashram din India

''A apărut în faţa mea Maica Tereza, cu o simplitate şi o expresie de bunătate rustică. Era desculţă, fragilă, dar cu ochii foarte vii, ce dădeau lumină feţei sale.''

„Un om fericit este cel care-şi înţelege nefericirea"

Scriitorul Vasile Andru a întemeiat la Bucureşti, în 1990, „Centrul de Practică Isihastă", şi era, la vremea aceea, o legendă vie printre tineri. Le vorbea despre ceea ce se cheamă rugăciunea inimii, singura practică meditativă din ortodoxie, şi îi învăţa să o practice. „Veneau foarte mulţi tineri la aceste întâlniri, sala se dovedea neîncăpătoare. Cei mai mulţi veneau pentru că aveau probleme emoţionale, puţini cu scopul de a înainta pe calea isihasmului. Isihasmul ce este de fapt? Liniştea lăuntrică, unirea minţii cu inima, coborârea minţii în inimă."  Andru a făcut întâlniri de practică isihastă şi înainte de Revoluţie, dar ca să scape cenzurii le-a spus „Cursuri de stimulare mentală şi optimizare umană".

Dar vorbea acolo despre Filocalie (n.r. vieţile sfinţilor) şi despre rugăciunea inimii, doar că folosea denumirea ei latinească, „oratio mentis", ca să nu trezească suspiciuni comuniştilor. Andru este la 69 de ani o prezenţă tonică, un om care râde cu poftă şi zâmbeşte de undeva din adâncul său, tuturor. Are un calm dincolo de cuvântul „calm" şi este întovărăşit mereu de bucurie. Spune că un om fericit este un om care-şi înţelege nefericirea. „E important ca oamenii să înţeleagă că au în ei toate premisele binelui. Nefericirea se tratează. Mai întâi, prin împuţinarea celor 11.000 de trebuinţe pe care, le poate avea omul zilelor noastre. Trebuie să fim înţelepţi ca Socrate, care, plimbându-se printr-un bazar, se uita în jur şi spunea: «Ia te uită câte lucruri care nu-mi trebuie!»."

„Mă atrag oamenii-fenomen"

Când s-a întors din stagiile din India, unde a locuit în ashram, a trebuit să dea piept cu prejudecăţile. Mulţi i-au spus: „Dumneavoastră faceţi isihasm şi mergeţi în India... " Şi Andru le-a povestit o întâmplare. „Magistrul ashramului a vrut să mă oprească, să rămân să predau acolo. Am refuzat. O altă scriitoare, bursieră şi ea a Centrului, m-a întrebat de ce nu rămân. „«Cum se face că nu rămâi? Eu mi-am găsit calea aici. Tu nu?» I-am spus atunci că eu am venit cu calea descoperită de acasă."

Andru spune că Maica Tereza a spus un lucru foarte frumos atunci când a fost acuzată că îi converteşte la creştinism pe indieni: „Eu vă convertesc pe dumneavoastră să deveniţi mai buni hinduişti, mai musulmani, mai protestanţi. Când l-aţi găsit pe Dumnezeu puteţi să faceţi ce vreţi cu El". Deschiderea aceasta îl caracterizează în bună măsură pe Andru. A călătorit în toate colţurile Pământului, căutând compania oamenilor mari. „Mă atrag oamenii - fenomen, îi caut. Sunt ca nişte semizei, şi apropierea lor mă promovează în har."

Alături de Părintele Teofil Pârâianu, de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus

După 21 de ani, cursurile sale de isihasm se ţin în continuare cu sala plină. Oamenii caută soluţii pentru nefericirea lor şi ajung aici. Şi Andru le spune de fiecare dată parabola aceasta: „Era un cerşetor care toată viaţa trăise din mila oamenilor. Spre sfârşitul vieţii a avut un vis şi i s-a vestit că pe locul unde a cerşit atâţia ani se găseşte o comoară. A săpat acolo şi a găsit-o, dar n-a mai avut ce să facă cu ea. Lucrul acesta se întâmplă şi cu noi. Stăm pe o comoară şi nu ştim. Aceasta este puterea lăuntrică pe care o avem, lumina, iluminarea. Sunt daruri pe care dacă le-am dezgropa, am trăi uşor."

"E important ca oamenii să înţeleagă că au în ei toate premisele binelui. Nefericirea se tratează.''

Carte de vizită

- S-a născut în 1942 în Bucovina de Nord. A făcut studii universitare la Iaşi, burse de documentare antropologică la Roma şi Paris. Masterat în filosofia Vedanta, în India. Şapte ani este lector universitar. În 1990 întemeiază Centrul de Practică Isihastă în Bucureşti, cu şase filiale în ţară. Organizează tabere isihaste în Bucovina, îndrumă stagii sapienţiale la Padova, Barcelona, Sydney, New York. Din anul 2001 este cooptat în juriul Balkanika, pentru promovarea culturii în estul Europei. A publicat 30 de cărţi, romane şi nuvele, jurnale sapienţiale, cărţi de spiritualitate. Cărţile i s-au tradus în 11 limbi.