Un FPS rentabil - "Fabrica de Pitici Saftica"

Constantin Becu primeste si comenzi de "uriasi": Iordanescu, Malaimare, Patzaichin. Preturile: de la 50.000 la un milion jumatate

La Saftica, in dreptul kilometrului 23, intr-o curte mare, foarte colorata, e FPS-ul, ne spune Constantin Becu, un tip barbos si vorbaret, trecut de 60 de ani. "Adica Fabrica de Pitici din Saftica", ne explica gazda noastra. Piticii care il inconjoara, cateva zeci la numar, sunt viata acestui batran. Desi nu s-a imbogatit de pe urma lor, meseriasul spune ca, tot asa cum nu ar vinde pentru nimic in lume bucata de pamant pe care cu greu si-a pastrat-o in regimul trecut, nu ar renunta nici la mesterit pitici. A inceput in urma cu cinci ani, dupa ce a auzit un reportaj la radio despre un neamt, mare artist in pitici. A incercat si el. A facut unul. Apoi, inca cinci. In prima duminica insorita i-a scos pe toti la poarta. Si-a vandut prima creatie unui tip cu un jeep, isi aminteste. Astazi, curtea batranului e impanzita de cateva zeci de modele de pitici. Multi se fac la comanda. Modelele "clasice" le-am gasit aliniate la soare: muncitori, bucatari, gradinari, cizmari, croitori si chiar fotbalisti. Figura cunoscuta pe care ne-o prezinta nepoata artistului e Anghel Iordanescu. Bunicul ei continua sa insire nume de VIP-uri: Malaimare si Patzaichin. Acestia nu rasar in miniatura de dupa tufele de flori, nea Constantin ii include insa mandru pe lista clientilor de vaza. Chiar si ei negociaza pretul, ne marturiseste un pic necajit. Unul costa intre 50.000 lei si 1,5 milioane. Depinde de marime, material si executie. Unii sunt din plastic, altii din ipsos. Va lucra si cu ceramica abia cand Administratia va rezolva problema cu gazele in zona. E convins ca acestia vor avea cel mai mare succes, inclusiv pe piata europeana, zice el. Nu prea vrea sa spuna cat castiga din afacerea cu piticii, dar recunoaste ca, de cand cu reclama pe care a facut-o in urma cu vreun an la o bere, a dus-o ceva mai bine. "Cel mai tare in pitici", cum se autoproclama fostul profesor de desen, nici nu prea e interesat de castig. Faptul ca il stimeaza atata lume pentru ce ii iese din maini e mult mai important pentru el. Dar aceasta e o bucurie care nu dureaza decat trei-patru luni pe an. Adica primavara, in sezonul gradinaritului. Acum, piticii se vand cel mai bine. Singurul care ii face adevarata concurenta lui nea Costica e unul dintre cei trei fii ai sai, intors recent acasa din strainatate pentru a intra si el in business-ul cu pitici. Nici nepoatele nu stau de-o parte. Contribuie cum pot la bunul mers al afacerii. Deocamdata, bunicul lor le lasa doar sa-i deseneze.