„A fost visul meu. Peste 10 ani mă văd tot la Microsoft“

Paul Borza are 24 de ani şi câştigă acum cât să-şi permită orice. Din clasa a VI-a îşi doreşte să lucreze la Microsoft, iar de 8 luni îşi trăieşte visul american. S-a adaptat uşor la viaţa din SUA: bea ciocolată caldă de la Starbucks şi mănâncă hamburger. Îi lipsesc însă ciorbele. Prietenii lui sunt un indian şi un chinez, dar vrea o soţie româncă.

Pasiunea lui Paul pentru Microsoft începe în urmă cu 10 ani. Crescut într-o familie de IT-işti, tânărul a avut contact cu produsele companiei încă din clasa a şasea. „Am vrut să mă duc în America. Mi-au plăcut produsele Microsoft încă de când eram mic, eram pasionat de tot ce scotea compania. Sigur, naiv la vremea aceea", spune Paul zâmbind.

Iar de aici, totul a depins de el şi de ambiţia pe care i-au format-o părinţii, care nu i-au dat de-a gata tot ce-şi dorea el. După trei ediţii ale concursului Microsoft Imagine Cup pe care le-a dominat la nivel naţional, Paul a ajuns să lucreze pentru compania americană.

„Am făcul liceul în Alba Iulia, locul meu natal, iar apoi facultatea de matematică-informatică la „Babeş-Bolyai", în Cluj-Napoca. În timpul Masterului la aceeaşi facultate am obţinut un Internship la Microsoft", aşa rezumă tânărul anii de educaţie care au precedat era Microsoft din viaţa lui. Neimportanţi, după cum chiar el spune. În CV-ul lui, care nu trebuie să aibă mai mult de o pagină, educaţia este trecută la sfârşit, iar pasiunile şi activităţile extraprofesionale lipsesc.

„Pasiunile, ce faci în timpul liber, adresa de acasă, irelevante. Educaţia trebuie pusă jos, pentru că nimeni nu ştie în SUA de nicio facultate din România", spune el, ­uitându-se la CV-ul lui plin de premii la olimpiade de informatică şi de concursuri de IT câştigate.

Calităţi şi defecte

Ce l-a făcut să-i dea gata pe managerii Microsoft? Când vine vorba de  calităţi, Paul nu stă pe gânduri: se declară planificat şi „câtva inteligent". La defecte este mai greu.

„Cred că mi-ar trebui nişte calităţi în plus de a comunica mai bine cu oamenii". Paul lucrează de opt luni în State, aproape de Redmond, la sediul Microsoft care se ocupă cu dezvoltarea motorului de căutare Bing. Pe cartea lui de vizită scrie „software development engineer, Bing Search, Washington".

Ca să ajungă acolo a trecut prin mai multe interviuri şi teste, nu aşa de grele cum se aştepta. Episodul şi-l aminteşte însă cu lux de amănunte, chiar dacă s-a petrecut în urmă cu luni bune. „Am avut o serie de întrebări pe e-mail. Apoi, o fază de interviu telefonic şi interviu în persoană, în Polonia. Acolo am avut trei teste, de jumătate de oră fiecare, cu manageri din Microsoft. Eram cu bagajul după mine şi aşa m-am dus la sediul Microsoft. Eu eram sigur că va dura mai mult interviul, dar a ţinut doar o oră şi jumătate. Mai aveam şapte ore până pleca avionul. Alea şapte ore... Dumnezeule, numai la interviu m-am gândit. Au fost cele mai lungi şapte ore din viaţa mea", povesteşte Paul.

Au urmat două săptămâni în care a aşteptat rezultatul, iar apoi a aflat că la vară va pleca la Internship. „Programul durează trei luni şi la fiecare o lună şi jumătate se face o evaluare. În ultima zi - era vineri, iar eu trebuia să plec sâmbătă - m-a chemat responsabilul de recrutare şi mi-a spus că am primit oferta de angajare. O ofertă de full-time, banii confidenţial." Chiar dacă nu pronunţă sume, tânărul susţine că o duce bine.

„Îmi permit orice. Chiar am zis că pentru prima dată, dacă vreau ceva, pot ­să-mi cumpăr", spune Paul. După prima lună de muncă pentru Microsoft, şi-a luat o maşină. Nu cu banii jos, ci în rate, ca un american adevărat. „Conduc un Hyundai Sonata, pentru care am primit zece ani garanţie. Am luat-o pe credit. În State, dacă nu ai credit, nu au încredere în tine. Ca să-mi fac un abonament la telefon a trebuit să le dau 400 de dolari. Acolo trebuie să ai card de credit, nu de debit".

Viaţă de calitate, dar fără prieteni

Echipa „internaţională“ cu care lucrează Paul

Iar creditul nu este singurul element pur american care i-a transformat viaţa de zi cu zi. „Când mi-am pus în cap să-mi iau maşină, am vrut una cu cutie manuală. M-am gândit că eu sunt bărbat şi îmi trebuie manuală. Şi când am ajuns acolo mi s-a spus «cine mai cumpără maşină care are cutie manuală în SUA?». Şi am luat cu automată. Acum nu m-aş mai întoarce la cutia manuală niciodată", povesteşte Paul.

Aşa cum nu s-ar mai întoarce nici la produsele româneşti sau cum nu ar renunţa la ciocolata caldă de la Starbucks pe care o consumă în fiecare dimineaţă. Nu s-ar mai întoarce în România pentru că acolo are tot ce vrea, iar viaţa ­este „mai de calitate" în SUA. „Nu cred că am pierdut nimic, aş fi lucrat şi aici la fel de mult, aşa că până la urmă te duci la un salariu mai bun, la o viaţă mai bună. Calitatea vieţii e mult diferită: ai aceleaşi lucruri, dar de o calitate mai bună - de la maşină la apartament, la orice", crede Paul.

Vorbeşte însă cu regret despre mâncarea românească, pe care a înlocuit-o cu supe chinezeşti şi cu hamburgeri, dar şi despre prietenii de aici. „Îmi lipsesc prietenii. E greu să te integrezi, te mai împrieteneşti cu un chinez ceva, dar cu americanii care au deja prietenii lor... Cei mai apropiaţi prieteni ai mei de acolo sunt un chinez şi un indian. E greu cu americanii... Ei îşi văd de treaba lor, chiar dacă sunt foarte politicoşi." Când vine vorba de programul de lucru, Paul zâmbeşte. „Programul... bună întrebare." Tânărul spune că se trezeşte în fiecare zi la 7.00 şi se întoarce acasă după ora 19.00.

Program de corporatist

„Fac 15-20 de minute ca să ajung la birou. Ajung acolo, beau o ciocolată caldă Starbucks,  îmi verific e-mailurile, iar apoi  avem şedinţe de 5-10 minute. În rest se lucrează. Programul, teoretic, este de la 8.00 la 17.00 cu pauză de masă. Mai joc ping-pong în fiecare zi.... asta e problema. Stau vreo oră jumătate-două la ping-pong", povesteşte Paul. Clădirea în care lucrează are 27 de etaje, are restaurant, spaţii de relaxare, dar şi o bibliotecă proprie. În sediul din această parte a Americii lucrează aproximativ 30 de români, dar şi mulţi asiatici.

„Peste 10 ani mă văd tot la Microsoft", spune tânărul.  Ce-i place cel mai mult la corporaţii de acest gen este faptul că „se ocupă cu totul de tine". „Cu actele, cu asigurarea medicală, cu viza, cu absolut tot. Eu doar completez nişte chestionare. Am avocat acolo care preia chestionarele şi rezolvă problemele", spune Paul. Ca om însă îi place că stă zi de zi cu persoane care îi sunt asemenea.

În urmărirea unui nou vis

„E ciudat să ai un vis de la 13 ani şi după 10 ani chiar să ţi se împlinească. Acum îmi caut următorul vis", spune Paul. Material, următorul obiectiv este o casă. Neapărat una cu două dormitoare, cumpărată tot în rate. Tânărul îşi face calculele: 200.000-300.000 de dolari. Peste şase ani vrea să se căsătorească şi să aibă un copil care să se nască în State. Despre femeile americane nu ştie prea multe, dar vrea ca în casa lui să se vorbească româneşte, aşa că îşi caută o româncă. „Femeile din SUA... te-ai gândi că-s grase. Îmi place că toate americancele au dinţii perfecţi", zâmbeşte Paul.

„O vizită pe an în România e suficientă"

Paul provine dintr-o familie pe care el o califică drept modestă, în care ambii părinţi lucrează în IT. „Nu pot să zic că am avut o familie înstărită şi până la urmă am simţit că eu trebuie să mă descurc ca să ajung unde vreau. Cel mai mult a contat modul în care m-au crescut. Nu trebuie să-i dai copilului tot ce vrea ", spune Paul Borza.

De Sărbători a fost în ţară şi recunoşte că îi e greu departe de casă. Dar vorbeşte zilnic la telefon cu ai lui. „Optimizez timpul, aşa că îi sun din maşină, când sunt în drum spre casă". Cât despre vizitele în România, Paul consideră că o dată pe an este suficient, mai ales că are doar 15 zile de concediu. La vară vrea să-şi cheme sora la el, în vacanţă. Banii pe care îi câştigă sunt doar pentru el, lasă de înţeles Paul.

În căutare de talente româneşti

Paul Borza s-a aflat în România zilele trecute pentru a le prezenta studenţilor români beneficiile unui loc de muncă corporatist în afară. „Am venit să prezentăm compania unor studenţi din România şi apoi unor studenţi din Sofia. Sperăm că vor trimite CV-uri pentru posturi full-time, disponibile în echipa de Windows", spune Paul. Managerii  din această echipă vor veni să ţină interviuri în martie.

Întrebat de ce aleg România şi Bulgaria, Paul  afirmă că este vorba de posturi din centre noi din Europa de Est, care ar fi potrivite pentru români şi bulgari. „Inteligenţa este distribuită pe glob în mod egal şi atunci te muţi din loc în loc încercând să culegi oameni", mai spune tânărul. Microsoft nu este însă singura companie multinaţională care recrutează personal din România.

Corporaţii precum Facebook, ­Google şi Adobe au anunţat şi ele că fac angajări. În întreaga lume sunt peste 300 de români care lucrează la Microsoft şi alţi 12 care sunt colegi cu tânărul miliardar Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook. De curând, şi Adobe a anunţat că este în căutarea unor tineri talentaţi în România. Pentru a te angaja aici trebuie să treci o serie de teste. Dosarul
foarte gros de studii nu este relevant.

Relocări în alte state

Specialiştii în resurse umane susţin că marile companii din IT sunt încă în căutare de talente, iar migraţia forţei de muncă este un fenomen actual. „Deşi în prezent există un excedent de candidaţi, acesta nu a reuşit să contrabalanseze deficitul de talente de la nivelul pieţei. Poziţiile din domeniul IT, în special cele de software development, dezvoltatori de aplicaţii mobile pentru smartphones, au rămas mai dificil de acoperit", spune Monica Dona, specialist Lugera & Makler.

Ea afirmă că multe dintre companiile multinaţionale care derulează operaţiuni în România optează pentru relocarea angajaţilor de aici în alte state, fie ca formă de promovare, fie în vederea coordonării de proiecte singulare, pe perioade determinate.

„România rămâne o piaţă competitivă din punct de vedere al profesionalismului programatorilor, foarte mulţi specialişti migrând peste hotare. Spre exemplu, olimpicii naţionali şi internaţionali şi cei cu rezultate academice foarte bune fie au ales să-şi continue studiile în străinătate, fie au fost deja integraţi în companii de top", mai spune Monica Dona. Dacă o companie din România doreşte să atragă candidaţi de acest gen, îi va fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil.

"E ciudat să ai un vis de la 13 ani şi după 10 ani chiar să ţi se împlinească. Acum îmi caut următorul vis."

"Îmi lipsesc prietenii. E greu să te integrezi, te mai împrieteneşti cu un chinez ceva, dar cu americanii este dificil. "

Dispuşi să plecăm peste hotare pentru joburi mai bune

Din ce în ce mai mulţi români îşi doresc să părăsească ţara în căutarea unui loc de muncă peste hotare, mai bine plătit şi mai stabil. Potrivit unui studiu MyJob, realizat vara trecută, dintre cei peste 5.000 de români intervievaţi online, 86,82% declară că ar pleca peste hotare, iar 43,94% afirmă că ar părăsi România doar în favoarea unui job pentru calificarea lor în străinătate.

Aproximativ un sfert dintre respondenţi ar pleca în altă ţară în orice moment, doar pentru că, spun ei, sunt salarii mai mari şi condiţii mai bune. Studiul, împărţit pe sexe, arată că 47,68% din bărbaţi ar pleca oricând în străinătate pentru un job care le respectă calificarea, faţă de doar 38%, în cazul femeilor.

De altfel, femeile sunt mai reticente în ceea ce priveşte plecarea în străinătate fără familie, procentul celor pentru care acesta este un factor decisiv fiind dublu faţă de cel al bărbaţilor (14,53%, respectiv 7,6%). Un rezultat surprinzător al sondajului este cel privitor la grupele de vârstă - 70% din cei care au peste 55 de ani sunt dispuşi să plece peste hotare.

Potrivit unui alt studiu realizat anul trecut, profesioniştii din IT sunt cel mai bine plătiţi în perioadă de criză în comparaţie cu cei din alte domenii. Astfel, în Bucureşti, salariul unui programator entry-level ajunge la 760 de euro. În cazul profesioniştilor care pleacă în afara ţării, suma creşte chiar şi de câteva zeci de ori. La fel se întâmplă şi în cazul medicilor sau al asistenţilor medicali, care pot obţine în afara ţării salarii mult mai mari.

86% din români declară că ar pleca peste hotare în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, potrivit unui studiu MyJob.