Drăgăşanii au avut o lansare cu clinchet

Nu e clar dacă Valeriu Stoica va rămâne în cărţile de istorie pentru activitatea lui politică, dar noua cramă pe care a înfiinţat-o împreună cu soţia sa şi-a asigurat încă de la început o notorietate internaţională. După ce vezi crama Avincis şi amenajările peisagistice semnate de arhitectul Alexandru Beldiman, înţelegi mai bine cum s-au schimbat fostele domenii Râmniceanu.

„Acest domeniu este o moştenire de familie a soţiei", spune Valeriu Stoica. „A fost înfiinţat în 1927 de către Iancu Râmniceanu, străbunicul soţiei, dar de afacere s-a ocupat străbunica, Maria Râmniceanu, care a avut foarte mare grijă de acest domeniu până la naţionalizare. După 1997, familia a recuperat proprietatea, dar atunci nu aveam niciun gând de investiţie. Am dobândit motivaţia de a porni pe acest drum abia după ce am vizitat crama Ştirbey, unde am rămas impresionaţi.

Valeriu şi Cristiana Stoica, pe fostele domenii Râmniceanu

Când ne-am întors aici, am privit cu alţi ochi această proprietate. La noi era mai frumos! Şi atunci am realizat că este păcat să nu facem eforturi să aducem locul la ceea ce a fost odată. În 2007, am apelat la arhitectul Alexandru Beldiman, un bun prieten, şi el a reuşit să găsească acest echilibru între tradiţie şi modernitate. Conacul este purtătorul tradiţiei, iar crama este simbolul modernităţii. Nu are doar o funcţie industrială, este gândită ca un monument de arhitectură."

Mugur Isărescu – degustător, producător, cunoscător

Reporter: Ce suprafaţă de vie exploataţi în acest moment?

Valeriu Stoica: În total, avem aproximativ 30 de hectare, dar pe rod sunt doar câteva hectare. Ţinta noastră este să nu atingem mai mult de 50 de hectare, dar asta abia peste 7-8 ani. Obiectivul principal este să facem vin de calitate, premium. Ca soiuri avem Crâmpoşie, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Fetească regală, Tămâioasă românească, Pinot Gris, Negru de Drăgăşani, Cabernet Sauvignon; Merlot şi Pinot Noir. Ne gândim să valorificăm soiurile româneşti.

Crama pare destul de mare. Nu este cam mult pentru o suprafaţă de 50 de hectare?

În momentul în care am realizat proiectul, am vrut să creăm o îmbinare între frumuseţea locului şi estetica clădirilor. Crama pare amplă, dar care este gândită pentru 50 de hectare. Ea va găzdui evenimente artistice, culturale, expoziţii. Este un complex pentru activităţi culturale. Vinul este o activitate principală, dar nu este singura. Pentru a consolida cultura vinului în România, e nevoie nu doar să fii preocupat de aspectele de producere a vinului. E nevoie să ai întreaga sferă culturală a vinului, cu mai multe elemente complementare.  Avem un nucleu de specialişti de înaltă calificare, care îşi dedică întregul timp acestei activităţi. Cu ajutorul enologului francez Ghislain Moritz, vrem să venim cu metoda clasică de vinificare a Drăgăşanilor, dar cu un plus de şlefuire din Bourgogne. Cred că el a reuşit să dea o personalitate cu totul specială acestor vinuri, fără să copieze modelul impus de Crama Ştirbey. El m-a făcut să înţeleg că nu numai o calitate a vinului e importantă. Când o calitate a vinului e importantă, vinul este dezechilibrat. Trebuie să găseşti echilibru între toate calităţile vinului, iar aceasta este marea încercare pentru un enolog.

Metoda clasică de vinificare a Drăgăşanilor, la mare preţuire

De unde Avincis?

De la Andreea, fiica noastră, Valeriu, Irinel, de la „vin" şi de la „vincit", care în latină înseamnă „a învinge".

E compatibilă structura de avocat cu noua pasiune?

E foarte compatibilă, în sensul că trebuie să câştigi bani din avocatură ca să investeşti în vin. (râde). Dacă nu lucram în domeniu, ca să înţelegem cum lucrează sistemul legislativ, cum e reglementat un anumit domeniu, ca să avem o viziune globală asupra unei activităţi economice, nu ştiu dacă am fi reuşit. Sau ne-ar fi fost mult mai greu.

Crama Avincis aduce modernitatea într-o aşezare tradiţională

* Pagini realizate în colaborare cu  vinul.ro

" Înainte de orice, a fost o investiţie care s-a construit pe o puternică componentă emoţională. A fost un fel de «restitutio» din punct de vedere spiritual. Am satisfacţia unei datorii sufleteşti imense, arătând lumii că distrugerile făcute de comunism nu sunt iremediabile."
Cristiana Irinel Stoica
investitor

ABC-ul vinului

Aligote - soi de struguri albi originar din Burgundia (Franţa), dar relativ răspândit şi în podgoriile est-europene, Australia şi în zonele viticole cu climat mai rece din America de Nord. Dă naştere unor vinuri cu aciditate destul de ridicată (a şi fost folosit multă vreme împreună cu strugurii din alte soiuri, pentru a adăuga un plus de vioiciune vinurilor spumante), care se beau tinere (1-3 ani după recoltă). Gustativ, vinurile din soiul de struguri Aligote exprimă nuanţe de măr, citrice şi pământoase.

Aciditate  - acizii din struguri şi din vin sunt componente extrem de importante atât în cursul procesului de producţie, cât şi în gustul final al vinului şi în protejarea acestuia în timpul învechirii. Există mai mulţi acizi în struguri - tartric, malic şi citric -, iar în timpul procesului de vinificare mai apar şi alţii. Unul dintre acizii „răi" apăruţi în timpul vinificării este foarte cunoscutul acid acetic, care „oţeteşte" vinul. În limbajul folosit pentru a descrie vinurile, termenul de „aciditate" poate desemna caracteristici ca „prospeţime" sau „acreală", care pot echilibra sau amplifica alte senzaţii gustative, precum dulceaţa ori amăreala. Un vin cu aciditate scăzută este descris, în general, drept „plat", iar unul cu aciditate ridicată drept „vioi", „acid", „suculent" sau care „îţi lasă gura apă".

Astringenţă  - termenul descrie senzaţia dată de un vin care „îţi face gura pungă", întâlnită adeseori la unele vinuri şi datorată în principal taninurilor. Când astringenţa este bine echilibrată de cele­­lalte senzaţii, aceasta e de natură să contribuie la con­turarea unui vin de bună calitate. Atunci când iese cu pregnanţă în evidenţă şi copleşeşte celelalte senzaţii aşteptate de la un vin, avem de-a face cu un dezechilibru şi o lipsă de calitate. Astringenţa şi aciditatea sunt descriptori importanţi ai caracteristicilor unui vin, în afară de „structură", „arome" etc.