Copiii cu nevoi speciale învaţă după manuale vechi

În ateliere, maiştrii joacă table şi spun bancuri, în loc să ţină cursuri practice care să-i ajute pe elevi să deprindă o meserie La jumătatea Anului European al Egalităţii de

În ateliere, maiştrii joacă table şi spun bancuri, în loc să ţină cursuri practice care să-i ajute pe elevi să deprindă o meserie

La jumătatea Anului European al Egalităţii de Şanse pentru Toţi, copiii cu nevoi speciale învaţă după manuale de acum 10 ani şi după xeroxuri, cu marginile roase şi înnegrite de vreme. Materialele necesare desfăşurării procesului educaţional ori sunt prea puţine, ori lipsesc cu desăvârşire. Într-o vizită incognito în trei centre din Capitală, am descoperit că, în atelierele de lucru, maiştrii jucau table şi se ţineau de bancuri, iar elevii, în loc să înveţe meserie, băteau mingea pe terenul de fotbal.

După cum s-a hotărât la Bruxelles, 2007 este anul în care ar trebui să celebrăm egalitatea de şanse în societate. A fost elaborat chiar şi un proiect botezat pompos "Strategie Naţională pentru Implementarea Anului European al Egalităţii de Şanse pentru Toţi". Însă situaţia la faţa locului este alta. Pentru copiii din şcolile speciale, de 10 ani nu s-a mai tipărit un manual nou, iar materialele didactice ori sunt prea puţine, ori lipsesc cu desăvârşire.

Marilena Geabău, psiholog şi logoped la Şcoala specială nr. 4 din Capitală, spune că de multe ori a cumpărat din propriul salariu tot ce era necesar pentru a-şi desfăşura orele, chiar şi haine sau jucării.

Elevii de-abia descifrează literele după xeroxuri

"Pentru şcolile speciale nu avem auxiliare. Ultimele manuale au fost publicate în urmă cu 10 ani, iar copiii aceştia nu au după ce învăţa pentru că ele s-au tot ros. Acum s-a ajuns să nu se mai înţeleagă nimic nici după xeroxuri", s-a plâns Marilena Geabău. "Învăţăm după xeroxuri ale xeroxurilor", continuă o altă profesoară, arătându-mi copiii care se chinuie să descifreze rândurile şterse din manual. Marilena Geabău subliniază că e nevoie de multe jocuri pentru ca micuţii să îşi formeze deprinderi practice. "Avem două ateliere. Acolo se încearcă o educaţie intelectuală, însă nu e nevoie numai de asta. Ei au nevoie de deprinderea unor aptitudini practice pentru a învăţa o meserie".

O scurtă şi inopinată vizită în atelierele la care fac referire cadrele didactice ne-a relevat întregul adevăr. Maiştrii nici măcar nu le făceau educaţie intelectuală copiilor.

Mai mult, după ce au terminat de mâncat, aceştia au încins o educativă... partidă de table. Mai lipsea o pauză de somn la ora 11.00 dimineaţa şi siesta era ca şi făcută. Un cadru didactic de la şcoala specială nr. 6 povesteşte că "se tot încearcă o integrare normală, dar nu se reuşeşte. Părinţii îi aduc înapoi aici. Marea majoritate ajung în şcolile profesionale în cel mai fericit caz, dacă nu pe stradă. Este o discriminare faţă de aceşti copii". Aceasta este de părere că s-ar putea face mult mai mult dacă ar exista materiale didactice suficiente şi potrivite secolului în care trăim.

Ministerul Educaţiei spune că se lucrează la manuale noi

Vlad Mircea, Inspector General de specialitate în Ministerul Educaţiei, a declarat că elevii care învaţă în şcoli speciale vor avea manuale noi în anul şcolar 2007/2008. "Programele sunt în lucru. Trebuie schimbate. Urmează să se redacteze nişte îndrumătoare şi abecedare". Ministerul Educaţiei a mai anunţat că peste 233.000 de profesori vor primi, până la sfârşitul lunii august, 100 de euro pentru achiziţionarea de cărţi sau programe pe suport electronic.

Alin este cel mai descurcăreţ

Alin vine de mic la Centrul de zi pentru copiii cu Handicap Mental Sever, ARPEHAM. Este cel mai descurcăreţ dintre toţi. Îi ajută pe copii, îi duce la baie, la infirmerie şi face curăţenie. L-am întrebat câţi ani are şi mi-a arătat două degete. Adică 20 de ani. "Mie îmi place manele", se chinuie să rostească Alin. Are şi cântăreţi preferaţi. "Adi, Vali şi Guţă". Nici nu a stat prea mult pe gânduri şi a sărit să îmi aducă casetele cu artiştii lui de suflet.