Copiii bolnavi au uitat de cancer la un concert Stigma si Proconsul

La Palatul Copiilor a avut loc un spectacol organizat de societatea de caritate Blythswood Romania si Asociatia P.A.V.E.L. - a parintilor cu copii bolnavi de cancer, leucemie si anemii grave.

La Palatul Copiilor a avut loc un spectacol organizat de societatea de caritate Blythswood Romania si Asociatia P.A.V.E.L. - a parintilor cu copii bolnavi de cancer, leucemie si anemii grave. Banii stransi din incasari urmau a fi donati bolnavilor. Biletul a costat 20 RON, iar pe scena au cantat trupele Stigma, Proconsul, Morometzii, Animal X, la care, in general, salile sunt pline. Insa, la spectacolul de caritate nu prea s-au inghesuit spectatorii. Cu toate acestea, copiii cu leucemie s-au bucurat, iar atmosfera a fost electrizanta. Copiii si adolescentii bolnavi de cancer au dansat pe muzica formatiilor preferate, au ras si parca au uitat un timp de citostatice, transfuzii, ace, dureri si disperare. Maria Alexandra are sapte ani si a venit cu mama ei la spectacol. E vesela, cu ochisori de veverita curioasa. Daca o privesti, nu-ti dai seama ca, in urma cu catva timp, a chinuit-o leucemia. Ea se numara printre norocosii care au reusit sa invinga boala. Parul castaniu inchis i-a crescut frumos, a luat in greutate si se simte bine acum. E o invingatoare, dar n-a uitat prin ce a trecut si e alaturi de prietenii ei bolnavi. Toti au o foame de viata nemaiintalnita. Unii stiu ca vor trai putin, ca mai au de serbat poate doar un Craciun alaturi de cei dragi, un Revelion, o primavara sau o singura zi de nastere. Altii, prea mici ca sa realizeze, nici n-au timp sa-si dea seama ce ii asteapta. Urasc spitalele, plang in hohote, de se aude pana sus, acolo, la ingeri, cand asistenta le infige acul in manuta. Stiu doar ca au "buba" si ca, intr-o zi, or sa le creasca aripi si vor urca incet-incet la Doamne-Doamne, unde e frumos si nu exista seringi.
Fara morfina esti pierdut!
Razvan vorbeste despre cancer cu seninatate. Era un adolescent sanatos, frumos, se ducea la scoala, asculta muzica. Intr-o zi a aflat ca e bolnav. Apoi, peste alte cateva zile, a inceput citostaticele. I-a cazut parul si acum umbla cu un baticut pe cap. A luptat cu boala ca in jocurile video, cand personajul pozitiv ii aplica lovituri celui negativ si afurisit care nu vrea sa dispara. "Citostaticul e ca o otrava care-ti intra in organism, spune el. Ai tot felul de reactii neplacute. Ametesti, vomiti, ti-e frig sau ti-e cald. Daca nu ai pe cineva langa tine care sa te ajute si sa te sustina, e cumplit". Adriana Stroe are 41 de ani, este tot timpul alaturi de copiii bolnavi de cancer si face parte din asociatia P.A.V.E.L. Ea insasi a fost diagnosticata cu cancer de san in 2003. A fost operata o data, a facut chimioterapie si a crezut ca a scapat. Boala insa a lovit-o din nou. Refuza sa creada ca nu mai exista sperante. "Spectacolele ca acesta de azi sunt bine-venite pentru ca ne mai inveselim si noi, marturiseste Adriana. Uitam, ne luam cu dansul, mai radem. Conteaza enorm sa stii ca cineva e langa tine si te sustine. Eu, cand am aflat ca am cancer, am fost socata. Apoi am plans zile in sir. Ma apucase disperarea, imi era frica, ma simteam singura. La catva timp am avut alt soc. Parul cadea singur. Il adunam cu mana. Au urmat genele si sprancenele. Durerile pe care le suporti sunt infioratoarea. Fara morfina esti pierdut. Te dor toate: venele, limba, ochii, ficatul, stomacul, inima, degetele, fiecare centimetru din carne. E groaznic, dar pana la urma poti invinge boala si stii ca a meritat lupta!".