VIDEO Colţ de rai: Delta Ardealului- ochii dulci ai muntelui de sare

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Situate pe un zăcământ salin, Lacul Ştiucilor şi Stufărişul de la Sic formează un peisaj unic în regiune. În acest petic de deltă sălăşluiesc peşti cu renume de monştri şi peste 100 de specii de păsări. Legendele care împletesc istoria şi miturile acestui loc se ţes doar prin viu grai. Sunt multe poveşti din bătrâni, dar tot mai puţini oameni care le poartă mai departe.

Numai Dumnezeu ştie pe câte mese s-a împrăştiat sarea din părţile Gherlei şi Sicului, de 2.000 de ani, de când târnăcoapele romane i-au spart prima dată cristalele.

Mai citeşte şi:

VIDEO Colţ de rai: Cazanele Dunării, o zonă magică

Şi tot numai El ştie de ce a aşezat, între dealurile cu moţ de pădure peisajul rupt parcă din altă lume, pe care oamenii locului îl numesc „Delta Ardealului".

Două drumuri paralele

Din buricul Clujului la Sic se poate ajunge pe două trasee. Drumul European E576 este lat şi neted ca-n palmă şi ţine „drept" de la Cluj la Gherla, prin Apahida, Jucu şi Bonţida. Pe marginea lui sunt ridicate fabrica Nokia şi „mai încolo" Versailles-ul Transilvaniei, castelul de la Bonţida.

În Gherla faceţi dreapta, către Nicula, şi apoi prin satele Bonţ şi Săcălaia, cam pe acelaşi traseu pe care îl avea, pe vremea romanilor, drumul sării, dintre Gherla şi Sic. Distanţa de aproximativ 60 de kilometri se parcurge în maximum o oră şi jumătate.

Celălalt traseu, drumul judeţean D109, e un fir şubred de asfalt, ciuruit de gropi. Şoseaua şerpuieşte printre dealuri, paralel cu europeanul. În această lume, huruitul bolizilor este înlocuit de mugetele vitelor, iar veştile „de dincolo", din „civilizaţie" ajung aici bruiate.

Maşinile străine nu prea se încumetă să pătrundă, în vreme ce Daciile merg cu „burta suptă". Pe drumul judeţean se poate ajunge pe traseul Cluj-Napoca - Apahida - Jucu - Viştea - Coasta, urmând indicatoarele către Nicula.

Lacul Ştiucilor din satul Săcălaia, e la o aruncătură de piatră de Sic şi te întâmpină cu un peisaj de poveste, parcă nefiresc pentru această regiune: între dealurile împădurite, specifice Ardealului, se deschide privirii o imagine ruptă dintr-un tablou cu Delta Dunării. Chiar dacă se află foarte aproape de Sic, lacul aparţine de comuna Fizeşu Gherlii. Este cel mai adânc lac cu apă dulce natural, din Câmpia Transilvaniei (10-12 metri, dar adâncimea exactă a lacului nu este cunoscută) şi s-a format deasupra unui vast zăcământ de sare.

Luciul apei se întinde pe 22 de hectare şi se spune că la formare apele sale au înghiţit o mică aşezare romană de pe vremea exploatărilor. La început sărate, apele lacului s-au îndulcit după ce fundul a fost acoperit de pământ şi plante care izolează sarea de apa dulce. Zona protejată „Lacul Ştiucilor" din Săcălaia se întinde pe 140 de hectare şi este o rezervaţie zoologică, botanică şi peisagistică. Este singurul lac din Transilvania pe care creşte, la fel ca în Delta Dunării, stuf plutitor.

„Lacul Ştiucilor este un lac format prin surpare şi cel mai adânc lac din Câmpia Ardeleană. Acele vegetaţii de stuf plutitor, numite «plauri» se formează pe malurile lacurilor, dacă acestea nu sunt deranjate de om. Fiind o rezervaţie naturală, vegetaţia de pe acest lac a fost protejată mai bine decât cea a altor iazuri, transformate în timp în heleştee", spune prof. dr. Vasile Cristea de la Universitatea „Babeş Bolyai", directorul Grădinii Botanice din Cluj.

La celălalt capăt al Sicului, la ieşirea către Cluj, se desfăşoară o altă minunăţie a naturii, Stufărişul, o altă zonă protejată, care se întinde pe şapte hectare. Atracţia locului o reprezintă o punte din lemn care traversează stuful pe o lungime de aproximativ un kilometru. La intrare şi în capăt au fost construite două foişoare, iar la jumătatea drumului stă ridicat un turn din lemn folosit îndeosebi pentru observarea zburătoarelor. În cele două rezervaţii au fost identificate peste 100 de tipuri de păsări, printre care diverse soiuri de raţe, lăcari, rândunele, cocordei, eretele de stuf şi stârcul cenuşiu.

Loch Ness în România

La jumătatea punţii de lemn care traversează stufărişul a fost ridicat un turn de observare a păsărilor



„Mlaştina de la Sic a fost formată prin acumulări de apă de pe versanţi, un lucru cât se poate de frecvent în zonele de câmpie. Pe fondul unui substrat impermeabil de argilă şi marme (calcar argilos, cenuşiu, folosit pentru fabricarea cimentului, n.r.) şi datorită sărurilor existente în sol, s-a creeat un cadru care a favorizat acel tip de vegetaţie. Este un loc splendid", explică profesorul Cristea.

Toamna, lacul emană un miros puternic de sulf, iar vieţuitoarele din apă înoată aproape de suprafaţă. Pescarii locului spun că în lac sălăşluiesc câţiva monştri: ştiuci atingând dimensiuni de până la trei metri sau somni de şapte metri. „Sunt mulţi care spun că au văzut peşti uriaşi aici. Ştiu că s-au prins ştiuci sau alţi peşti de 10-13 kilograme şi caraşi de peste trei kilograme", spune Florin Surducan, administratorul lacului.

Specialiştii spun că mirosul de sulf e cauzat de compoziţia apei şi de schimbările de temperatură care se petrec primăvara şi toamna. „Lacul este alimentat de pâraiele cu apă dulce din zonă, dar şi de cele cu apă sărată, care conţine şi substanţe chimice pe bază de sulf. Pe parcursul anului, pe fundul apei ajung tot soiul de sedimente, dintre care unele se descompun. Toamna, când au loc din nou schimbări în temperatura apei, se formează un circuit prin care, treptat, apa de la suprafaţă, mai rece, se scufundă, iar cea de la fund, mai caldă, se ridică", explică biologul Laura Momeu, conferenţiar la Universitatea „Babeş-Bolyai".

"Sunt mulţi care spun că au văzut peşti uriaşi aici. Ştiu că s-au prins ştiuci sau alţi peşti de 10-13 kilograme şi caraşi de peste trei kilograme."
Florin Surducan
administratorul
Lacului Ştiucilor


Pescuit sportiv şi ciclism

LOCALIZARE. Lacul Ştiucilor şi Stufărişul se găsesc în apropiere de comuna clujeană Sic, la 10 kilometri de Gherla.

ACCES. Cu maşina se poate ajunge pe drumul E576-ul (de la Cluj la Gherla) sau pe DJ109. Există curse regulate de autobuz sau microbuz pe ruta Cluj - Gherla.

AGREMENT. Lacul Ştiucilor e un ideal pentru pescuitul sportiv. Există aici o gamă variată de peşte - ştiucă, crap, caras, lin, plătică. Pescuitul e permis doar din barcă şi pe sistemul „prinde şi eliberează". Vânatul este interzis. Turiştii pot  închiria biciclete de la pensiunea „Lacul Ştiucii". În apropiere se află Mănăstirea Nicula, Biserica Reformată, ridicată în secolul al XIII-lea, şi Stufărişul din Sic sau castelul de la Bonţida.

CAZARE. Cotată la trei margarete, pensiunea Lacul Ştiucilor, de lângă lac, are 20 de locuri. Camera costă 90 de lei. Cei cazaţi aici poti închiria gratuit biciclete. Detalii pe www.pensiunealaculstiucii.ro. Pensiunea Sovirag (Sic), de trei margarete, are 34 de locuri. Camera costă 40 de lei, iar micul dejun 10 lei. Detalii pe www.soviragpanzio.ro. Cabana pescărească „Săcălaia" are 13 paturi. Preţurile variază între 40 şi 60 de lei camera. Nu se oferă masă.

Jertfele din lacul fără fund

La jumătatea punţii de lemn care traversează stufărişul a fost ridicat un turn de observare a păsărilor

Lacul Ştiucilor s-a format pe o fostă mină de sare



Prin sat se povesteşte cum „pe vremuri", când apele se limpezeau, se putea vedea, pe fundul lacului, o bazilică romană. Oamenii locului îşi amintesc despre o echipă de scafandri din Austria care ar fi coborât până la aproape 30 de metri, întorcându-se la suprafaţă fără să fi atins fundul Lacului Ştiucilor. „Cunosc poveştile astea, dar nu pot să spun că sunt adevărate. Nici că ar fi false. Lacul s-a format pe o veche mină de sare, şi se prea poate să existe galerii atât de adânci, iar apa cu siguranţă este sărată acolo", spune administratorul lacului.

Alte legende susţin că până acum 30 de ani, când aşezarea de pe fundul lacului a fost complet acoperită de aluviuni, de fiecare dată când scafandrii se încumetau să coboare în adânc se forma un vârtej în jurul bazilicii, iar lacul îşi lua câte o jertfă. Se vorbeşte şi despre o mireasă care ar fi fost înghiţită de ape.

„Ştiu din bătrâni că pe vremuri, au ţinut oamenii o nuntă aici, la lac. Era gheaţă groasă deasupra, iar mirele şi mireasa s-au avântat pe gheaţă. Dintr-o dată, în mijlocul lacului gheaţa s-a spart, şi amândoi au fost traşi înăuntru", îşi aduce aminte Agnes Fodor, un localnic în vârstă de 78 de ani.

Legendele locului sunt îmbogăţite cu fapte istorice, care contribuie la mândria localnicilor. Comuna Sic, majoritar maghiară, este formată dintr-un singur sat, satul Sic, apărut în documente încă din anul 1291. De aproximativ 600 de ani aşezarea e împărţită în trei zone: Felszeg, Forroszeg şi Csipkeszeg, fiecare aparţinând câte unei străzi (a I-a, a-II-a şi a-III-a).

Portul şi obiceiurile erau diferite, ca şi cum cele trei străzi ar fi fost trei sate diferite. Tradiţia spunea chiar că tinerilor le era interzisă căsătoria cu cineva de pe o altă stradă. În acele vremuri, localitatea era oraş cu privilegii acordate de regele Matia Corvin. Declinul vechiului oraş a început în anii 1800, când au încetat exploatările de sare. În cea mai adâncă mină („Ocna Albastră") lucrările s-au oprit la 105 metri adâncime.

Mâncare armenească

În prezent, în Sic funcţionează o singură pensiune, Sovirag (înseamnă „Floare de Sare în maghiară"), de trei margarete, care aparţine primarului. „Specialitatea casei este ciorba de hurut, mâncare armenească, specifică acestor locuri, făcută din verdeţuri şi frunze de legume fierte în lapte acru", explică proprietarul, Sallai Janos.

Tradiţiile armeneşti au fost aduse în zonă de coloniştii care au înfiinţat oraşul Gherla. De curând, o altă pensiune s-a deschis, din fonduri europene, în Săcălaia, peste drum de Lacul Ştiucilor. „Este o zonă foarte frumoasă. Mulţi ar vrea să se trezească în fiecare dimineaţă în faţa unui asemenea peisaj, după cum mi-au mărturisit de nenumărate ori", spune Virgil Mureşan, proprietarul pensiunii „Lacul Ştiucilor".

Lacul Ştiucilor s-a format pe o fostă mină de sare
image
Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite