Claudia viseaza sa mearga la scoala, sa vada marea si sa-si faca prieteni pe Internet

Are 16 ani, ii plac trandafirii rosii, animalele, filmele de dragoste. Daca ar putea vreodata sa se tina singura pe picioare, s-ar duce la scoala - asta e cel mai frumos vis. La varsta cand bebelusii

Are 16 ani, ii plac trandafirii rosii, animalele, filmele de dragoste. Daca ar putea vreodata sa se tina singura pe picioare, s-ar duce la scoala - asta e cel mai frumos vis. La varsta cand bebelusii fac primii pasi sub privirea induiosata a parintilor, Claudia a suferit cea dintai interventie chirurgicala. O boala rara - se cunosc doar cateva cazuri in Europa - ii osifica progresiv muschii si articulatiile. Paradoxal, cu ani in urma, boala i-a salvat viata: atunci cand tatal ei, cu mintea luata de bautura, a smuls-o din patul pazit de icoane, si a vrut sa o arunce pe fereastra, ca pe un televizor stricat. Trupul rigid ca o scandura n-a incaput insa pe geam.
Miozita osifianta, boala "oamenilor de piatra"
Strange in brate un dinozaur din plus decolorat si ne fixeaza cu ochi mari. Nu vrea sa o fotografiem. Trasaturile delicate, aproape transparente, i se destind copilaros abia cand vine vorba de lucrurile care ii plac: melodiile Deliei si Andreei Balan, filmul "Inger luminos" cu eroina Mariana care isi cauta cu disperare iubirea vietii. Raspunde scurt, aproape soptit, ca si cum cuvintele i s-ar putea intoarce impotriva. Fetita e de fapt o domnisoara in toata firea. In aprilie, cand implineste 17 ani, o sa se machieze (ca de fiecare data in astfel de ocazii), o sa se vopseasca blond, o sa-si puna pe degete inele si o sa sufle in tort. O sa-si cheme prietenele, studente la psihologie, pe care le suna de cate ori are ocazia de pe telefonul mobil platit cu multe sacrificii ("Cartelele astea ma omoara!", exclama mereu mama Claudiei). Celularul nu e un moft: e un remediu impotriva singuratatii, si e singurul aparat pe care fata il poate duce la ureche din pozitia imposibila in care a lasat-o boala. Miozita osifianta este o defectiune genetica a colagenului si da "oameni de piatra". Boala nu are deocamdata leac. Claudiei i-a contorsionat corpul astfel incat fetita nu poate sta decat in pat, de-a latul; sub piciorul stang, flexat pe langa coapsa, mama ii asaza intotdeauna un scaun. Piciorul drept, impins dureros inainte, ramane in aer, intr-o vesnica figura de balet.
Premianta "la domiciliu"
Bani, masini, blonde supermodel, calatorii - asta iti raspunde un adolescent daca-l intrebi ce-si doreste cel mai mult. Claudia vrea cu ardoare sa se tina singura pe picioare, ca sa mearga la scoala. Stie sa citeasca de la 5 ani. A facut scoala primara la domiciliu, si a fost premianta in primele doua clase. Se mandreste tare de tot cu fotografia de grup cu colegii, pentru care mama a transportat-o special pana in curtea scolii 84 din Bucuresti. Numai capete cu coronite; Claudia e singura care-si tine in mana cununa, care, altfel, i-ar fi alunecat de pe crestet. A citit tot ce era in biblioteca familiei, mai mult povesti si romane de aventura. Mainile n-o mai ajuta insa la scris. Si-ar dori enorm un laptop, pe care sa poata tasta e-mailuri pentru prieteni din toata lumea. Mama ei ridica din umeri: de unde laptop, cand pensia e abia cat jumatate din factura la intretinere? Parintii fetei sunt despartiti. Mama, care ingrijeste si de Claudia, si de fratele ei, mai mic cu 3 ani, e pensionata pe caz de boala, si e la a patra operatie de coloana. Credinta ii da putere sa ia lucrurile asa cum sunt. Dar Claudia are momente de disperare si de revolta. Filmele de la televizor cu bogati, frumosi si fara griji o fac uneori sa izbucneasca intr-un plans nestavilit.
Singura plimbare in oras - acum un an, cu Salvarea
Ar vrea sa vada muntele, marea. A vizitat orasul pentru prima oara acum un an, cu Salvarea. "A fost frumos", spune ea. Cei de la Secretariatul de Stat pentru Handicapati au promis ca o sa-i trimita o masina in fiecare luna, dar au uitat intre timp. "Ne-ar prinde bine si un Trabant, orice, numai s-o scoatem la aer", spune mama Claudiei. Fetei nu-i place sa o plimbi prin fata blocului - e atata pustime care o necajeste. Cand nu e la televizor, isi pune muzica sau priveste giumbuslucurile catelusei Fluffy. Un papagal, o broasca testoasa, o pisica si o rata au fost succesorii patrupedului jucaus. O data pe saptamana, monotonia e intrerupta de vizita Mariei, asistenta de la Crucea Alb-Galbena. De 3 ani, Maria ii doftoriceste escarele si ii schimba pansamentele. O data pe luna ii aduce o sacosa cu zahar, orez, margarina, ulei, destinata cazurilor sociale. Daca ar putea, Claudia s-ar face doctorita. Sau avocat.