Centru-pilot de integrare socio-profesionala a persoanelor cu handicap

O mana de oameni incearca la Tg. Carbunesti sa demonstreze ca si persoanele cu handicap pot fi utile societatii. 30 de tineri cu handicap usor muncesc opt ore pe zi in atelierele Centrului-pilot de

O mana de oameni incearca la Tg. Carbunesti sa demonstreze ca si persoanele cu handicap pot fi utile societatii. 30 de tineri cu handicap usor muncesc opt ore pe zi in atelierele Centrului-pilot de readaptare, formare si integrare socio-profesionala a persoanelor cu handicap - singurul din Romania. Au ateliere de croitorie, tamplarie, brutarie/patiserie, o carmangerie, un magazin, cofetarie si coafura. Curand vor intra in functiune sera de legume si sectorul horticol. Tinerii cu handicap trec intai printr-o perioada-filtru de trei luni in care petrec cate doua saptamani in fiecare atelier pentru a le fi evaluate capacitatile de munca, cat si abilitatile. In acelasi timp, ei primesc teste de personalitate, inteligenta sau creativitate. Apoi, anual, sunt evaluati profesional. Dupa cei trei ani urmeaza sa se faca evaluarea finala in vederea atestarii profesionale. Odata incheiata aceasta perioada, persoanele de aici ar urma sa fie angajate de diverse firme: "Pana acum, la noi au fost ajutati doar copiii din orfelinate. Trebuie inteles ca sunt persoane cu handicap usor care pot sa desfasoare anumite activitati. Avem, spre exemplu, doua persoane care pot lucra la masina de cusut o lenjerie de pat de la cap la coada. Avem cateva fete care au invatat sa faca prajituri. Dar daca dupa cei trei ani nu vor primi sprijin, munca noastra va fi in zadar. Totul depinde de mentalitatea celor din jur", spune psihologul centrului. Augustin Buga, directorul acestei institutii marturiseste ca fara o initiativa legislativa de infiintare a unor "ateliere protejate", cum exista in strainatate, nu crede ca tinerii de aici isi vor gasi un loc al lor. In afara locului de munca, autoritatile vor trebui sa le asigure locuinte. Trei din ei locuiesc deja in apartamente oferite de stat si sunt angajati la Centru, cu carte de munca, drept muncitori necalificati. Daca cele mai multe fabrici din zona isi inchid portile, Centrul-pilot de la Tg. Carbunesti inregistreaza profit. Nu semnificativ, spune directorul, pentru ca menirea principala a centrului este sa organizeze cursuri de formare. Cele mai multe comenzi se inregistreaza la atelierul de croitorie. Oricine poate veni si lasa comenzi aici, fie ca e persoana fizica sau juridica. O lenjerie de pat, in functie de dimensiuni, costa aproximativ 700.000. O usa din stejar, cu tot cu feronerie, ajunge la 3,5 milioane, in conditiile in care pe piata din Tg. Jiu trebuie sa scoti din buzunar mai bine de 5 milioane de lei. Majoritatea tinerilor cu handicap din Centrul-pilot si-au regasit familiile dupa ani buni. Exista cazuri izolate in care parintii si-au reprimit copiii acasa. Unii au facut-o din dragoste, dar cei mai multi din interes. "Te primesc acasa daca aduci bani", asa suna de cele mai multe ori urarea de bun-venit. Povesteste Simion C.: "Mama mi-a spus imediat ca nu ma tine acasa decat daca am servici. Eu am incercat, i-am spus ca si ea, si eu am avut probleme, fiecare cu ale lui. I-am dus alimente, am lucrat 4 ani la un patron in Tg. Jiu. Ii duceam bani si mancare. Cu cat ii duceam mai mult, cu atat era mai nemultumita. M-a si batut. Apoi, mi-a spus ca nu are ochi sa ma vada, dar i-am rspuns ca nici eu si i-am mai spus ca pe langa cei 9 frati puteam sa mananc si eu un castron de ciorba. N-o consider mama. Ii consider parinti pe angajatii centrelor prin care am trecut". Simi, cum ii spun angajatii centrului, asteapta sa vina primavara sa ia in primire sera de legume. Pana atunci, lucreaza la calculator, face baza de date a personalului din centru. Ferentz Zolt si-a regasit mama cand avea 29 de ani. Si asta s-a intamplat dupa ani de cautari. Dupa ce adresele trimise de centrul de plasament din Balteni la domiciliul familiei lui Zolt au ramas fara raspuns, el a luat cartea de telefon si pur si simplu a sunat acasa. Insotit, a plecat la Baia Mare pentru a-si cunoaste familia. In cazul lui, revederea a fost una placuta. A ales sa nu ramana acolo, dar merge in concediu si de sarbatori in familie. Zolt este angajat ca muncitor necalificat si este botezat de directorul centrului, Augustin Buga.