Cartier, bijutierul regilor, regele bijutierilor

Ce au în comun regii şi prinţii din România, Marea Britanie, Spania, Portugalia, Monaco, Rusia, Grecia, Serbia, Belgia şi Egipt cu maharajii din India, Siam şi Nepal? Cu toţii au coroanele făcute de Cartier. Doar un membru al unei case regale putea acorda fondatorului Cartier denumirea de „Bijutierul regilor, regele bijutierilor“. Un prinţ de Wales a fost primul care a folosit sintagma.

Etalon în lux şi bun-gust, Cartier are în spate o istorie de peste 150 de ani. Primul magazin Cartier a apărut în 1847, la Paris. Louis François Cartier, fondatorul imperiului, lucrase ca ucenic al bijutierului parizian Adolphe Picard şi, atunci când acesta s-a retras, a preluat afacerea. Succesul noului bijutier a venit aproape instantaneu, având un motiv simplu: simplitatea.

Bijuteriile propuse de Cartier erau, de fapt, modele simplificate ale podoabelor foarte ornate, specifice acelor vremuri. Tot simplitatea a fost cheia către aristocraţie. Prinţesa Matilda, verişoara lui Napoleon şi cea care dicta tendinţele modei în acea perioadă, a fost unul dintre primii clienţi de vază ai casei Cartier. Comisioanele private - prin definiţie cerute de clienţi bogaţi - au crescut considerabil. Până la sfârşitul secolului, magazinul s-a mutat pe exclusivista Rue de la Paix, centrul modei pariziene. Aici a rămas sediul central al companiei pe tot parcursul secolului al XX-lea.

Afacere de familie

Din 1847 şi până în 1963, toţi cei care s-au perindat la conducerea Cartier aveau numele de familie Cartier. Louis Alfred Cartier s-a alăturat tatălui său, Louis François, la cârma magazinului de bijuterii. În această perioadă, faima bijutierului francez s-a răspândit dincolo de Paris.

Zorii anilor 1900 au găsit magazinul sub conducerea lui Louis Alfred şi a fiilor săi, Jacques, Louis şi Pierre. Jacques a fost trimis în Marea Britanie pentru a se ocupa de noul magazin deschis la Londra. Pierre a plecat în Statele Unite ale Americii, unde a deschis un magazin la New York, în 1908. Louis a rămas la Paris. Aceste trei magazine - Paris, Londra, New York - rămân şi astăzi emblemele imperiului Cartier.

Cei trei fraţi au fost cei care au construit practic imperiul Cartier, fără a renunţa însă la propriile pasiuni: Louis clădea legenda Cartier la Paris; Jacques călătorea des în India şi Golful Persic pentru a căuta cele mai frumoase perle; Pierre îşi dezvolta legăturile cu familiile Rockefeller, McLean, Vanderbilt, Astor şi Whitney - dacă ar exista aristocraţie americană, aceste nume s-ar afla cu uşurinţă în fruntea ei. Extinderea pe piaţa britanică s-a dovedit mai mult decât inspirată. Regina Alexandra a Marii Britanii a comandat 27 de tiare în onoarea încoronării Regelui Eduard al VII-lea din 1902.

Doi ani mai târziu, Eduard desemna Cartier drept bijutierul oficial al casei regale britanice. La scurt timp după aceasta, casele regale din Spania, Portugalia, Monaco, Rusia, Grecia, Serbia, Belgia, Egipt, România, Albania, India, Siam şi Nepal au făcut acelaşi lucru. Tocmai datorită acestor legături, un prinţ de Wales a folosit sitagma „Bijutierul regilor, regele bijutierilor" când vorbea de Cartier.

Modelele propuse de Cartier urmau stilul Guirland, însă temperau designurile ornate ale acestuia cu simplitatea-emblemă a Cartier. Casa a evitat oarecum valul Art Nouveau, atât de răspândit în acea perioadă, promovând, în schimb, stilul Art Deco, care va avea un puternic impact în perioada interbelică.

1847 este anul în care a fost deschis primul magazin Cartier, la Paris.

Cum se îmbină arta cu afacerile

Simplitatea modelelor a fost cheia către succes  Foto: Reuters

Ridicarea casei Cartier la rang de imperiu i se datorează lui Louis Cartier. Extraordinarul său simţ estetic, completat de flerul pentru afaceri, a transformat bijutierul într-un gigant de talie mondială. Louis Cartier a fost unul dintre primii bijutieri care a folosit platina. Având o densitate mai redusă decât a aurului, platina a permis apariţia aşa-zisei monturi „invizibile".

Motivele de inspiraţie animală au însoţit de la început Cartier   Foto: Reuters

Tot el este cel care, urmând pasiunea bunicului său pentru ceasuri de mână, le-a transformat în adevărate obiecte de artă. În colaborare cu producătorul de ceasuri Edmond Jaeger, Cartier a prezentat, în 1904, modelul „Santos", considerat primul ceas de mână modern. Ceasul a fost creat pentru - şi în onoarea - prietenul lui Louis, aviatorul brazilian Alberto Santos-Dumont.

100 de dolari şi un şirag de perle

„Santos" a fost urmat de mai multe modele, cele mai cunoscute fiind „Tonneau" (1906) şi „Tank" (1918), creat în onoarea victoriei Aliaţilor în Primul Război Mondial.

Interesul casei Cartier pentru ceasuri de mână era o mişcare cel puţin curajoasă. Până atunci, domnii purtau doar ceasuri de buzunar. De altfel, fiecare bărbat care purta un astfel de ceas făcea o declaraţie puternică de fashion. Magazinul din Paris s-a extins, iar cel din New York s-a mutat pe pretenţioasa stradă Fifth Avenue. Pierre Cartier a cumpărat aici o clădire pentru 100 de dolari şi un şirag de perle naturale, a cărui valoare se ridica la un milion de dolari.

Încă prezent în basme moderne

Louis şi Jacques au murit în 1942, iar Pierre a devenit unic preşedinte al companiei. Atunci când a murit şi acesta, în 1964, Cartier se afla deja în declin financiar. Până la sfârşitul anilor '60, imperiul de lux era destrămat, iar ramurile din Franţa,Marea Britanie şi SUA aveau proprietari diferiţi. În 1973, un grup de investitori (printre care mogulul industrial Robert Hocq şi familia Rupert - fondatoarea „dinastiei" Rothman/Richemont) a cumpărat filiera din New York. Până la sfârşitul deceniului, acest grup reunise toate ramurile.

Lansarea liniei „Le Must de Cartier" care vindea produse precum brichete şi eşarfe la preţuri mai accesibile a asigurat accesul numelui Cartier la o gamă mult mai largă de consumatori. Cartier are acum mai mult de 200 de magazine în întreaga lume şi continuă să facă parte din poveşti cu prinţi şi prinţese. Tiara purtată de Catherine Middleton (foto) la nunta cu prinţul William este semnată Cartier.