Camatarii - sponsori ai romanilor care vor sa munceasca in strainatate

Prin asa-numita Lege privind protectia salariatilor, intrata in vigoare anul trecut, s-a desfiintat acreditarea de catre Ministerul Muncii a firmelor ce intermediaza plasarea fortei de munca in

Prin asa-numita Lege privind protectia salariatilor, intrata in vigoare anul trecut, s-a desfiintat acreditarea de catre Ministerul Muncii a firmelor ce intermediaza plasarea fortei de munca in strainatate. De asemenea s-au introdus noi norme in domeniu. Primul efect al legii s-a facut simtit inca de acum un an: romanii care vor sa plece legal la munca in strainatate nu mai au nici un reper in alegerea firmelor intermediare. Bazandu-se pe declaratiile de buna credinta ale patronilor, majoritatea ajung sa fie aruncati pe trotuarul vreunei metropole, fara bani si fara slujbe. Al doilea efect incepe sa apara acum. Sub motivul ca-i protejeaza pe muncitori de lacomia firmelor de intermediere, initiatorii legii au interzis incheierea actelor care presupuneau obligatii financiare intre patronii acestor firme si muncitorii romani. Pana anul trecut, costurile obtinerii unui permis de munca temporar in strainatate puteau fi platite in avans de catre firma intermediara sau de catre patronii straini care angajau muncitori romani. In schimbul banilor, cei care doreau sa plece in strainatate incheiau o intelegere cu ajutorul a doi giranti sau garantau returnarea imprumutului cu proprietati imobiliare. Dupa inceperea lucrului, muncitorii urmau sa achite imprumutul din salariile castigate. O astfel de intelegere este ilegala in momentul de fata, astfel ca, in disperare de cauza, majoritatea muncitorilor romani care vor sa se angajeze in strainatate au apelat la camatari. Costul obtinerii unui permis de munca in Israel sau in tarile vest-europene porneste de la 1.000 de dolari in sus. In acesti bani sunt incluse traducerea si legalizarea permiselor de munca in tara de destinatie, taxele pentru avize, curieratul, costul drumului (cel putin dus) si comisionul firmei intermediare. Descalcirea hatisului birocratic, atat in Romania, cat si in tarile vest-europene, cere insa timp. In majoritatea cazurilor, plecarile programate pentru o zi anume se prelungesc, din pricina hartogariei, cu cateva saptamani, sau chiar luni. Neplecand la munca la termenul fixat, muncitorii nu pot returna banii camatarilor si nici dobanda mai mare nu pot plati. Astfel s-a ajuns ca la poarta firmelor de intermediere de forta de munca sa nu se mai inghesuie doar muncitori amarati, ci si camatari dornici sa stie ce se intampla cu banii lor. "A venit la dumneavoastra acum o luna un baiat caruia i-ati promis ca il trimiteti saptamana asta. De la dumneavoastra a venit la mine sa-l ajut cu bani. Actele nu i-au fost inca vizate nici macar de autoritatile romane, deocamdata. Cand pleaca amaratul ala, ca cica n-are de unde sa-mi dea banii pana nu pleaca?", intreba zilele trecute un "om de afaceri", pe patronul unei firme de intermediere. Raspunsul, standard se pare, a fost: "Actele sunt in lucru. Daca vrea, se poate retrage de pe lista de asteptare". Cum retragerea ar fi insemnat obtinerea a zero lei dobanda, camatarul a luat la puricat actele, a injurat birocratia din toate tarile si a plecat.