"Buneii" sunt, tot mai adesea, stâlpii clanului

În viitorul apropiat, un copil va avea mai multe şanse de a deţine din ce în ce mai multe rude în vârstă decât un vârstnic de a avea nepoţi. Speranţa de viaţă creşte, şi odată cu ea

În viitorul apropiat, un copil va avea mai multe şanse de a deţine din ce în ce mai multe rude în vârstă decât un vârstnic de a avea nepoţi. Speranţa de viaţă creşte, şi odată cu ea numărul pensionarilor. Aceştia devin astfel din ce în ce mai mult "stâlpii familiei".

Cifrele arată făra putinţă de tăgadă că în toată lumea civilizată, speranţa de viaţă creşte iar natalitatea scade dramatic. Prin urmare, în anii ce vor urma, lumea va fi populată de bunici. Puţinii copii care se vor naşte vor fi înconjuraţi din ce în ce mai mult de vârstnici. Din ce în ce mai mulţi bunici, unchi şi străbunici vor face parte din universul familial.

Diminutivele care desemnează diverşii reprezentanţi în viaţă ai arborelui genealogic se înmulţesc. "Buni", "bunelul", "bunul", "mam-mare" sunt apelativele folosite din ce în ce mai des pentru a diferenţia reprezentanţii senectuţii din familie.

Un bărbat care acum are şaizeci de ani este încă în putere şi sănătos nu se mai gândeşte să-i lase în grijă fiului său greutăţile familiei, ci speră mai degrabă să construiască pentru încă douăzeci de ani lumea alături de fii şi de nepoţi, susţine Robert Rochefort, directorul general al Centrului de cercetări pentru studiul şi observarea condiţiilor de viaţă de la Credoc, din Franţa.

Din ce în ce mai puţini bătrâni din ziua de astăzi se gândesc ca odată ajunşi la pensie să rămână doar anexe, elemente inactive care să asigure doar "mentenanţa uzinei" numită familie, explică psihologii. Perspectiva renunţării la o viaţă întreagă de activitate doar pentru a avea grijă de nepoţi nu-i prea mai încântă pe seniorii vremurilor noastre. De altfel, din ce în ce mai multe organizaţii militează în prezent tocmai pentru ca aceia ajunşi la senectute să nu depună armele şi să rămână cetăţeni cu drepturi egale angajaţi în viaţa profesională, publică şi politică.

Potrivit specialistei franceze în psihologie Brigitte Camdessus, cofondatoarea Centrului de studii clinice a comunicării familiale, seniorii zilelor noastre au devenit adevăraţii "pivoţi ai familiei". Ei sunt cei care asigură, spre exemplu, o variantă de rezervă pentru cazurile în care familia se destramă. Generaţia actuală de bunici este cea care a cunoscut "boom"-ul economic de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Este prima generaţie în jeanşi. Ei sunt cei care au trăit revoluţia sexuală şi s-au adaptat noilor ameninţări mondiale - pericolul nuclear, drogurile, SIDA, terorism. Sunt în cele din urmă bunicii pentru care inovaţiile tehnologice nu mai reprezintă mari surprize şi din acest motiv sunt mult mai maleabili şi se adaptează mai uşor schimbărilor survenite în structura familiei.

"Şcoala bunicilor"

Divorţurile, rupturile din sânul familiei, recombinările, concubinajul, căsătoriile interculturale, căsătoriile homosexuale sunt mai uşor acceptate şi depăşite şi prin urmare surmontate de bunicii noului mileniu. Din ce în ce mai des bunicii moderni sunt puşi în situaţia de a ţine locul părinţilor. Este, spre exemplu şi cazul bunicilor din România, ai căror copii sunt plecaţi la muncă peste hotare şi care astfel sunt nevoiţi să-şi crească singuri nepoţii.

Psihologul Claudine Attias-Donfut îi numeşte chiar pe aceşti bunici "părinţi de rezervă".
Pe de altă parte, atunci când sunt nevoiţi să locuiască împreună cu toată familia, bunicii au un rol ingrat, acela de a rămâne în plan secund atunci când copiii lor sunt acasă. "Nu este deloc uşor ca, după ce ai stat o jumătate de zi acasă cu nepoţii şi i-ai ajutat şă-şi facă temele, să fii nevoit să te retragi tăcut atunci când auzi cheia în uşă, care anunţă sosirea copiilor de la serviciu.

Mai ales că în ziua de astăzi aceştia au devenit extrem de intoleranţi cu părinţii şi bunicii lor. Toate acestea îi obligă pe cei în vârstă să fie în permanenţă foarte atenţi la toanele copiilor lor", explică Jeanne-Marie Hebbinckuys, psiholog şi preşedinta unui organism care se ocupă cu problemele persoanelor de vârsta a treia din Franţa, Ecole de Grand Parents Europeens (EGPE) - "Şcoala Bunicilor Europeni".

Problema cu care se confruntă bunicii societăţii moderne este cea a instabilităţii relaţiilor interpersonale, susţine Jeanne-Marie Hebbinckuys. Ei trebuie să facă faţă conflictelor care adesea destramă într-o clipă un cuplu. "Tinerii din ziua de astăzi nu mai sunt dispuşi să acorde concesii, şi din cauza unor simple contradicţii minore, sunt în stare să-şi arunce în aer familia", explică specialiştii.

Astfel de probleme sunt privite în prezent ca un fapt banal. Salvarea acestor familii instabile sau destrămate o reprezintă tocmai bunicii "luptători" ai timpurilor moderne, cei care spre deosebire de generaţiile trecute nu mai acceptă un rol pasiv, ci încearcă de cele mai multe ori să refacă unitatea şi continuitatea familiei.