Boschetari de lux, intr-un canton

Targu Mures este printre putinele municipii din tara traversate de o cale ferata. In vara lui 2001, la trecerile de nivel s-au schimbat barierele clasice, montandu-se bariere automate, cu semnalizare

Targu Mures este printre putinele municipii din tara traversate de o cale ferata. In vara lui 2001, la trecerile de nivel s-au schimbat barierele clasice, montandu-se bariere automate, cu semnalizare acustico-vizuala. Au disparut clasicii cantonieri, care dadeau la manivela pentru a ridica si cobori barierele, fiind abandonate si micile cladiri, respectiv cantoanele in care isi faceau serviciul. Cel putin cantonul din zona cartierului Aleea Carpati doi ani a ramas pustiu, fiind din cand in cand populat cu diversi homlesi care rapid erau saltati de politie. Prin iunie 2003, localnicii au remarcat ca acea casuta avea "locatari stabili", o familie cu copii minori. Fiind un cartier vechi de peste 40 de ani, cu oameni stabiliti de-o viata acolo, zona a fost mereu una linistita. De aceea, initial, cetatenii au fost suspiciosi, insa treptat s-a creat un curent de simpatie pentru acesti oameni pe care nevoia i-a obligat sa adaste acolo. Locul este mereu mentinut curat, imprejurul fostului canton mica gradina de flori e frumos intretinuta, trotuarele maturate, curatate iarna de zapada si, nu in ultimul rand, nu se mai isca scandaluri. Atat in 2003, cat si in 2004, de Craciun si de Revelion, tanara familie a fost vizitata de vecinii de cartier, care au venit cu haine, bani si obiecte, indulcindu-i traiul. Pentru sute de alti cetateni (multi cu cereri depuse de 7-8 ani), ca si pentru familia Kapas obtinerea unei locuinte in Targu Mures este practic imposibila. Cantonul neavand curent electric, noaptea lumina le vine de la stalpii de pe strada, incalzirea o fac cu lemne, oamenii improvizand o soba dintr-un butoi metalic, iar apa, de baut si pentru spalat, o iau de la liceul agricol din apropiere. Uneori, cate o familie din cartier le permite sa faca o baie... Pe vreme de iarna alunga frigul, punand carpe pe la geamuri si izoland, oarecum, camaruta. Kapas Mircea Cristian are 26 de ani si e din Bistrita-Nasaud. Este casatorit de cinci ani cu Anisoara, de 24 de ani, din comuna mureseana Ogra si au patru copii - Mircea, de patru ani, Lacrimioara, de aproape trei, Daniel, de un an si jumatate, si Emanuela, de opt luni. Aceasta din urma, in certificatul de nastere, are trecut un domiciliu... fara adresa. Inainte de a se stabili in canton, Mircea a stat cu familia sa la o matusa din Targu Mures. Pana sa vina aici, el a fost la o casa de copii din Bistrita. Mama sa este handicapata si are doua surori gemene, la randul lor cu handicap de gradul I, toate fiind ingrijite de acea matusa. "Dupa ce m-am casatorit, am avut scandaluri cu parintii si matusa-mea care ne reprosau ca ei ne intretin si a trebuit sa plecam". Intrebat cum de au gasit tocmai acel loc, Kapas Mircea spune: "Umblam la pescuit pe Mures si am vazut cantonul. M-am uitat pe geam, era gol si mi-a fost frica la inceput sa intru ca stiam ca-i a celor de la CFR. In prima noapte am dormit pe hainutele copiilor. Dimineata, am gasit intr-un colt o matura si m-am pus sa fac curat. Si de atunci incolo am mentinut curatenia inauntru si imprejur". Omul s-a dus din proprie initiativa la CFR, sa se stie de el si familia lui. "Seful de la CFR la inceput n-a vrut sa ne vada inauntru, ca pune politia pe noi si ca-i dat in chirie cantonul. Apoi au tot venit patrulele, ne-au verificat actele de identitate, ne-au tot scos si iar am intrat, dar politia pana la urma n-a mai zis nimic". In timp, au dat declaratii despre situatia lor, li s-au facut fotografii si au fost luati in evidenta "ca boschetari", fiind acceptati cu conditia sa nu permita altor indivizi sa intre acolo. Vara trecuta a venit la ei chiriasul-viitor proprietar, angajat al CFR, si le-a spus ca locul este cumparat, sa se pregateasca sa plece in primavara, ca vine sa darame, sa construiasca o casa sau un magazin. Comisia de la Regionala Brasov a aprobat vanzarea locului, dar trebuie sa mai treaca timpul pana cand, birocratic, toata documentatia se aproba. Ei zilnic traiesc cu gandul la inevitabilul moment al plecarii. "Va trebui, atunci, sa mergem la parintii sotiei, la Ogra. Si ei sunt destul de multi, is saraci si stau intr-o casa de pamant". Cetatenii din batranul cartier situat pe malul raului Mures s-au obisnuit cu acesti oameni, simpli, dar decenti, care au dovedit ca stiu sa se comporte civilizat, si le-au adus o gramada de obiecte - pat, un tol, carucior si jucarii pentru copii, haine de toate soiurile... "Cei de la televizor ne-au filmat si de atunci au venit oameni din tot orasul si ne-au dat ajutoare, haine si de mancare". In ce priveste banii, Kapas Mircea spune ca mereu gaseste de lucru in cartier, la batut covoare, vopsit, varuit in apartamente sau facut curat pe la blocuri. De ultimul Craciun au primit atata mancare si cadouri incat nu mai incapeau ei de multimea lor, asa ca o parte le-au daruit unei case de copii, iar cumpana dintre ani au petrecut-o in apartamentul unor vecini de cartier, niste batrani ai caror copii se stabilisera in strainatate. "Ne pare foarte rau ca o sa vina vremea sa plecam, ca ne-am obisnuit cu vecinii...".