Viaţă de pirotehnist: anonimii care dau nas în nas cu bombele

Pirotehniştii Poliţiei spun că vin la serviciu din pasiune, deşi sunt conştienţi că viaţa lor este pe muchie de cuţit la fiecare acţiune. Serviciul Pirotehnic de la Poliţia Capitalei a fost înfiinţat în 1986, după explozia unei bombe. De atunci, au existat sute de intervenţii şi multe situaţii periculoase.

Sunt destul de zgârciţi cu vorbele şi înainte să scoată vreun cuvânt îşi măsoară interlocutorul din cap până-n picioare. Parcă l-ar scana să vadă dacă nu cumva are ascuns un dispozitiv exploziv improvizat. În comportamentul lor se simte rigoarea militară. Nici nu se putea altfel, având în vedere că în meseria lor primează rigoarea şi autocontrolul. În cazul unei ameninţări cu bombă, ei sunt cei care intervin.

Bomba cu bile din Herăstrău

La 51 de ani, comisarul-şef  Stelian Manea se poate lăuda că este unul dintre cei mai vechi pirotehnişti. A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri activi, Arma „Geniu"  şi, după ce a lucrat trei ani ca ofiţer la Ministerul Apărării, a ales să vină în Poliţie. De aproximativ 20 de ani este la „Pirotehnic". A participat la sute de intervenţii. A avut „norocul" să fie de serviciu de fiecare dată când alarma cu bombă a fost reală. Spune că, de fapt, în munca de pirotehnist trebuie să ai 60% pricepere şi 40% o relaţie bună cu Cel de Sus.

„Cred că relaţia mea cu Cel de Sus este încă foarte bună, din moment ce nu am păţit nimic până acum", susţine, zâmbind, Stelian Manea. Este şef de echipă aşa că el are ultimul cuvânt atunci când se decide  modul de nutralizare a unui dispozitiv explozibil. Comisarul-şef Stelian Manea s-a întâlnit cu prima bombă pe 30 aprilie 1992. Atunci a avut de-a face cu celebrul dispozitiv explozibil cu bile amplasat în portbagajul unui autoturism  parcat pe aleea de acces către restaurantul Pescăruş din Parcul Herăstrău.

„A fost cel mai mare dispozitiv improvizat de pe teritoriul României. Avea şase kilograme de exploziv plastic C4 şi aproximativ  2.000 de bile de oţel de 11 milimetri diametru. Era alimentată de la bateria maşinii şi acţionată cu o telecomandă radio. Am tăiat alimentarea şi am reuşit să o anihilăm. Dacă ar fi explodat, ar fi ras totul pe o suprafaţă de câteva sute de metri  pătraţi", a povestit Stelian Manea.

„Mă gândeam la cel cu telecomanda"

La 8 aprilie 2000, o bombă amplasată sub o maşină parcată în faţa localului Irish Pub din centrul Capitalei avea să îi pună, din nou, nervii la încercare pirotehnistului. „Era într-o sâmbătă. Când am ajuns acolo şi am văzut antena mi-am dat seama cu ce avem de a face. Era un dispozitiv improvizat tip ţeavă cu diametrul de aproximativ opt centimetri, umplut cu exploziv plastic (Semtex) şi telecomandat prin radio. Era plasat chiar sub scaunul şoferului. A fost într-adevăr foarte periculos. A trebuit să mă apropii foarte mult.

Aproape am atins cu nasul bomba. Nici nu aveam timp să mă gândesc că pot muri în orice clipă. Am aşezat suportul cu disruptoarele şi am fugit de acolo. Acum avem robot care face acest lucru. Îmi imaginam că cel care are telecomanda se poate ascunde oriunde şi poate oricând să apese pe buton. În timp ce mă depărtam îmi imaginam cum explodează bomba. Mă gândeam doar la copil şi soţie. Am reuşit s-o neutralizăm. Misiunea s-a încheiat cu bine. Nu a murit nimeni", ne-a povestit comisarul şef Stelian Manea.

Tot el a fost şi la neutralizarea „sifonului de la Voluntari", un dispozitiv exploziv contruit dintr-un cilindru  de aluminiu de aproximativ 5 litri care conţinea apă şi carbură de calciu. Acesta avea un ceas mecanic şi un sistem electronic pentru producerea scânteii, dar pirotenhniştii au reuşit să-i dea de cap. „Consider că această meserie este una nobilă. În mâinile noastre stau vieţile oamenilor atunci când avem de a face cu un dispozitiv real. Noi nu putem da greş. Sau mai bine zis nu putem greşi decât o dată".

Serviciul, înfiinţat după un atentat

Serviciul Pirotehnic a fost înfiinţat în anul 1986, după ce în România a avut loc un atentat cu două dispozitive explozive amplasate pe o maşină capcană în Bucureşti. Unul dintre acestea a explodat în timp ce se încerca neutralizarea lui. „Au fost victime atunci. Atentatorii au fost prinşi foarte repede. După acest incident s-a hotărât înfiinţarea unui serviciu specializat pentru neutralizarea acestor bombe artizanale, până în acel moment neexistând o astfel de structură în cadrul poliţiei. Din 2000 a fost inclus în cadrul Serviciului Independent pentru Intervenţii şi Acţiuni Speciale al IGPR. Din mai 2009, în urma reorganizării a devenit un simplu birou în cadrul Poliţiei Capitalei", a explicat comisarul-şef Mugurel Săftoiu.

Cine dă alarma

Agentul Andrei Gheorghe (33 de ani) este cel mai nou în breaslă. Lucrează la Dispecerat. El este cel care preia informaţiile atunci când se dă „alarma" şi anunţă echipa. Trebuie să înţeleagă cel mai bine informaţia pe care o primeşte şi să o dea mai departe colegilor. A ales să fie pirotehnist pentru că iubeşte tehnica şi tot ceea ce ţine de ea. În fiecare zi se pune la curent cu toate noutăţile în domeniul dispozitivelor explozibile artizanale. „Până să ajung aici, credeam că bomba se dezamorsează cu patentul, ca în filme. Acum îmi dau seama că este mult mai complex", spune amuzat agentul.

„Nu ne plictisim"

Subcomisarul Aurel Georgescu (37 de ani) are trei ani de poliţie şi unsprezece de armată. A venit la Serviciul Pirotehnic al IGPR, transformat acum, în urma reorganizării, în Biroul Pirotehnic din cadrul Direcţiei de Poliţie Bucureşti, prin concurs. Acum conduce una dintre echipele de intervenţie. A participat la zeci de intervenţii. Multe au fost doar alarme false. Specializarea în artilerie şi rachete din armată l-a ajutat foarte mult să se adapteze la poliţie. El a dat haina militară pe cea de poliţist pirotehnist din mai multe motive.

'''În MApN avansarea în grad depide de efectuarea unei misiuni în Afganistan. Or eu, din motive familiale, nu puteam să onorez astfel de obligaţie. Apoi, când am venit eu în Poliţie, în Ministerul Apărării se făceau liste de restructurări. În plus, schimbarea locului de muncă are şi beneficii. O nouă activitate alături de o nouă echipă te ajută să nu te plafonezi. Oricum, în meseria pe care o avem noi pirotehniştii, nu avem timp să ne plictisim, pentru că nicio misiune nu seamănă cu alta", a explicat subcomisarul Georgescu.

„Trebuie s-o facă cineva şi pe-asta"

Agentul-şef principal Niculae Martin (51 de ani) e  de 19 ani în Poliţie şi de 26 în MAI. Îi place să fie pirotehnist, meserie despre care spune că „e deosebită şi trebuie s-o facă cineva şi pe asta". Nici nu mai ţine minte la câte intervenţii a participat până acum, dar trei dintre ele nu le va uita niciodată: cea de la Irish Pub, cea de la benzinăria de pe şoseaua Bucureşti-Giurgiu şi cea din Voluntari. Spune că s-a temut de fiecare dată dar această frică a fost constructivă. „E normal să ne fie teamă. Cei care spun că nu le e frică atunci când ştiu că pot muri în orice moment, mint sau au probleme. Atunci când suntem pe teren trebuie să ne asigurăm că niciun civil nu ar putea fi rănit în timpul intervenţiei noastre, iar acest lucru amplifică teama. Spre deosebire de geniştii din armată, noi nu ştim niciodată ce fel de dispozitiv avem în faţă", a explicat Niculae Martin.

Nu salariile îi ţin la serviciu

Comisarul-şef Mugurel Săftoiu este, la cei 45 de ani ai săi, unul dintre pirotehniştii vechi ai poliţiei.  Are 21 de ani de Poliţie şi 15 ani de Pirotehnic. A absolvit Facultatea de Calculatoare, în 1995 apoi trei cursuri postuniversitare în domeniul tehnic şi alte câteva stagii de pregătire în Germania şi Ungaria.  Din 2009, în urma unui concurs, a devenit şeful Biroului Pirotehnic din cadrul DGPMB.

Mugurel Săftoiu spune că oamenii săi sunt uniţi pentru că îşi iubesc meseria. „Nu partea financiară îi ţine aici, mai ales acum când recesiunea a diminuat mult salariile poliţiştilor. Au rigoarea în sânge şi chiar nimic nu se poate compara cu momentul în care realizezi că ai dus misiunea la bun sfârşit", spune Săftoiu.

40 de kilograme are un costum complet de pirotehnist.

Bombele din România

- Aprilie 1992. Bomba cu bile din Parcul Herăstrău - Bucureşti, avea şase kilograme de exploziv plastic C4 şi aproximativ  2.000 de bile de oţel. A fost dezamorsată.

- August 1993. Un aparat de radio plin cu dinamită a fost lăsat în gardul unei curţi din comuna Flămânzi, judetul Botoşani. Proprietara a luat aparatul iar când l-a băgat în priză acesta a explodat ucigând-o.
- Noiembrie 1998 La Podul Izvor din Capitală a fost decoperită o bombă, în perioada în care se organiza cea mai mare paradă militară de după Revoluţie. Dispozitivul a fost dezamorsat.
- Februarie 1999. Bomba de la benzinăria de pe Şoseaua Bucureşti-Giurgiu. Un dispozitiv exploziv improvizat amplasat în portbagajul unei maşini abandonate în apropierea staţiilor de alimentare cu combustibil. Dispozitivul a fost dezamorsat.
- Aprilie 2000. Piaţa Unirii, Bucureşti. Într-o maşină abandonată în parcarea din apropierea Irish Pub, pirotehniştii au găsit o bombă cu telecomandă confecţionată din Semtex. A fost anihilată.
- Noiembrie 2002.
Dragoş Ciupercescu a detonat o grenadă, furată din depozitul de muniţii al unei unităţi militare, pe trotuarul din faţa Liceului „Jean Monnet" din Capitală. 
- Februarie 2005. Sifonul de la Voluntari -Ilfov. Un dispozitiv exploziv contruit dintr-un cilindru de aluminiu de aproximativ 5 litri care conţinea apă şi carbură de calciu, un ceas şi un sistem electronic pentru producerea scânteii. A fost anihiliată.
- Martie 2005. Într-o cutie de conserve ajunsă din Italia la Mănăstirea „Surorile Providenţei" din Slănic Moldova, era un dispozitiv exploziv improvizat. A fost anihilat.
- Iunie 2006. În maşina din care a fost săltat lugojeanul Florin Lesh au fost găsite două butelii care urmau să fie detonate cu ajutorul unui declanşator conectat la un telefon mobil. A fost anihilat.

Ce fac pirotehniştii

Coletele suspecte sunt ridicate de la distanţă, apoi detonate

Pirotehniştii Poliţiei colaborează cu Serviciul de Pază şi Protecţie la toate misiunile de siguranţă naţională, executând controale antiteroriste în acţiuni de amploare, cum a fost Summit-ul NATO sau Conferinţa OSCE. Şi tot ei efectuează controalele antiteroriste în locaţiile şi împrejurimile unde se desfăşoară marile competiţii sportive sau concerte.

Oamenii de la „pirotehnic" sunt pregătiţi pentru identificarea şi neutralizarea dispozitivelor explozive improvizate, amplasate în zone publice sau private, care intră în competenţa poliţiei, efectuarea controalelor tehnice antiteroriste în scopul descoperirii unor dispozitive explozive improvizate, transportul materialelor radioactive provenite din infracţiuni şi a surselor utilizate în domeniul medical. Dar tot ei însoţesc transporturile de combustibil nuclear destinat centralei de la Cernavodă, efectuează intervenţii pentru neutralizarea muniţiei clasice rămase neexplodate şi execută intervenţii la colete şi autoturisme suspecte.

Neutralizarea

După ce echipa de pirotehnişti ajunge la faţa locului, se identifică dispozitivul explozibil. Apoi unul dintrte membrii echipei, merge cu un câine antrenat special care poate depista dacă în colet este explozibil. Îmbrăcat în costumul de 40 de kilograme, un alt membru al echipei „scanează" dispozitivul cu un aparat de radiografiere, după care vine „roboţelul pirotehnist" şi-l neutralizează cu disruptorul. Apoi se îndepărtează părţile componente.

Curiozitatea ne face vulnerabili 

Pirotehniştii Poliţiei ne avertizează că bombele nu sunt glume. Deşi ţara noastră nu are un grad de risc ridicat, din punct de vedere al atacurilor teroriste, în ultimii 25 de ani, în România, au fost neutralizate câteva dispozitive explozive reale. În ţara noastră nu există însă o educaţie în prevenirea atacurilor teroriste.

„La noi, un atentator nu trebuie să se chinuiască prea mult să introducă o bombă într-o clădire, o poate lăsa în parcare şi sigur cineva o s-o ia şi va merge în toaletă, unde în principiu nu ar fi camere de supraveghere, s-o deschidă. În general, românii sunt obişnuiţi să îşi însuşească, fie şi pentru o perioadă foarte scurtă de timp, diverse obiecte pe care le găsesc. Această curiozitate ne face vulnerabili, în cazul unor atentate teroriste. Or bombele se pot ascunde chiar şi într-un pachet de ţigări", a explicat comisarul-şef Mugurel Săftoiu, şeful Biroului Pirotehnic din cadrul Poliţiei Capitalei.