Întrebarea săptămânii: Angajat la stat sau la privat?

Rivalităţile dintre bugetari şi cei care lucrează în domeniul privat sunt doar percepţii eronate. „Adevărul“ a consultat specialişti în resurse umane care vorbesc despre statutul, performanţele şi condiţia angajaţilor la stat şi a celor din sectorul privat.

Sloganul „Nu ne vindem ţara!" din anii '90 pare acum că vine dintr-o Românie mult îndepărtată. Astfel de lozinci, fabricate în laboratoarele noii propagande, au pus beţe în roate, pentru un timp, investitorilor care au „mirosit" oportunităţi de afaceri într-o ţară mare şi cu potenţial, recent ieşită de sub Cortina de Fier şi pro-occi­dentală declarată.

Aceşti investitori au ajuns în timp să modifice şi să diversifice piaţa forţei de muncă de la noi, impunând sistemul de lucru corporatist în cadrul marilor companii şi practicile concurenţiale. Trecerea de la uzina neperformantă la „dead-line"-uri, „team-building"-uri cu planşe şi proiecţii nu a fost deloc uşoară, au existat şi „victime".

În acest timp, statul mamut s-a reformat cu greu. Într-un târziu, oamenii au fost disponibilizaţi, unii s-au reorientat profesional, alţii cred şi acum că pe vremuri o duceau mai bine.

Orizont comun: bunăstarea

Nostalgia faţă de vremurile de dinainte de 1990, pe de o parte, şi aversiunea faţă de modul centralizat în care a operat până acum statul în economie, pe de altă parte, au produs o rivalitate greşit fundamentată între angajaţii la stat şi cei din mediul privat.

„Slujbaşilor" de la stat, cum sunt ironizaţi, li se reproşează fără temei lipsa de pregătire profesională, nepotismul, faptul că „toacă" banii ţării de pomană.

Exemplele mediatizate în acest sens au fost generalizate, producând o imagine deplorabilă a bugetarilor, în fapt prizonieri anonimi ai politicilor guvernelor postdecembriste.

De cealaltă parte, angajatul la privat a evoluat de la statutul de „slugă" la stăpânul străin sau autohton la acela de model în evoluţia profesională a oricărui individ. Nu mai este „sălbaticul" dornic cu orice preţ să se afirme, ci o parte a unui mecanism care generează profit şi, implicit, dezvoltare personală pentru angajaţi, atât din punct de vedere financiar, cât şi social.

În prezent, ambele categorii au la orizont aceeaşi aşteptare: bunăstarea. Mediul privat oferă, într-adevăr, mai multe posibilităţi financiare şi profesionale, dar există cariere solide edificatoare şi în sectorul de stat. Însă linia de demarcaţie între cele două se atenuează atunci când este luat în calcul un simplu factor: dorinţa personală de a reuşi.

„Statul nu influenţează dorinţa de reuşită"

Angajatului la stat i s-a fabricat o imagine defavorabilă, care însă nu este luată în calcul de statisticile specialiştilor în resurse umane. Îndepărtând acest profil virtual prea mult hulit, rămânem cu un angajat obişnuit, a cărui tipologie nu poate fi însă generalizată.

„Într-adevăr, circulă o serie de mituri legate de calităţile şi profesionalismul angajaţilor de la stat. Cel mai probabil, aceste mituri sunt generate de diferenţele de percepţie legate de performanţă. Angajaţii din sistemul privat sunt cu siguranţă mult mai responsabilizaţi de către top management în îndeplinirea obiectivelor, care atrag după sine, până la urmă, plata salariului.

Când ştii că beneficiile primite ţin de performanţa ta individuală, atunci calitatea îndeplinirii sarcinilor este un element fără de care nu poţi avea succes", spune Alexandra Urşeanu, Business Development Manager, la Hart Human Resource Consulting.

În opinia sa, realizarea profitului - ca scop - face diferenţa între performanţele unui angajat într-o companie privată şi cele ale unui bugetar: „Atât timp cât o organizaţie (indiferent de natura sa) nu are ca scop realizarea unui profit, atunci nici indicatorii de performanţă nu au cum să existe. Deci, calitatea prestaţiei unui angajat nu poate fi măsurată".

Contează ambiţia

Alexandra Urşeanu spune că a întâlnit poveşti de succes la multe persoane care activează în mediul de stat şi că aceste experienţe arată că reuşita depinde în foarte mare măsură de ambiţia unui angajat.

„Până la urmă, dorinţa de a avansa, orientarea către rezultate, abilităţile de leadership, comunicarea sunt elemente care ţin de dorinţa de a crea o carieră profesională şi sunt competenţe personale, care sunt cu greu influenţate de un mediu sau altul. Ceea ce cred că diferă nu este legat de calităţile profesionale ale fiecărui individ, ci de cantitatea şi calitatea oportunităţilor pe care mediul privat le oferă (mai multe decât la stat)", adaugă Alexandra Urşeanu.

"Am întâlnit poveşti de succes la multe persoane care activea­ză în mediul de stat."
Alexandra Urşeanu
specialist resurse umane

„Corporatismul a schimbat conceptul de carieră"

Transformările de pe piaţa forţei de muncă din România au început încă din anii '90. Marile companii internaţionale au simţit atunci terenul fertil pe care se puteau construi adevărate reţele de făcut bani, cu angajaţi foarte bine pregătiţi.

Iuliana Badea, Executive Director al companiei de recrutare Lugera & Makler, spune că sistemul de lucru corporatist a avut un impact major asupra pieţei forţei de muncă din ţara noastră. „Prima generaţie de angajaţi în multinaţionalele intrate în anii '90 în România s-a transformat în actuala generaţie de manageri şi specialişti. Mai important este că lucrul în aceste organizaţii a schimbat şi concepţia despre carieră, corelând cu aceasta nu doar succesul social, ci şi o adoptare a unor criterii de performanţă, dezvoltare personală, profesionalism şi eficienţă", explică Iuliana Badea.

Educaţia corporatistă a fost o expresie greu acceptat în condiţiile în care regula pontajului de la porţile fostelor fabrici comuniste persista în memoria colectivă a românilor. Iuliana Badea arată însă că, în timp, corporatismul a creat o generaţie de antreprenori complet decuplaţi de vechile practici ale anilor '90, precum şi o serie de manageri, care împreună să aibă un impact social şi politic viitor.

Imagine falsă

De cealaltă parte, angajatul de la stat este pe nedrept defavorizat, în opinia Iulianei Badea, fiindu-i creată o imagine falsă, care nu-l reprezintă: „Din datele vehiculate în presă şi din diferitele comunicate oficiale, se lasă impresia că instituţiile de stat sunt nişte organizaţii profund ineficiente şi, implicit, lipsite de productivitate".

Cu toate acestea, explică specialistul în resurse umane, există instituţii sau departamente în cadrul acestor instituţi unde caracteristicile activităţilor zilnice sunt comparabile ca efort şi intensitate cu cele din companiile private. Dar de ce, totuşi, angajaţii la stat sunt văzuţi prost?

„Lipsa de transparenţă, birocraţia excesivă deformează însă orice tentativă de avea o imagine obiectivă în privinţa acestui subiect", adaugă specialistul de la Lugera & Makler.

Cel mai bun exemplu de profesionalism şi de rezultate excepţionale obţinute într-o funcţie la stat este al persoanelor care au reformat anumite instituţii, Iuliana Badea dând exemplul SMURD.

"Multinaţionalele au creat o generaţie de manageri."
Iuliana Badea
specialist resurse umane