Adevarul.ro

Moartea pilotului Nicolae Tudor avea să fie doar primul blestem abătut asupra familiei acestuia. Soţia sa a fost ameninţată ani în şir, iar băiatul s-a îmbolnăvit grav. La 14 ianuarie 1990, Rodica Tudor primea, în numele soţului,  un brevet de “înaltă cinstire ostăşească”. Semnatarul: Nicolae Militaru, “călăul” pilotului de elicopter.

La 25 decembrie 1989, în locuinţa familiei Tudor, din Sibiu, suna telefonul. Rodica Tudor nu mai vorbise cu soţul, pilot de elicopter, din 22 decembrie, seara. La acel moment, Nicolae Tudor părea mai preocupat să afle dacă soţia sa şi fiul lor, rămaşi acasă, au provizii suficiente şi brad de Crăciun.

A fost ultima oară când Rodica şi Vlad (care avea şapte ani) i-au auzit vocea pilotului. Telefonul urma să mai sune abia pe 25 decembrie, după câteva zile de linişte cumplită, care nu prevestea nimic bun. De la capătul celălalt al firului, Rodica Tudor asculta cuvintele ce aveau să-i schimbe definitiv viaţa: "Nicu a murit, s-a prăbuşit elicopterul".

Cadavrul bărbatului a venit abia pe 2 ianuarie 1990. De fapt, nu despre un trup a fost vorba atunci, ci despre un coşciug masiv, sigilat. Sicriul nu a fost deschis, pentru a nu produce familiei un şoc şi mai mare. În el se aflau rămăşiţele unui trup carbonizat.

Nicolae Tudor murise în seara de 23 decembrie 1989, la ora 20.00. Elicopterul pilotat de el se prăbuşise, împuşcat de la sol de către un soldat, care fusese informat că teroriştii vor ataca zona. Ordinul acelui zbor bezmetic, executat noaptea, fără lumini de semnalizare şi fără legătură radio, fusese dat de la Bucureşti, de către generalul Nicolae Militaru.

Acesta fusese numit la cârma Armatei, cu o zi în urmă, de Ion Iliescu. Pentru Militaru, pilotul Tudor era cantitate neglijabilă, gramaj necesar îndeplinirii adevăratului plan: uciderea generalilor Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea.

Cei doi, adevărate biblioteci ambulante, ticsite cu informaţii compromiţătoare despre trecutul de spion sovietic al lui Militaru, se aflau pe bancheta elicopterului, în acel zbor mortal. Cumplit cinism: la 14 ianuarie 1990, familia îndoliată primea un brevet de "înaltă cinstire ostăşească" pentru activitatea pilotului Nicolae Tudor. Semnatarul era nimeni altul decât ministrul Apărării, Nicolae Militaru!

Obsedat de disciplină

Trupul lui Nicolae Tudor a fost readus la Sibiu într-un coşciug sigilat. Singurul care a văzut conţinutul sicriului a fost tatăl pilotului, cel care i-a spus scurt Rodicăi Nicolae: "Mai bine nu mă mai uitam". Din pilot au mai fost recuperate doar câteva rămăşiţe carbonizate. "Vlad a plâns de când a aflat că tatăl său a murit şi până în ziua înmormântării. De atunci nu a mai vărsat o lacrimă", povesteşte Rodica Nicolae.

Tudor era un bărbat aspru, obsedat de disciplină. Le spunea des celor din familie: "Să nu vă aşteptaţi să vă iubesc mai mult decât zborul". Fiului său îi repeta: "Dacă mor eu, tu rămâi bărbatul în familie". Această sentinţă, auzită de Vlad Tudor de nenumărate ori, avea să fie sursa traseului ulterior al copilului transformat peste noapte în bărbat responsabil.

"Vlad a luat totul foarte în serios. Încă de mic se comporta ca un bărbat. Stresul, durerea şi toate problemele i-au cauzat probleme neurologice grave. Doctorii i-au descoperit o tumoare", spune Rodica Tudor. La 23 noiembrie 2009, Vlad a suferit a treia intervenţie chirurgicală pe creier.

„Blocul femeilor"

La doi ani de la moartea soţului, Rodica Nicolae s-a mutat din vechea locuinţă, aflată în imobilul denumit, în zonă, "blocul femeilor". "Acolo trăiau numai soţii de militari. Doar bărbatul meu murise. Când toţi ceilalţi s-au întors, simţeam că o iau razna. Rămăsesem cu obiceiul să-l aştept seara acasă. Toţi ceilalţi se întorceau, numai eu şi cu Vlad rămâneam singuri", povesteşte doamna Nicolae.

Femeia s-a mutat într-un bloc din centrul oraşului Sibiu. Aici, din când în când, seara, scoate toate pozele şi diplomele soţului şi se gândeşte la acea seară blestemată de 23 decembrie 1989.

„Toate încercările se opreau la Gelu Voican Voiculescu"

La mijlocul lunii ianuarie 1990, Rodica Tudor a înfiinţat prima Asociaţie a Revoluţionarilor din Sibiu. Au urmat multe drumuri la Bucureşti şi sute de ore de aşteptat în anticamere, încercând să înţeleagă cum şi mai ales de ce a murit pilotul Nicolae Tudor. "Totul se oprea la Gelu Voican Voiculescu. Ne punea să aşteptăm câte şapte-opt ore, după care vorbea cu noi un sfert de oră, fără să spună ceva concret. Mai sus de atât nu puteai ajunge".

Semnalul definitiv care a făcut-o pe doamna Nicolae să înţeleagă că nu va afla niciodată ce s-a întâmplat în seara de 23 decembrie 1989 i-a fost dat de Mugurel Florescu. Pe când era şef al Parchetelor Militare, acesta i-a spus explicit: "Doamnă, nu se va afla niciodată adevărul!". Cam din aceeaşi perioadă a început şi seria telefoanelor anonime, primite în miez de noapte.

"Îmi spuneau să nu uit că am un copil de crescut şi să fiu atentă când traversez pe trecerea de pietoni. Îmi repetau: «De ce te tot duci, cucoană, la Bucureşti? Tu nu ştii că nu o să afli nimic niciodată?». Îmi era frică, puteam trece peste orice până la ameninţările legate de copil", spune Rodica Nicolae.

În luna ianuarie a anului 1990, doamna Tudor a primit două brevete. Unul de "Erou Martir", celălalt pentru "înaltă cinstire ostăşească". Semnatarii acestora erau nimeni alţii decât Nicolae Militaru şi Ion Iliescu. Primul - cel care plănuise şi organizase zborul şi accidentul în care îşi pierduse viaţa pilotul Tudor Nicolae. Al doilea - cel care-l transformase pe ucigaş în ministru al Apărării.

Zborul mortal

În accidentul din 23 decembrie 1989 şi-au pierdut viaţa: locotenent-colonelul Nicolae Tudor, generalii Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea, căpitanul Victor Matica şi maistrul militar Nicolae Galaftion.

Nu a mai fost recuperată niciuna dintre probele repre­siunii de la Timişoara, care se presupune că ar fi fost în posesia generalilor Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea.