Începe procesul!
0
În ziua de Crăciun a anului 1989, la ora 13.20, debuta cea mai mare parodie judiciară a sfârşitului de secol XX: procesul Ceauşeştilor. Pe timpul procesului din cazarma de la Târgovişte, generalul Nicolae Militaru a sunat de patru ori de la Bucureşti. Voia lichidarea rapidă a Ceauşeştilor!
25 decembrie 1989, ora 13.20. După ce au trecut prin vizita medicală - efectuată în biroul comandantului UM 01417 Târgovişte, colonelul Andrei Kemenici -, soţii Ceauşescu au fost duşi în sala de judecată. Sala era situată la şapte-opt metri distanţă, chiar în dreptul intrării principale în Comandament.
„După vizita medicală, i-am îmbrăcat pe rând şi i-am dus în sala de judecată. Mai întâi pe el, apoi pe ea", îşi aminteşte căpitanul Ionel Boeru, şeful comandoului de paraşutişti. În acel moment, Boeru avea o calitate în plus, căpătată prin ordin de la generalul Stănculescu: aceea de şef al plutonului de execuţie. Căpitanul de 31 de ani ştia, aşadar, că împinge de la spate două viitoare cadavre.
„Ceva deosebit" la televizor...
După ce a găzduit vizita medicală a soţilor Ceauşescu, biroul comandantului Kemenici a constituit refugiu şi pentru judecătorul Gică Popa. Acesta s-a retras acolo pentru a pune la punct detaliile procedurale ale procesului.
Colonelul Andrei Kemenici (în cartea lui Viorel Domenico, „Ceauşescu la Târgovişte"): „Colonelul Gică Popa a intrat în biroul meu şi a tot scris ceva pe o hârtie, îşi făcea probabil un plan al procesului. Era o hărmălaie de nedescris, o tensiune cumplită. Şi deodată a intrat Stănculescu ca o vijelie şi a spus din uşă: «Gata, hai, intrăm!». Iar Gică Popa era atât de marcat, încât a uitat acea foaie pe biroul meu. A condus procesul fără să aibă nimic în faţă, fără nicio notiţă preliminară..."
Kemenici descrie atmosfera de neîncredere din acele momente. „Înaintea procesului, Stănculescu îmi spusese să urmăresc programul la televizor şi dacă e ceva deosebit, dacă sunt probleme, să-l anunţ, să-l chem de urgenţă. Am zis milităreşte «Am înţeles!», dar în timpul procesului mă tot gândeam ce înţelegea generalul prin «ceva deosebit»?! Un mesaj adresat lui, ceva despre Târgovişte, un atentat?... Îmi venea să intru peste ei, în sală, şi să-l întreb ce aşteaptă de la Televiziune, că şi eu pusesem un plutonier să se uite la televizor şi să mă anunţe dacă se transmite «ceva deosebit». Deci, totul depindea de acel plutonier.."
„E posibil să fim atacaţi"
Colonelul Kemenici: „În timpul procesului, telefonul din biroul meu a sunat în draci. La un moment dat, sună locotenent-colonelul Ioan Suciu, comandantul regimentului de elicoptere de la Boteni, ale cărui aparate de zbor se aflau la mine în unitate. Suciu era disperat: fusese informat că elicopterele au fost atacate şi doborâte pe traseu. L-am asigurat că au ajuns cu bine, că sunt în unitate, că totul e în ordine, dar nu m-a crezut şi a cerut să vorbească şi cu şeful piloţilor.
Acesta a venit în câteva minute, că se afla pe platou, lângă elicopterul din care coborâse Stănculescu. După discuţia cu Suciu, maiorul Mateiciuc, pilotul, mi-a zis, speriat, că trebuie să ne grăbim. «Este posibil, din moment în moment, să fim atacaţi», a zis el. Prin colonelul Ştefan - pe care l-am scos, printr-un semn discret, din încăperea în care avea loc procesul -, a fost anunţat generalul Stănculescu. Dar el nu mi-a comunicat nimic..."
Generalul Nicolae Militaru nu mai are răbdare
Nerăbdarea de a-i executa pe Ceauşeşti era exprimată cel mai bine de un personaj aflat la 80 de kilometri distanţă: generalul Nicolae Militaru. Acesta suna insistent, încercând să grăbească „soluţia finală".
Povesteşte colonelul Kemenici: „În timpul procesului, m-a chemat la telefon de trei ori generalul Militaru (cu care Stănculescu vorbise din primul moment al intrării în Comandament, înainte de a începe pregătirea procesului).
De fiecare dată, generalul Militaru avea acelaşi mesaj: «Nu e gata? Nu s-a terminat? Spune-le, dom'le, să se grăbească! Să încheie odată cu toate!». De fiecare dată prin acelaşi curier, colonelul Ştefan, îl înştiinţam pe generalul Stănculescu, dar o singură dată mi s-a transmis: «Nu se poate mai repede». În acele momente, nu mai eram atât de sigur că echipa generalului Stănculescu exprimă voinţa Frontului Salvării Naţionale". Întrebat de „Adevărul", generalul Stănculescu susţine că, pe timpul procesului, a fost informat o singură dată, printr-un bileţel, de către colonelului Kemenici. Era, într-adevăr, un mesaj de la generalul Militaru, care se interesa în ce stadiu se află „misiunea". Adică procesul plus execuţia.
Stenograma procesului de la Târgovişte - 25 decembrie 1989 (partea I)
Inculpaţi: Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena
Capetele de acuzare, potrivit dosarului întocmit de procurorul-maior Dan Voinea:
-Genocid - peste 60.000 victime.
-Subminarea puterii de stat prin organizarea de acţiuni armate împotriva poporului şi a puterii de stat. Infracţiunea de distrugere a bunurilor obşteşti, prin distrugerea şi avarierea unor clădiri, explozii în oraşe etc.
-Subminarea economiei naţionale.
-Încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci în străinătate.
Desfăşurarea procesului
Judecătorul Gică Popa: Vă rog să luaţi loc. Sunteţi în faţa unui tribunal al poporului.
Nicolae Ceauşescu:Nu recunosc niciun tribunal în afară de Marea Adunare Naţională.
Judecătorul:Marea Adunare Naţională s-a desfiinţat. Noul organ al puterii este altul.
Nicolae Ceauşescu:Lovitura de stat nu poate fi recunoscută.
Judecătorul:Noi judecăm după noua lege, adoptată de către Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Te rog să te ridici în picioare, inculpat.
Nicolae Ceauşescu:Citiţi Constituţia ţării!
Judecătorul:Am citit-o, o cunoaştem şi nu este cazul să dai dumneata indicaţii să citim Constituţia ţării. O ştim mai bine decât dumneata, care n-ai respectat-o.
Nicolae Ceauşescu:Nu voi răspunde la nicio întrebare.
Avocatul Teodorescu: Suntem avocatul Teodorescu Nicolae din Baroul Bucureşti şi avocatul Lucescu Constantin din Baroul Avocaţilor Bucureşti. Noi suntem aceia care urmează să le asigurăm apărarea celor doi inculpaţi ce compar în faţa Tribunalului Militar Teritorial. Vă rog să-mi daţi aprobarea să iau legătura cu cei doi.
Judecătorul: Poftim, două minute.
Avocatul Teodorescu: Domnule Ceauşescu, este şansa dumneavoastră de a spune ce v-a îndemnat să faceţi... este un tribunal legal constituit. Organismul pe care dumneavoastră îl invocaţi a fost desfiinţat prin forţa poporului, prin voinţa poporului român. Dacă înţelegeţi, vă rugăm să ne spuneţi: cu ce înţelegeţi să vă faceţi această apărare? Este o obligaţie morală faţă de dumneavoastră... vă rugăm să vă ridicaţi în picioare, indiferent dacă dumneavoastră sunteţi de acord sau nu. Pentru că acesta este, totuşi, un tribunal legal constituit.
Avocatul Nicolae Teodorescu poartă o discuţie cu Nicolae Ceauşescu, dar conţinutul acesteia nu se înţelege de pe înregistrarea video.
Nicolae Ceauşescu: Nu dau socoteală decât în faţa Marii Adunări Naţionale. Nu recunosc tribunalul.
Judecătorul: Domnule avocat, vă rog să luaţi loc.
Avocatul Teodorescu: Vă mulţumesc.
Judecătorul: Inculpatul a refuzat timp de 25 de ani să poarte un dialog cu poporul, deşi a vorbit în numele poporului, ca fiul cel mai iubit al poporului. În derâdere şi-a bătut joc de acest popor. Nici astăzi nu vrea să coopereze cu tribunalul. Se cunosc datele. Zilele de sărbătoare erau adevărate festinuri, în care acest inculpat şi această inculpată îşi aduceau în jurul lor camarila... Şi cu cele mai luxoase toalete, care nu existau nici la regii care au existat şi există azi în lume, nu era atâta fast... Iar poporului îi dădea 200 de grame de salam pe zi, cu buletinul.
Genocidul pe care l-au făcut acest inculpat şi această inculpată, jefuind poporul... îşi aroga dreptul de a vorbi în numele poporului. Nici astăzi nu vrea să vorbească, este laş şi la propriu, şi la figurat. Avem datele cunoscute, atât ale dânsei, cât şi ale dânsului.
Vă rog, reprezentantul Procuraturii, îi dau cuvântul pentru pentru a susţine actul de acuzare.
Procurorul Dan Voinea: Domnule preşedinte şi onorată instanţă,
Avem de judecat astăzi pe inculpaţii Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena, ce se fac vinovaţi de grave crime îndreptate împotriva poporului român. Cei doi inculpaţi au săvârşit fapte incompatibile cu demnitatea umană şi cu principiile justiţiei sociale. Au acţionat discreţionar, despotic şi criminal, în mod deliberat, pentru a distruge poporul român, în numele căruia s-au erijat drept conducători. În numele căruia s-au dedat la cele mai odioase abuzuri.
Pentru crimele grave săvârşite de cei doi inculpaţi în numele poporului român - victimele nevinovate ale acestor doi tirani -, vă solicit, domnule preşedinte şi onorată instanţă, vă cer condamnarea acestora la moarte pentru săvârşirea următoarelor fapte penale:
-infracţiunea de genocid, prevăzută de articolul 357, alineatul 1, din Codul Penal, litera c
-subminarea puterii de stat, prevăzută de articolul 162 Cod Penal, pentru organizarea de acţiuni armate de natură să slăbească puterea de stat
-infracţiunea de acte de diversiune, prevăzută de articolul 163 Cod Penal, pentru distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare în întregime sau în parte, prin explozii sau orice alt mod, a instalaţiilor industriale ori a altor bunuri, de natură să aducă în orice mod atingere securităţii statului
-pentru infracţiunea de subminare a economiei naţionale, prevăzută de articolul 165 din Codul Penal, prin faptul că au folosit o organizaţie din cele prevăzute de articolul 145 Cod Penal, ori de a împiedica activitatea normală a acesteia, de natură să submineze economia naţională a poporului român.
Judecătorul:
Ai auzit, inculpat Ceauşescu Nicolae? Tribunalul îţi cere să te ridici în picioare. Ai auzit care sunt învinuirile ce ţi se aduc?
Nicolae Ceauşescu: Nu răspund decât în faţa Marii Adunări Naţionale! Nu recunosc tribunalul. Dar tot ceea ce se spune este fals. Nu mai răspund niciun cuvânt decât în faţa Marii Adunări Naţionale. Puteţi face orice mascaradă, nu recunosc!
Judecătorul: Mascarada ai făcut-o dumneata timp de 25 de ani. Aceasta este mascarada pe care ai făcut-o şi ai dus ţara în pragul prăpastiei.
Nicolae Ceauşescu:Nu vreau deloc să... dar tot ceea ce s-a spus e fals. Sunt peste 3,5 milioane de apartamente etc.
Judecătorul: E fals? Da! Nu recunoaşte învinuirile ce i se aduc.
Nicolae Ceauşescu: Nu, n-am spus nimic! N-am dat nicio declaraţie. Nu mai dau nicio declaraţie, nu mai răspund niciun cuvânt... decât în faţa Marii Adunări Naţionale.
Judecătorul:„Nu recunosc învinuirile ce mi se aduc". Te rog, să consemnezi. (către grefier)
Elena Ceauşescu: Pot să spună ce vor! Nu vom semna nimic...
Nicolae Ceauşescu: Nu voi semna nimic!
- va urma -
Mâine în „Adevărul"
Replici tăioase în procesul Ceauşeştilor
Se încarcă comentariile...
