VIDEO Generalul Militaru, spionul ucigaş
0
După ce Ion Iliescu l-a numit ministru al Apărării, Nicolae Militaru a ordonat uciderea celor care-i dovediseră trecutul de spion. Colonelul Gheorghe Trosca lucrase la dosarul “Corbii”, demonstrând colaborarea lui Militaru cu serviciul de informaţii al Armatei sovietice (GRU). Pentru asta a plătit cu viaţa.
Citeşte în "Adevărul" de mâine despre dovezile crimei comise de generalul Nicoale Militaru.
Citeşte şi: Ceauşescu voia să împrumute bani pentru o cămaşă
La 23 decembrie 1989, ora 20.00, generalul Nicolae Militaru dădea unul dintre primele ordine de după numirea sa în funcţia de ministru al Apărării. În biroul situat în sediul MApN, Militaru îi cerea imperativ şefului Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA), colonelul Gheorghe Ardelean, să trimită toţi oamenii pe care-i avea la dispoziţie pentru a lichida „teroriştii din tufişuri".
Nominalizarea era explicită: conducătorul misiunii, care avea să se dovedească a fi una sinucigaşă, era colonelul Gheorghe Trosca, şeful de Stat Major al USLA. În confuzia care bântuia acele zile de decembrie 1989, telefonul dat în acea seară de către generalul Nicolae Militaru urma să devină primul moment dintr-o serie de reacţii, tip cauză-efect, încheiate în adevărate băi de sânge. În orele şi zilele ce au urmat numirii lui Militaru de către Ion Iliescu, o serie de morţi, extrem de suspecte, aveau să mute coordonatele Revoluţiei de la revolta populară la adevărate reglări de conturi.
Victimele: personaje-cheie ale fostului regim
Mai multe persoane care aveau să-şi piardă viaţa în acest interval de timp erau personaje-cheie ale fostului regim, mai ales prin cantitatea şi natura informaţiilor deţinute. La mai bine de un deceniu din ziua care avea să-i schimbe definitiv cariera, generalul Nicolae Militaru, transformat în ministru al Apărării, deturna Revoluţia în scopul răzbunării personale şi dădea semnalul începerii unei serii de crime teribile.
Anul 1978. Acesta este momentul de la care poate fi reconstituit întregul traseu revoluţionar al generalului Nicolae Militaru. Şi tot de atunci pot fi identificate şi o parte din cauzele crimelor, săvârşite din ordinului celui numit ministru al Apărării în decembrie 1989. Oficial, Iliescu l-a numit pe 23 decembrie; în realitate, mutarea fusese făcută în după-amiaza de 22.
Ruşinea retrogradării
În anul 1978, Nicolae Militaru, pe atunci general-colonel (cu 3 stele), era brusc retrogradat de către Nicolae Ceauşescu. Mai mult, a fost umilit în faţa întregii Armate Române, fiind numit adjunct al ministrului Construcţiilor Industriale. Oricât de radicală şi şocantă ar fi fost decizia de la acel moment, Ceauşescu avea motive bine întemeiate pentru a-l scoate pe Militaru din eşalonul oamenilor bine plasaţi în sistem.
Şeful României comuniste primise dovezi certe că generalul Militaru, şeful Armatei a II-a, furniza informaţii militare URSS, mai exact serviciului secret al Armatei sovietice (GRU). Militaru absolvise Academia Militară „Frunze" de la Moscova şi nu încetase niciodată să păstreze legături extrem de strânse cu vecinii de la Răsărit. La 53 de ani, vârstă la care militarii ating de obicei apogeul carierei, Nicolae Militaru era retrogradat la o funcţie ridicolă, cu o etichetă greu de dezlipit: spion GRU. Iar cazul său a fost prezentat pe larg ofiţerilor din Armata română.
Percheziţia la domiciliu
Apartenenţa generalului Militaru la serviciile de informaţii sovietice fusese dovedită chiar de către colegi ai acestuia: ofiţerii de contrainformaţii de la Armata a II-a. Nicolae Militaru era unul dintre numele care figurau în celebrul dosar "Corbii", cauză ce viza un complot la adresa lui Ceauşescu, organizat de agenţi GRU şi KGB sub acoperire. În acel moment, URSS era un stat cu comportament stalinist, condus de Leonid Ilici Brejnev.
Până la perestroika lui Gorbaciov trebuiau să mai treacă şapte ani. Deci, lovitura de stat la care lucra Militaru nu era motivată de nevoia îndepărtării unui dictator stalinist (cum avea să se întâmple cu Ceauşescu în 1989), ci strict de servirea intereselor sovietice.
Pentru generalul Militaru au urmat vremuri grele. Numele său, prezent până în 1978 pe majoritatea listelor cu avansări ale personalului militar, se evaporă, ca prin minune, până în decembrie 1989. Singura menţiune legată de persoana sa este legată de o percheziţie la domiciliu, la fel de stânjenitoare ca şi retrogradarea. Conducătorul acelei operaţiuni era unul dintre cei mai temuţi ofiţeri de contrainformaţii din acea vreme: colonelul Gheorghe Trosca.
Militaru: „Momentul mult aşteptat sosise"
Decembrie 1989. Până să ajungă în biroul de unde a ordonat convocarea lui Gheorghe Trosca şi a oamenilor săi la sediul MApN, generalul Nicolae Militaru a urmat, în primele zile ale Revoluţiei, un traseu halucinant, lipsit de orice logică elementară. Povestea modului în care fostul rezervist s-a transformat, peste noapte, în ministru al Apărării a fost expusă chiar de către Militaru în cartea „Revoluţia Română în direct".
Potrivit acestuia, „între 17 şi 21 decembrie, am stat în locuinţă, urmărind evenimentele ce începuseră în România, despre care luam cunoştinţă prin intermediul postului de radio Europa Liberă". Momentul de ruptură din această stare admirativă ar fi survenit, potrivit aceleiaşi mărturii, „când s-a transmis comunicatul în legătură cu sinuciderea generalului Vasile Milea", fapt care l-ar fi lăsat pe Militaru „împietrit" şi simţind că „momentul mult aşteptat sosise". Era 22 decembrie, ora 11.00.
Admiraţia pentru Ion Iliescu
Cuprins de o „teamă profundă ca nu cumva Armata să intre în panică", Nicolae Militaru este liniştit de soţia sa, care-i aduce veşti îmbucurătoare: „Văzuse maşini blindate cu civili urcaţi pe ele". Urmează scene demne de o comedie neagră. Militaru se echipează în ţinuta militară (n. red. - lucru interzis de orice regulament militar), îşi sărută soţia, care „a rămas în lacrimi de bucurie", şi porneşte direct spre Televiziune. Urmează scena intrării în emisie. La acel moment, ministru al Apărării era generalul Victor Atanasie Stănculescu, însă Militaru se adresează oficial Armatei, cerând întreruperea focului în întreaga ţară.
După emisie, este dus în biroul directorului Televiziunii, unde se felicită cu Ion Iliescu, faţă de care simte „o deplină satisfacţie de a-l vedea". Iar povestirea emoţionantă se încheie brusc: „După felicitările reciproce, am plecat la Ministerul Apărării Naţionale cu două maşini de ocazie". Într-una din maşini se aflau, împreună, Ion Iliescu şi Nicolae Militaru.
Important: înainte de a pleca spre MApN, generalul Militaru fusese anunţat poporului, prin intermediul TVR, drept noul ministru al Apărării. Era ora 14.30, iar anunţul, comunicat de căpitanul Mihai Lupoi, era făcut în prezenţa şi cu ştiinţa lui Ion Iliescu, aflat în Televiziune. Neoficial, decretul de numire a generalului Nicolae Militaru în funcţia de ministru al Apărării fusese deja semnat, la nici trei ore de la fuga lui Ceauşescu cu elicopterul.
Nicolae Militaru
- S-a născut la 10 noiembrie 1925.
- În 1958 a absolvit Academia Militară "Frunze" de la Moscova.
- 1969-1978: comandant al Armatei a II-a.
- 1978: trecut în rezervă şi numit adjunct al ministrului, fiind suspectat - ca agent GRU - de complot la adresa lui Nicolae Ceauşescu.
- A fost rechemat între cadrele active ale Armatei prin Decretul nr. 2 al preşedintelui Consiliului FSN, Ion Iliescu, din 26 decembrie 1989 şi numit în funcţia de ministru al Apărării Naţionale.
- La presiunea multor ofiţeri, pe 16 februarie 1990 este înlocuit la comanda Armatei cu generalul Stănculescu.
- A candidat la Preşedinţia României la alegerile din 3 noiembrie 1996, obţinând 0,22% din voturi.
- A murit la 27 decembrie 1996, la vârsta de 71 de ani.
Cronologia masacrului din Drumul Taberei
Ora 20.00 - Colonelul Gheorghe Ardelean, şeful USLA, primeşte ordin de la generalul Nicolae Militaru, în sediul MApN, să aducă mai multe echipaje în faţa ministerului pentru a anihila "teroriştii din tufişuri".
Nicolae Militaru cere explicit ca intervenţia să fie condusă de colonelul Gheorghe Trosca, şeful de Stat Major al USLA.
Ora 20.10 - Generalul Ardelean îi transmite lui Trosca, prin telefon, ordinul primit de la Militaru.
Ora 20.30 - Patru ABI-uri (autovehicule ARO cu blindaj de tablă), în care se află 16 "uslaşi" (câte patru în fiecare ABI), pornesc din zona Gării de Nord, sub comanda colonelului Gheorghe Trosca. Imediat, un ABI se defectează şi renunţă la misiune. Celelalte trei ABI-uri îl preiau pe traseu şi pe Gheorghe Isac, reprezentantul FSN pentru relaţia cu USLA.
Ora 21.20 - Aflat la doi paşi de sediul MApN, Trosca trimite un mesaj către sediul USLA, în care afirmă că Armata trage în propriul sediu.
Ora 21.30 - Mesajul colonelului Trosca este transmis generalului Militaru, aflat chiar în sediul MApN. Acesta se retrage câteva minute în anticameră, pentru o discuţie telefonică misterioasă.
Ora 22.00 - Tancurile aflate în faţa ministerului deschid foc fără somaţie asupra celor trei ABI-uri. Opt dintre "uslaşi", printre care şi şeful lor, colonelul Gheorghe Trosca, sunt omorâţi în mai puţin de jumătate de oră. Isac şi ceilalţi patru "uslaşi" sunt răniţi.
Răzbunarea lui Militaru: „Cheamă-l pe Trosca aici!"
Ajuns la Ministerul Apărării, generalul Nicolae Militaru îşi începe activitatea printr-un „schimb de informaţii" cu Ion Iliescu. Apoi, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, se instalează în funcţia de ministru. Mărturia proprie evită problemele delicate: modul în care a fost numit ministru, motivele şi momentul propriu-zis al numirii neoficiale, precum şi activitatea sa din primele zile.
Pentru elucidarea acestui ultim aspect există însă o serie de declaraţii oferite de cei prezenţi la sediul MApN în primele zile de Revoluţie. Portretul rezultat din aceste mărturii consolidează imaginea unui militar temut, extrem de stăpân pe sine, cu scopuri clare şi atent în a-şi alege interpuşi pentru a-şi duce la îndeplinire ordinele.
Mihail Montanu, reprezentantul FSN pe lângă Armata Română, povesteşte că, deşi la sediul MApN se afla şi Victor Atanasie Stănculescu, „Militaru se comporta ca ministru al Apărării, deşi nu se confirmase faţă de noi dispoziţia ca dânsul să preia comanda".
„Se pregăteşte un atac de forţă"
Primul ordin dat de generalul Militaru a fost chiar decretul informal de condamnare la moarte a colonelului Gheorghe Trosca.
La 11 ani de la momentul în care informaţiile furnizate de Trosca aveau să ducă la retrogradarea şi umilirea publică a lui Nicolae Militaru, proaspătul ministru al Apărării îi plătea colonelului o poliţă fatală. Mihail Montanu redă discuţiile premergătoare chemării lui Gheorghe Trosca la sediul MApN, discuţii care au avut loc pe 23 decembrie 1989.
„Generalul Militaru îi acuza pe toţi că sunt trădători. Spre seară, din senin, a dat ordin cuiva să se ducă să verifice unitatea USLA. Interesant e că a trimis un subofiţer, Rizea, plutonier pe vremea aceea. Ăsta pleacă şi se întoarce după o oră şi jumătate, spunând că nu a putut ajunge la destinaţie, deoarece în Piaţa Galaţi să trăgea puternic. Atunci, îl cheamă Militaru pe Gheorghe Ardelan, şeful USLA, şi-i spune: «Cheamă un echipaj de la tine să ne ajute să identificăm cine sunt teroriştii în zona noastră, aici, şi să ne ajute să-i anihilăm!». Ardelean nu vrea la început, dar Militaru dă ordin. Şi-i spune: «Cheamă-l pe Trosca aici!». După cinci minute, a venit cineva şi ne-a spus, agitat: «Se pregăteşte un atac terorist împotriva noastră, de forţă!»".
Peste numai o oră, generalul Militaru avea să fie informat de moartea „neaşteptată" a colonelului Gheorghe Trosca, şeful echipei trimise de USLA. Câţiva dintre cei prezenţi la acel moment îi contestă pentru prima dată autoritatea lui Militaru. Sunt puse la îndoială calitatea în care acesta dădea ordinele, modul în care a fost organizată venirea oamenilor lui Trosca şi lipsa oricărui semnal de recunoaştere între ABI-urile „uslaşilor" şi TAB-urile Armatei. Răspunsul generalului Militaru cade scurt şi sec: „Ce ştiţi voi? Sunteţi civili! Astea sunt discuţii principiale, ca alea de la partid...".
Se încarcă comentariile...
