Execuţia Ceauşeştilor, decisă în WC-ul lui Vasile Milea

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Decizia pentru lichidarea dictatorilor a fost luată în seara de 24 decembrie, la Ministerul Apărării, în prezenţa lui Ion Iliescu. Hotărâtoare pentru împuşcarea cuplului dictatorial, diversiunea teroristă a servit drept paravan deciziei de înfiinţare a Tribunalului Militar Excepţional.

Citeşte mâine: Formarea echipei pentru judecarea Ceauşeştilor

Seara de duminică, 24 decembrie 1989. De două zile, conducătorii civili şi cei militari de la Bucureşti încearcă în mod repetat să-l convingă pe comandantul UM 01417 Târgovişte, colonelul Andrei Kemenici, să „recurgă la metodă", adică să-i lichideze „accidental", fără proces, pe soţii Ceauşescu.

COMENTEAZĂ PE FORUM DACA SUNTEŢI DE-ACORD CU EXECUŢIA CEAUŞEŞTILOR

Kemenici transmite ordinul spre câţiva dintre ofiţerii săi, dar aceştia refuză să-i asasineze pe dictatorii-prizonieri. Nici măcar diversiunile la care este părtaş colonelul Kemenici nu au efect: nici maiorul Ion Ţecu, nici maiorul Ion Mareş, nici căpitanul Ion Boboc şi nici locotenentul-major Iulian Stoica nu vor să-şi mânjească mâinile cu sânge.

Frica de microfoane

În Capitală, conducătorii noului regim nu mai au răbdare. Aflaţi în sediul Ministerului Apărării Naţionale (MApN), ei trec la acţiune. În seara de 24 decembrie iau o decizie istorică: a doua zi, soţii Ceauşescu vor fi judecaţi sumar şi executaţi.

Sediul MApN era locul în care s-a consolidat noul pol de putere, pregătit din timp şi ieşit la lumină după fuga dictatorilor. Cum toată lumea suspecta pe toată lumea, cel mai bun loc pentru discuţii a fost WC-ul din spatele biroului fostului ministru Vasile Milea. O încăpere cu un hol îngust, cu o cameră de odihnă şi un grup sanitar.

Acolo a fost luată decizia capitală. Şi ca totul să rămână secret, decidenţii au lăsat să curgă apa de la chiuvetă. Astfel, încercau să se asigure că nu vor fi ascultaţi, „bruind" eventualele microfoane din cabinetul ministerial.

Argumente fabricate pentru proces

Grupul care a pus la punct mecanismul de lichidare a Ceauşeştilor a fost unul relativ redus. Acesta era format din Silviu Brucan, Ion Iliescu, Dumitru Mazilu, Petre Roman, Mihai Montanu, Sergiu Nicolaescu, Mihai Ispas, Dan Marţian şi Gelu Voican Voiculescu. Întâlnirea decisivă a avut loc la Ministerul Apărării, unde gazde influente le-au fost generalii Nicolae Militaru şi Victor Atanasie Stănculescu. Pentru o asemenea decizie trebuia găsit un argument pe măsură: fenomenul terorist.

Modul în care s-a pus problema execuţiei a fost explicat de Silviu Brucan, în stilul caracteristic, la 4 februarie 1994, în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989.

„A fost o discuţie destul de lungă, cu argumente politice, juridice şi militare. Sigur că am fi dorit să fie un proces public sau deghizat, care să fie educativ pentru populaţie. S-a discutat şi aspectul juridic, pentru că nu era în regulă. Era o chestiune făcută fără respectarea elementarelor reguli juridice, mai ales că nu aveam nicio îndoială asupra sentinţei. Până la urmă, considerentele militare au dominat. Ne dădeam seama că toate aceste elemente care acţionau împotriva Revoluţiei, trăgînd asupra obiectivelor strategice, fac acest lucru în speranţa că Ceauşescu va reveni la putere. Eu cred că decizia a fost justificată, pentru că, într-adevăr, după ce au fost arătate la televizor procesul şi execuţia, grosul trăgătorilor s-a predat şi a lăsat armele".

„Teroriştii" inventaţi

Explicaţia lui Brucan( foto) pare decupată din manualele de manipulare. Vechiul activist stalinist invoca prezenţa teroriştilor, deşi s-a demonstrat în timp că „teroriştii" erau invenţia grupului Militaru-Iliescu-Brucan.

image

„Terorişti" au fost consideraţi şi luptătorii USLA exterminaţi în faţa MApN, şi pasagerii elicopterului doborât lângă Alba-Iulia, printre care se aflau generalii Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea. Tot ca „terorişti" au fost lichidaţi şi elevii Şcolii de Securitate de la Câmpina, exterminaţi la Otopeni. Şi exemplele pot continua. Aproape de fiecare dată însă, ordinele criminale au venit dinspre grupul militaro-civil de la MApN.

Comunicatul lui Măgureanu

Înaintea deciziei de înfiinţare a Tribunalului Militar Excepţional, a intrat în scenă Virgil Măgureanu, vechi tovarăş de complot anticeauşist al lui Ion Iliescu. Pe 24 decembrie, la ora 15.00, el a venit la TVR şi a citit un comunicat din partea Consiliului Frontului Salvării Naţionale (CFSN).

Comunicatul avea să pună accentul exact pe „fenomenul terorist", argument denumit de Brucan „considerent militar". Intervenţia lui Măgureanu(foto) la Televiziune anticipa o decizie crudă şi izbăvitoare.

„Prăbuşirea odioasei dictaturi a clanului Ceauşescu a adăugat o ultimă pagină a cronicii sângeroase a anilor de suferinţă înduraţi de poporul român. Elementele declasate şi iresponsabile rămase fidele tiranului au încercat să continue practica teroristă a vechiului regim, dedându-se la provocări, atacuri asupra populaţiei civile, ucigând fără discriminare oameni neînarmaţi, atacând instituţii publice, întreprinderi industriale, obiective militare, unităţi comerciale, spitale şi locuinţe. Armata şi-a făcut datoria, ca şi o parte din lucrătorii Ministerului de Interne. Revoluţia a învins.

Virgil Măgureanu

În vederea restabilirii complete a situaţiei şi a asigurării liniştii necesare unei vieţi normale în societatea noastră liberă, Consiliul Frontului Salvării Naţionale hotărăşte adoptarea unor măsuri excepţionale, imperios necesare momentului actual. O încetare completă şi imediată a focului pe întreg teritoriul ţării. Oricine va încălca această dispoziţie se va face vinovat de crimă împotriva poporului român, fiind pasibil de cea mai promptă şi necruţătoare pedeapsă.

Să nu mai fie vărsată nicio picătură de sânge! Totodată, orice act de vandalism şi distrugere, precum şi răzbunările personale se situează în afara legii, pătând nobleţea Revoluţiei noastre. Vinovăţia dictatorului şi a foştilor săi lachei în faţa istoriei şi a legilor va fi stabilită de tribunale, care vor hotărî cu toată severitatea sancţiunile cuvenite pentru acţiunea de distrugere a ţării. Armata este singura deţinătoare a armelor, braţul ferm al apărării intereselor poporului.

Toţi care au intrat în aceste zile în posesia armamentului şi a muniţiilor, indiferent de împrejurări, trebuie să-l predea de urgenţă, cel mai târziu până luni, 25 decembrie, ora 17.00".

„Îi judecăm şi îi condamnăm la moarte"

În comunicatul CFSN, Măgureanu a punctat câteva elemente clare: vinovăţia dictatorului, tribunale, dar şi termenul-limită de predare a armamentului: 25 decembrie, ora 17.00. Exact în aceeaşi zi, dar la ora 15.00, Ceauşeştii aveau să fie executaţi.

Gelu Voican Voiculescu

Importantă este şi geneza acestei decizii luate în baia din spatele cabinetului ministrului Apărării. Gelu Voican Voiculescu (foto) a depus mărturie în faţa Comisiei „Decembrie 1989".

„În 24 decembrie a fost acel moment culminant al vieţii noastre. Intram doi câte doi în baia lui Milea. Lăsam apa să curgă, demenţe din astea. Şuşoteam diverse formule. Eu am spus: «Să-i facem scăpaţi de sub escortă, cum s-a făcut cu Zelea Codreanu. Îi omorâm şi gata». S-au uitat la mine şi am simţit că au început să mă considere ca pe un tip respingător. Şi atunci, parcă Mazilu a spus: «Preşedintele poate înfiinţa, în situaţii din astea, Tribunal Militar Excepţional...», şi aici, atenţie: «...îi va judeca şi îi condamnăm la moarte, că faptele există pentru această condamnare»".

Rolul lui Ion Iliescu

În ceea ce priveşte contribuţia lui Ion Iliescu la decizia de lichidare a Ceauşeştilor, poziţia martorilor oculari este cel puţin discutabilă. Atât Gelu Voican Voiculescu, cât şi Silviu Brucan au făcut eforturi de a-l pune „la adăpost" pe fostul lider al CFSN. Ei au încercat să acrediteze ideea unui Ion Iliescu uman, cu suflet, care n-ar omorî nici o muscă.

Latura crudă, sângeroasă - de oameni fără Dumnezeu, capabili de crime în ziua de Crăciun - şi-au asumat-o Voican, Brucan şi Militaru. Motivul e simplu: Ion Iliescu avea mari ambiţii politice şi trebuia ferit de asocierea cu o decizie sângeroasă.

image

Adevărul este însă că, în acel grup de putere, nicio decizie importantă nu putea fi luată fără acceptul preşedintelui CFSN, Ion Iliescu! Iar desele interferenţe cu reprezentanţii URSS, în acele zile, sugerează acceptul dat de sovietici în privinţa lichidării Ceauşeştilor. Acceptul, dacă nu cumva chiar sugestia! Mai ales că grupul de putere instalat la sediul MApN era dominat de agenţi sovietici.

„Sunt momente în care trebuie să fii dur"

Silviu Brucan spunea: „Aş defini poziţia lui Iliescu în felul ăsta: a fost de acord fără să fie ferm şi hotărât în această chestiune. Cred că asta e o caracteristică generală. Adică a înţeles că este necesar să se facă acest lucru".

Gelu Voican Voiculescu îl caracteriza pe fostul preşedinte ca pe un „umanitarist idealist, foarte nepotrivit pentru momentele acelea". „Bărbosul de la Revoluţie" îşi motivează afirmaţia: „pentru că sunt momente în care trebuie să fii drastic, să fii dur".

Referindu-se la decizia de lichidare a Ceauşeştilor, istoricul Alex Mihai Stoenescu caracterizează poziţia lui Ion Iliescu astfel: „Un lider ezitant, prizonier al umanitarismului socialist şi al sistemului din care era nevoit să iasă pe teren necunoscut, nu avea capacitatea să pună ordine în stat. În imediata lui apropiere se agitau două categorii de asociaţi şi un tânăr idealist. Asociaţii: Silviu Brucan şi Nicolae Militaru, doi reprezentanţi ai subversiunii externe, pe de o parte.

Gelu Voican Voiculescu şi Sergiu Nicolaescu, pe de altă parte, doi oameni de acţiune dispuşi la orice sacrificiu pentru victorie, goniţi spre acte-limită de teama eşecului. Alături, un pro-occidental, Petre Roman, care credea că, odată cu dispariţia lui Nicolae Ceauşescu, în România se poate instala democraţia".

„O soluţie de forţă majoră"

În cartea sa „Revoluţie şi reformă", Ion Iliescu a încercat să motiveze în stil propriu suprimarea dictatorilor: „Decizia de a se organiza acest proces, luată de grupul operativ al CFSN la 24 decembrie, nu a fost o vendetă politică. Ea nu a fost dictată de interese şi aranjamente oculte ori pentru că, aşa cum s-a insinuat, acest cuplu ar fi ştiut prea multe despre aşa-zişii «complotişti» şi «atentatori» şi, deci, trebuia să dispară, ci o soluţie de forţă majoră a acelor momente şi împrejurări de excepţie".

Varianta Sergiu Nicolaescu

Prezent în jurul celor care au hotărât lichidarea Ceauşeştilor, Sergiu Nicolaescu are propriul scenariu.
„Pe mine m-a întrebat cineva, Iliescu sau nu mai ştiu cine, ce părere am de Ceauşescu. Că el trebuie omorât ca să salvăm vieţile oamenilor, în condiţiile în care se trăgea în populaţie. Şi le-am zis: «E simplu. Mi-l daţi mie într-o maşină. Eu opresc, părăsesc maşina, oamenii se ocupă de mine, iar alţii îl omoară pe Ceauşescu. E simplu ca bună ziua». Adică «metoda Mussolini». Ăia îl spânzurau de picioare", declara Sergiu Nicolaescu pentru „Adevărul".

În final, decizia luată la 24 decembrie, la MApN, a avut drept cadru legal un decret semnat de Ion Iliescu, în calitate de preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale. În ciuda tuturor scenariilor, acţiunea de suprimare a Ceauşeştilor a fost încredinţată unui grup condus de generalul Victor Atanasie Stănculescu. Acesta avea să-şi formeze singur o echipă, cu ajutorul căreia într-o jumătate de zi a rezolvat problema şi a adus „coletele" de la Târgovişte la Bucureşti.

Grupul care a decis execuţia Ceauşeştilor

-Ion Iliescu
-Silviu Brucan
-Dumitru Mazilu
-Petre Roman
-Mihai Montanu
-Sergiu Nicolaescu
-Mihai Ispas
-Dan Marţian
-Gelu Voican Voiculescu
-Gen. Nicolae Militaru
-Gen. Victor Atanasie Stănculescu

image

Mâine în „Adevărul“

Formarea completului pentru judecarea Ceauşeştilor

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite