Educaţia, o urgenţă după catastrofe

UNICEF, Organizaţia Naţiunilor Unite care luptă pentru protecţia drepturilor copiilor, pune actul educativ pe lista acţiunilor prioritare după dezastre naturale. „Educaţia de urgenţă“  îi poate ajuta pe copiii supravieţuitori ai unui dezastru natural, sau după un conflict social, ca în Egipt, să revină la normalitate, relatează Euronews.

Chiar şi la un an de la cutremur, în Haiti, majoritatea şcolilor încă se luptă cu mizeria lăsată în urmă de catastrofa naturală. Mai mult de 200.000 de oameni au fost ucişi. Renane spune că a fost norocoasă să fie în viaţă. Şi-a pierdut piciorul , dar nu şi speranţa. Are alături familia, dar şi pe cei de la organizaţia umanitară Handicap International.

În ianuarie, anul trecut, cutremurul din Haiti a lăsat fără case un million şi jumătate de oameni. Aproximativ 60% dintre şcoli au fost distruse, dar eforturile de reconstrucţie au făcut ca aproape toţi copiii să ajungă la şcoală din nou în septembrie, chiar dacă majoritatea lecţiilor erau predate pe pânză, şi nu pe tablă.

Sărăcia alimentează absenteismul

Oricum, marele obiectiv al profesorilor a fost să-i ajute pe copiii foarte traumatizaţi. Din cauza calamităţii, acum există un risc foarte mare de absenteism. Cu toate acestea, mulţi copii reuşesc să depăşească probleme extraordinare. Renane, de doar 9 ani, şi-a pierdut piciorul în timpul cutremului, însă a reuşit să ia viaţa de la capăt alături de sora ei geamănă.

Gemenele sunt la şcoală de la 6.30 dimineaţa până la prânz, la ora 13.00. Doar 15% din şcolile din Haiti sunt finanţate de stat, toate celelalte sunt private şi, de aceea, foarte scumpe. Majoritatea copiilor nu îşi permit taxele, cărţile şi nici transportul.

După cutremur, Renane nu mai dorea să meargă la şcoală. Directoarea şcolii, Marie-Anne Simon, spune că „ a venit într-o zi, dar a doua zi nu a mai vrut să vină. Am întrebat-o de ce şi mi-a spus: „alte fete poartă fuste, dar eu port pantaloni". Era adevărat - aşa că i-am rugat pe toţi ceilalţi părinţi să-şi îmbrace copiii tot în pantaloni", îşi aminteşte directoarea Marie-Anne Simon.

După inundaţiile din Pakistan, centre temporare de predare au fost instalate. La unul dintre acestea, în Jaafarabad, învaţă peste 1.300 de copii care au supravieţuit devastatoarelor inundaţii. Nadia, una dintre profesoarele taberei, şi-a întrerupt planurile universitare, din cauza inundaţiilor: „Am 103 elevi, care învaţă engleză şi matematică. Sunt dornici să înveţe".

Terapie prin artă, în Thailanda

După tsunamiu-ul din Thailanda din 2004, o profesoară i-a încurajat pe copii să-şi exprime amintirile din timpul calamităţii prin artă. Este o modalitate prin care îi poţi ajuta pe cei mici să facă faţă tragediei. Mare parte dintre copiii care au trecut prin dezastru acum şase ani erau foarte mici, la aceea vreme aşa că profesoara de artă i-a încurajat să-şi deseneze amintirile.