Cum le deschidem fereastra spre lume

Ca să înţeleagă efectele evenimentelor din Japonia sau din Libia, elevii ar trebui implicaţi, la şcoală, în activităţi de educaţie globală. Într-un seminar la Bucureşti, profesori şi ONG-işti au încercat să găsească soluţii pentru a-i face pe tineri să gândească mai departe de România.

Ca tinerii să gândească critic şi să-şi dorească să treacă de bariera locală atunci când vine vorba despre drepturile omului sau despre efectele climatice, spre exemplu, sunt încurajate dezbaterile nu doar la istorie sau geografie. Educaţie globală se poate face la orice altă materie. Adriana Pietrăreanu predă engleză şi franceză la Colegiul Economic din Buzău. Anul trecut a participat alături de copii la un concurs de creaţie organizat de Comisia Europeană, care a avut ca temă schimbarea climatică şi dezvoltarea durabilă.

Au învăţat să strângă fonduri

Echipa de la Buzău a avut de făcut un poster şi un motto, pe care l-au găsit repede: „Talk, think and work together". Ca premiu, profesoara şi un elev de-al ei au vizitat Zambia, pentru opt zile, de unde au venit cu o idee de strângere de fonduri pentru copiii de la un orfelinat din Osaka: „Am vrut să arătăm că valorile europene pot fi puse în practică şi că putem forma echipe de ajutor. Am făcut o strângere de fonduri pentru copiii din Zambia şi am adunat 1.100 de dolari prin campania în şcoală, intitulată de noi «Daţi un dolar pentru copiii din Zambia»".

La seminarul din Bucureşti, în faţa altor profesori, Adriana Pietrăreanu a explicat că la generaţia actuală de copii şi tineri se resimte o nevoie acută de modele: „Din nefericire, vorbim permanent despre modelele care nu există. Trebuie să-i înveţi să se implice, dacă părinţii nu fac asta, cum să-i faci pe copii? Părinţii nu-şi schimbă mentalitatea, iar copiilor le lipseşte un model".

Protecţia părinţilor, uneori exagerată

Roxana Neatu, profesoară la Colegiul Naţional „Matei Basarab" din Bucureşti, spune că uneori se loveşte de aceeaşi problemă. Ea a încercat să-i implice pe liceenii a căror dirigintă este în activităţi de voluntariat. „Părerea mea este că parinţii nu se implică şi nici nu-şi încurajează copii să se implice. Mai mult, le interzic  să se ducă în zone sărace, de exemplu, ca să nu le fie  furate lucrurile."

Exerciţiu practic de educaţie globală

Profesoara din Buzău, Adriana Pietrăreanu, explică cum îşi îndreaptă lecţia spre educaţie globală, la clasa a XI-a.  „Le predau franceza şi avem lecţia care se numeşte Binecuvântarea vieţii. Le explic ce înseamnă apa pe Terra, că pentru unii este o comoară epuizabilă, ce ar putea face pentru a o prezerva, pentru a nu o irosi, ce înseamnă apa pentru copiii din Africa. Aceasta este educaţia globală, solidaritate".

Pe lângă seminarii pentru profesori vor avea loc şi ateliere în şcoli. „Vom merge în timpul unei ore de curs şi vom încerca, împreună cu profesorii, să abordăm educaţia globală. Până în 2012, va apărea şi un kit de educaţie globală pentru profesori care va conţine planuri de lecţie, idei de activităţi", spune Iuliana Rada, coordonator de proiect la Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, care implementează proiectul „Educaţia globală fără frontiere", finanţat de Comisia Europeană. Informaţii utile puteţi găsi şi pe www.cooperarepentrudezvoltare.ro.

"Vom merge în timpul unei ore de curs şi vom încerca, impreună cu profesorii, să abordăm educaţia globală."
Iuliana Rada
coordonator proiect