Noua generaţie de croitorese cu facultate

Seria de cursanţi de la atelierul de croitorie din cadrul Colegiului UCECOM „Spiru Haret“din Bucureşti e unică în istoria şcolii: din nouă cursanţi, şapte au studii superioare. Cursul de calificare îi ajută pe absolvenţii de facultate să-şi urmeze visurile de la care unii s-au abătut o vreme.

Crisa Chivără (25 de ani), din Timişoara, a început de o săptămână cursul de calificare profesională, specializarea „croitor îmbrăcăminte după comandă", la UCECOM. Acum nici două luni era încă în ­Dubai, unde a lucrat aproape doi ani, în domeniul modei. Crisa are o diplomă de licenţă în afaceri de la ­Universitatea Bucureşti şi încă una în marketing de la „Coventry University", una dintre universităţile Regatului Unit ­care primesc studenţi români.

„Imediat după absolvire am aplicat pentru un job la una dintre cele mai mari companii din ţările arabe, Al Tayer. Organizam evenimente de modă, dar am fost şi «personal shopper» pentru diverse persoane importante. Veneau neveste de şeici cu asistentele lor, iar eu le făceam cumpărăturile. Mă plimbam prin tot magazinul cu asistenta şi-i aduceam clientei 50 de ţinute dintre care, în 90% din cazuri, cumpăra 45 fără să le probeze", povesteşte Crisa.

În culisele prezentărilor de modă

Tot în Dubai a avut ocazia să lucreze în culisele a numeroase prezentări de modă şi să respire acelaşi aer cu ­designeri internaţionali. Crisa încă se emoţionează când îşi aminteşte de prezentarea lui ­Catherine Malandrino, o franţuzoaică ale cărei creaţii au înnebunit Manhattanul. Faptul că s-a întors în România nu e însă întâmplător. Ştia că doar aici poate construi, pe bani puţini, temelia viitoarei sale cariere în modă. Abia după ce va încheia cursul de croitorie în ţară, va aplica şi la o şcoală de design vestimentar din Regatul Unit.

„Intenţionez să merg la «Central Saint Martins» din Londra, dar vreau să am întâi bazele, iar acest curs de la UCECOM e mult mai ieftin şi mai consistent decât afară. La Londra, acelaşi curs costă de patru ori mai mult şi durează de patru ori mai puţin!"  Crisa vrea ca la sfârşitul cursului să fie în stare să-şi croiască singură hainele pe care le va crea pentru prezentarea cu care speră să fie admisă la „Central Saint Martins" din Londra. Deocamdată însă, învaţă să facă fluturaşi pe etamină.

„M-au luat de la zero, de la cusătură. Nu am nicio pregătire. N-am mai cusut din clasa a III-a, când făceam asta la lucru manual. Dar treaba merge repede şi sunt foarte mulţumită. Am învăţat deja să fac o butonieră şi să cos un tiv!" După ce-şi va încheia pregătirea, Crisa nu exclude varianta de a-şi deschide în ţară un butic în care să-şi vândă propriile creaţii, dar unde să aducă şi branduri britanice de negăsit, deocamdată, pe piaţa românească.

Parcurs profesional „alambicat"

Colega sa de curs, Cristiana Trupcea (27 de ani), nu ştie neapărat încotro se îndreaptă, ba chiar îşi descrie par­cursul profesional ca fiind „extrem de alambicat", dar a venit să înveţe croitorie pentru că îi place să coasă.  „Când eram mică lucram după tiparele din «Burda». Mama m-a învăţat, dar mai mult empiric." Tânăra a absolvit psihopedagogie specială la Universitatea Bucureşti şi a lucrat un an la o şcoală pentru copii cu deficienţe de vedere.

Apoi şi-a dat seama că meseria nu i se potrivea şi a încercat la arhitectură. A abandonat şi această specializare, după încă un an. „Era prea obositor pentru mine. Acum fac modelare 3D." Anul trecut i-a venit ideea să-şi facă propria afacere. „Eu fac nişte accesorii, broşe din textile, cusute cu mâna. Mereu mi-a plăcut să cos.  Am făcut un site, am fost şi la târguri, dar în ultima vreme nu prea se mai vând. E cam suprasaturată piaţa de artizanat."  În ultima vreme a devenit „obsedată de Dior şi de Chanel", se uită la documentare, şi-a cumpărat cărţi şi visează ca după terminarea cursului să lucreze pentru Casa de modă „Venus".

"La Londra, acelaşi curs costă de patru ori mai mult şi durează de patru ori mai puţin!''
Crisa Chivără cursantă

"Când eram mică lucram după tiparele din «Burda». Mama m-a învăţat, dar mai mult empiric.''
Cristiana Trupcea cursantă

„Poate schimb macazul"

Şi Mădălina Târşe (35 de ani) are în spate o tentativă de carieră în psihologie, iar acum încearcă să apuce calea croitoriei. După ce a terminat facultatea, a vrut să practice psihologie judiciară, dar a abandonat după ce şi-a dat seama că nu-i de ea. S-a angajat la firma de confecţii metalice a tatălui ei, însă şi-ar dori să facă altceva. „Îmi place să lucrez cu mâinile, să văd rezultatul. N-aş vrea să mă angajez croitoreasă, dar poate deschid un atelier cu fetele de la curs. Poate iese ceva şi schimb macazul!"

La curs elevii învaţă să facă de la cele mai simple cusături, până la cele mai complicate croieli

O specializare din nou la modă

Cursul de croitorie de la „Centrul de Calificare şi Recalificare Profesională" din cadrul Colegiului UCECOM „Spiru Haret" din Bucureşti durează patru luni şi jumătate, costă 800 de lei, iar diplomele sunt recunoscute în străinătate. Specializarea a fost reintrodusă anul acesta, după opt ani în care nu s-a cerut. Profesoara de croitorie Domnica Himerinco povesteşte că în urmă cu opt ani se organizau 12 ateliere de croitorie, cu câte 30 de cursanţi. Apoi domeniul a intrat într-o zonă gri.

Deşi pe piaţă se cereau în continuare croitori, tinerii nu mai erau interesaţi. „Am renunţat la curs pentru că nu mai veneau elevi. Munca era migăloasă şi prost plătită", explică şi Păuniţa Vlădăianu, directorul adjunct al colegiului. Anul acesta s-au întâmplat însă două lucruri interesante: oamenii au început să fie din nou interesaţi de curs - ceea ce a dus la reînfiinţarea sa - şi, surpriză, majoritatea doritorilor sunt absolvenţi de studii superioare. Fenomenul e greu de explicat şi pentru angajaţii şcolii.

„Nu cred că există o explicaţie anume. Poate că în urma crizei s-au mai cernut meseriile şi meseriaşii. Înainte, toată lumea deschidea saloane de coafură. Acum poate că şi-au dat seama că se poate câştiga şi din croitorie, cu ceva mai multă muncă", spune Vlădăianu. Alte explicaţii ar fi că mulţi au rămas fără joburi şi au nevoie de recalificare sau că, între timp, meseria a căpătat altă sonoritate, prin ramificaţiile posibile care sunt mult mai atrăgătoare pentru tineri: „designer vestimentar", „fashion stilist", „creator de modă". În orice caz, e clar că între timp „s-a întâmplat ceva pe piaţa muncii", crede Vlădăianu.