Latina te ajută să înveţi limbi străine

Gramatica dificilă a latinei este o bază bună pentru însuşirea limbilor moderne. Puţin îndrăgită de mulţi tineri din cauza gramaticii grele, latina devine atractivă dacă profesorul ştie să-şi facă lecţia frumoasă.

Ce-i motivează pe liceeni să nu privească latina ca pe o limbă moartă şi o materie inutilă? Dascălul de la ore - crede Ioana Munteanu, lector doctor la Catedra de Limbi Clasice a Universităţii din Bucureşti. Ea atrage atenţia că este posibil ca limba latină să fie scoasă din lista materiilor opţionale de bacalaureat.

Munteanu spune că în majoritatea statelor europene se dă importanţă latinei în şcoli, inclusiv în Ungaria şi Bulgaria, ţări care nu sunt latine: „Creierul uman funcţionează diferit atunci când asimilează o limbă neuzitată şi una pe care o foloseşti frecvent. Sunt centrii diferiţi care răspund de aceste feluri de a învăţa limbile respective. Trebuie să asimilezi la început gramatică multă ca să fii stăpân la traducere. După ce ai înghiţit pastila asta, care pentru unii este amară, vin şi compensaţiile, ţi se deschide o lume fascinantă".

Colegiul Naţional „Gheorghe Şincai" din Bucureşti are un olimpic internaţional la limba latină. Maria Lucia Goiană, sau Marilu, aşa cum îi spun apropiaţii, a câştigat anul trecut medalia de aur la Certamen Horatianum, un concurs internaţional, echivalentul unei olimpiade internaţionale de latină. Marilu crede că pasiunea pentru latină a venit într-un „mod copilăresc".

„S-a născut din pasiunea mea pentru istorie. În primul an de liceu aş fi vrut să învăţ mai multe limbi vechi şi latina a fost la îndemână. Apoi am cunoscut-o mai în profunzime. Mi-a plăcut foarte mult. Mi s-a părut că este o preocupare care mă ajută să cresc spiritual şi care mă îmbogăţeşte. Acum studentă în primul an la Limbi Clasice, Marilu nu-şi doreşte să piardă nici măcar cinci minute din cursurile de la facultate. „Profesorii ne impun prin prestaţia lor un nivel la care să ne ridicăm. Mi-ar plăcea să traduc texte teologice", spune Marilu, care ţine în mână romanul „Muntele vrăjit", de Thomas Mann.

Ce îi atrage pe elevi la latină?

În liceu, tânăra a fost pregătită de profesoara Luminiţa Gheorghiu. Este apreciată în sistem pentru că reuşeşte să apropie latina de elevi. Lecţia de săptămâna trecută de la clasa a XII-a a fost foarte interactivă. Au vorbit despre fatum, zei şi zeiţe şi „personajul tragic".

Au tradus texte, iar apoi le-au comentat. Fără emoţii, fără palme transpirate, fără ca profesorul să indice elevi, pentru că nimeni nu vrea sau nu ştie să răspundă. „Abordez textul cu toate aspectele, nu doar traducerea pur şi simplu, ci semnificaţiile, conexiunile între antichitate şi modernitate", spune profesoara de latină Luminiţa Gheorghiu, de la Şincai.

Ana Maria Dobre, elevă în clasa a XII-a, spune că a descoperit latina din clasa a VIII-a. „Cred că ţine foarte mult de profesorul pe care-l ai: dacă  te inspiră, îţi povesteşte, dacă te introduce în tainele limbii. Multe dintre cuvinte le-am învăţat mai întâi în latină, traducând". Colega ei, Mişa Pavel, recunoaşte că a fost atrasă mai degrabă de mitologie.

„De când eram mică şi am citit prima oară Legendele Olimpului, am avut o atracţie spre mitologie. Mi se pare foarte interesant modul în care acţionau zeii şi cum încercau să încurce tot timpul vieţile oamenilor". Pe Andreea Alexandrescu latina nu o pasionează atât de mult, dar simte că o ajută: „Dacă eşti capabil să înveţi măcar o mică parte din gramatică, atunci eşti capabil să înveţi alte limbi, care în comparaţie cu latina ţi se par mult mai uşoare. Mi se pare esenţial pentru un filolog în momentul când poartă o discuţie, să fie capabil să insereze un dicton".

"După ce ai înghiţit pastila gramaticii, care pentru unii este amară, vin şi compensaţiile, ţi se deschide o lume fascinantă."
Ioana Munteanu
lector doctor

"Mi s-a părut că este o preocupare care mă ajută să cresc spiritual şi care mă îmbogăţeşte."
Maria Lucia Goiană
olimpică latină